Ordonanta presedintiala. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 1187 din data de 22.08.2018
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamanta C. A. M., a solicitat pe calea ordonanței președințiale ca instanța să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care in conformitate cui disp. art. 100 din codul familiei să se stabilească domiciliul minorilor C. N. S. și C. L. D., născut la data de 2 noiembrie 2017 la domiciliul său și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul și din această relație au rezultat cei doi copii., la data de 25 mai 2018 plecând din domiciliul comun situat în loc. F.... Jud Olt din cauza comportamentului agresiv al pârâtului, manifestat atât față de reclamantă cât și față de cei doi minori.
Reclamanta a mai arătat că la data despărțirii în fapt pârâtul era pe punctul de a o lovi cu un cuțit și doar plânsetele copilului au salvat-o însă pârâtul l-a lovit și pe acesta deși are doar opt luni.
La plecarea din domiciliul comun pârâtul i-a interzis să-l ia pe copilul cel mare, din data de 01 iulie 2018 pârâtul fiind plecat în străinătate, lăsându-l pe minor în grija părinților săi, care consumă băuturi alcoolice, nu-l supraveghează și sunt foarte violenți.
În motivare s-a mai arătat că în timpul căsătoriei a fost în permanență stăpânită de teamă pentru că pârâtul și părinții acestuia au săpat în spatele casei o groapă pe care au umplut-o cu apă și unde creșteau pești.
S-a mai arătat că copilul cel mare are probleme de sănătate și trebuie supravegheat îndeaproape și ținut sub control medical, solicitând admiterea cererii.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art 100 din Codul familiei , pe disp. Legii 272/2004 și disp. art .996-1001 din Codul de procedură civilă, reclamanta înțelegând să solicite în scop probator audierea martorilor T. E. și M. M. și înscrisuri.
Odată cu cererea de chemare în judecată la dosarul cauzei au mai fost depuse: taxă judiciară de timbru, certificat de căsătorie, copie carte de identitate , certificate de naștere și împuternicire avocațială.
La data de 24 iulie 2018 pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, achitând taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
În apărare pârâtul a arătat că cererea reclamantei este inadmisibilă deoarece singurul temei legal care permite luarea unor asemenea măsuri este cel regăsit în disp. Art. 920 Cod proc. civ, care nu a fost însă invocat.
Pârâtul a mai arătat că reclamanta nu a făcut dovada existenței pe rolul instanței a unei acțiuni de divorț în lipsa căreia cererea este inadmisibilă, precizând că dacă se va dovedi contrariu, solicită respingerea acțiunii pentru că nu este îndeplinită condiția urgenței.
În acest sens s-a arătat că despărțirea în fapt a avut loc la data de 25 mai 2018, iar reclamanta s-a adresat instanței cu prezenta cerere la mai mult de 40 de zile, respectiv la data de 4 iulie 2018, acesta fiind motivul pentru care nicio susținere a reclamantei nu este credibilă.
În apărare s-a mai arătat că, în cazul în care instanța v-a trece peste excepțiile mai sus invocate, consideră că solicitarea reclamantei de stabilire a locuinței ambilor minor la domiciliul său este neîntemeiată și trebuie respinsă, solicitând ca domiciliul fiului cel mare să fie stabilit la tată dacă reclamanta va face dovada promovării unei acțiuni de divorț.
Pârâtul a recunoscut că s-a despărțit de reclamantă în urma unei altercații verbale luându-l cu sine pe copilul cel mic și fără a solicita să-l ia și pe celălalt, probabil din cauza lipsei unor condiții materiale acceptabile, însă nu a confirmat faptul că și-a lovit soția sau copiii.
În dovedirea cererii pârâtul a solicitat proba cu interogatoriul reclamantei, anchetă psihosocială și martorii P.A.și C. G.
La data de 10 august 2018 reclamanta a formulat o cerere prin care arătat că acțiunea sa se întemeiază pe disp. art 496 cod civil și art .1 și 32 din Legea 272/2004, indicând dosarul ...../207/2018, înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal, având ca obiect desfacerea căsătoriei între părți.
Ca răspuns la întâmpinarea formulată de către pârât, reclamanta a arătat că s-a prezentat de mai multe ori la domiciliul acestuia pentru a-și lua copilul și de fiecare dată a fost refuzată.
Au fost întocmite și depuse la dosarul cauzei anchetele psihosociale și în ședința din data de 22 august 2018 au fost audiați martorii propuși și încuviințați de instanță ale către declarații auz fost consemnate și atașate la dosarul cauzei
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit disp art. 248 alin 1 Cod pr. civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac inutilă în tot sau în oare administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a cauzei .
Instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii raportat la motivarea in drept a cererii de chemare în judecată invocată de către paratul reclamant, ca neîntemeiată, cu motivarea că instanța nu este ținută de temeiul de drept invocat de parte în susținerea pretențiilor sale, el fiind stabilit în raport de conținutul motivării în fapt a cererii de chemare în judecată.
Va fi respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii raportat la solicitarea reclamantei de a se lua prin hotărâre o măsură definitivă și nu una provizorie, invocată de către paratul reclamant, ca neîntemeiată cu motivarea că omisiunea efectuată în acest sens nu poate conduce la respingerea acțiunii în condițiile în acre cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile legale care reglementează procedura specială a ordonanței președințiale.
Reclamanta C. A.-M. a solicitat instanței în contradictoriu cu C. I. L., ca pe cale de ordonanță președințială să fie stabilit domiciliul minorilor rezultați din căsătoria cu pârâtul, respectiv C. N. S. născut la data de 10 aprilie 2015 și C. L. D., născut la data de 2 noiembrie 2017, la domiciliul său
Din declarațiile martorilor audiați la solicitarea reclamantei rezultă că la sfârșitul lunii mai 2018 reclamanta a plecat împreună cu fiul cel mic, în domiciliul părinților săi din orașul F....., Jud. Dolj, anterior locuind în comuna F...., Jud. Olt, motivul despărțirii fiind determinat de comportamentul agresiv al soțului pârât atât față de mamă cât și față de copii.
Martorii au mai declarat că de creșterea și îngrijirea celor doi copii rezultați din căsătorie s-au ocupat ambii părinți.
Martorii audiați la solicitarea pârâtului au declarat că după despărțirea în fapt a soților fiul lor cel mare a rămas cu tatăl pârât, iar cel mic locuiește cu mama reclamantă de la acea dată.
Martorii au mai declarat că fiul cel mare este bine îngrijit, iar pârâtul împreună cu părinții săi se ocupă în mod corespunzător de creșterea sa, iar reclamanta, în timpul căsătoriei a fost ajutată cu mici sume de bani de către părinții săi care lucrează în Germania.
În răspunsul la interogatoriu, reclamanta a declarat că nu obține venituri însă este ajutată de părinții săi care sunt în Germania. A încercat în mai multe rânduri să-și vadă fiul, dar de fiecare dată , mama pârâtului i-a interzis, intenționând să plece în străinătate mai târziu.
Din anchetele psihosociale efectuate la domiciliile părților rezultă că ambele locuiesc cu părinții, condițiile fiind în general bune, atât bunicii materni, cât și cei paterni ajutându-i.
Ordonanța președințială procedură specială conform Codului de procedură civilă este o instituție juridică cu norme specifice.
Astfel, potrivit art.997 alin.1 CPC, instanța stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Rezultă că, pentru admisibilitatea cererii este necesară întrunirea cumulativă a patru condiții: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, urgența și nejudecarea fondului, neîndeplinirea oricăreia din aceste condiții ducând la respingerea acțiunii.
Totodată, art.997 alin.5 din CPC stabilește că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Potrivit art. 401 Cod civil. părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Copilul care nu locuiește cu unul dintre părinți are dreptul de a avea legături personale cu acesta conform art. 262 al. 2 Cod civil.
Acest drept al copilului este menționat și în art. 14 al Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care prevede că minorul are dreptul de a menține relațiile persoanele și contacte directe cu părinții, iar art. 15 din aceeași lege prevede modalitățile prin care se pot realiza aceste relații personale, printre care: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte etc.
Instanța apreciază că în mod provizoriu se impune a fi menținută starea de fapt actuală în ceea ce priește locuințele celor doi copii rezultați din căsătorie, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț, măsura fiind luată pentru asigurarea respectării interesului superior al acestora, întrucât fiecăruia dintre părinți îi este mai ușor să asigure cele necesare creșterii și îngrijirii corespunzătoare a unui copil în condițiile în care nu dispun de resurse financiare excedentare.
Instanța va compensa, conform disp. art. 453 alin 2 C.pr.civ cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Postat 10.09.2018
| ← Acţiune având ca obiect constatarea nulităţii absolute... | Reabilitare judecatoreasca. Jurisprudență Reabilitare (de... → |
|---|
