ORDONANȚĂ PREȘEDINȚIALĂ. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Hotărâre nr. 1348 din data de 17.12.2015
Prin decizia civilă nr. 1348/17.12.2015, tribunalul a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelantul pârât.
A respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât NT.
A respins ca nefondată excepția inadmisibilității cererii de acordare a daunelor morale, invocată de intimata reclamantă cu referire la apelantul NT
A respins ca nefondată cererea acordare a daunelor morale formulată de apelantul pârât NT.
A admis excepția inadmisibilității cererii de acordare a daunelor morale formulată de apelant pentru avocat PF.
A respins ca nefondată cererea privind obligarea intimatei reclamante la plata amenzii judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. 1695/292 din data de 10 iulie 2015 pe rolul Judecătoriei RV, reclamanta S.C. AF SRL F, județul T a solicitat instanței pe calea ordonanței președințiale și în contradictoriu cu pârâtul NT, să se dispună obligarea pârâtului de a-i restitui urgent tractorul pe senile marca C MT 765 C, serie nr. - și semănătoarea de prășitoare HM 12 SW, Serie nr. -, în valoare de 310.000 EUR, conform facturilor depuse la dosar.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la solicitarea verbală a pârâtului, prin care i-a rugat să le trimită un salariat al societății reclamante, cu tractorul și semănătoarea pentru a-i semăna 200 ha teren agricol, aceasta a acceptat rugămintea pârâtului și a trimis un angajat cu cele două utilaje care i-a efectuat lucrarea de semănat. în perioada 22 mai 2015 - 10 iunie 2015.
A mai arătat că în ziua de 10 iunie 2015, după terminarea lucrării, pârâtul a dat dispoziție unor angajați ai săi să nu permită tractoristului societății reclamante să plece cu utilajele, iar în momentul a încercat să pornească tractorul, angajații pârâtului, prin violență, l-au imobilizat și i-au luat cheile , obligându-l să abandoneze cele două utilaje.
Reclamanta a mai menționat că ambele utilaje au fost duse în incinta curții, proprietatea pârâtului din comuna S, sat G, județul T, unde se afla și în prezent în posesia sa, acesta refuzând restituirea lor.
A mai susținut că este admisibilă cererea formulată, fiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de art. 996 C. proc. civ..
În ce privește urgența, a susținut că este justificată de faptul că societatea este proprietara acelor utilaje și a dovedit calitatea incontestabilă de proprietar cu următoarele înscrisuri: facturile de plată a celor două utilaje proprietatea societății, respectiv : factura nr. 3/2001338-A din data de 09.07.2012, factura nr. 3/2001338-F din data de 25.02.2013; extras din registrul imobilizărilor, din contabilitatea societății unde apar înscrise cele două utilaje, respectiv la poziția 42 și poziția 47; contract de vânzare - cumpărare nr. 3/2001338/22.03.2012 care face dovada proprietății asupra utilajelor; Contract de Finanțare nr. C121v011133600014/27.02.2012 pentru proiectul: "Modernizarea exploatație agricolă prin achiziția de mașini și echipamente agricole performante";, prin care face dovada că utilajele au fost achiziționate prin Finanțare Fonduri Europene, ce permite instanței să stabilească cu certitudine aparența de drept de proprietate asupra tractorului și semănătorii în cauză.
Sub același aspect, a mai arătat că societatea are profil agricol și are în lucrare 865,69 ha teren agricol, din care 140 ha neînsămânțate la acest moment, din cauza lipsei celor două utilaje, reținute abuziv de pârât.
Practic, fără aceste utilaje nu poate însămânța porumbul, fiind utilaje foarte mari și performante, fără de care nu se mai poate realiza obiectul de activitate al societății.
Dacă utilajele nu le sunt urgent restituite, nu mai pot semăna cultura de porumb, care este și așa întârziată din culpa pârâtului, care prin abuz le-a reținut utilajele.
Cele două utilaje, tractor pe senile de mare capacitate și semănătoarea sunt absolut necesare la acest moment, iar fiecare zi de întârziere le produce pagube foarte mari care nu mai pot fi recuperate în niciun mod, având în vedere specificul agricol al obiectului de activitate al societății reclamante.
Cele 865,69 ha teren agricol sunt în arendă, iar necultivarea lor în termen optim pentru societate înseamnă pierdere irecuperabilă.
Paguba produsă prin fapta pârâtului este iminentă și nu se mai poate repara decât prin admiterea fără întârziere a cererii societății reclamante și obligarea pârâtului să îi restituie urgent cele două utilaje.
Utilajele au valoare foarte mare, 310.000 EURO, sunt achiziționate prin Fonduri Europene, care le creează obligații contractuale foarte stricte în legătură cu acestea, inclusiv restituirea acestor fonduri, în situația în care nu respectă clauzele contractuale.
Prin contractul de finanțare au obligația de a nu înstrăina cu acte aceste utilaje pe o perioadă de cinci ani și a se comporta cu multă diligență față de acestea.
Cum utilajele au rămas în posesia pârâtului, salariul societății reclamante, deposedat prin violență, există și pericolul de a fi defectate ori folosite în condiții necorespunzătoare, situație în care societatea răspunde față de Autoritatea Contractantă.
A mai precizat că înscrisurile depuse fac dovada aparenței dreptului lor de proprietate, urgenței măsurii solicitate de aceasta, necesară păstrării dreptului lor de proprietate și folosință a utilajelor, pentru realizarea obiectivului societății pentru prevenirea unei pagube iminente, care nu s-ar mai putea repara prin trecerea perioadei optime de efectuare a semănatului culturii de porumb.
De asemenea, a susținut că este îndeplinită și condiția ca urgența să persiste și pe parcursul judecății, neîncetând în nici un fel după introducerea acțiunii.
Totodată, a învederat că sunt îndeplinite cumulativ cerințele caracterului provizoriu al măsurii, deoarece solicită o măsură urgentă de restituire a celor două utilaje, nu rezolvarea definitivă a unor drepturi.
Cu privire la "obligația de a face";, în jurisprudență a fost recunoscută ca excepție, pentru cazurile în care "prin obligația de a face se tinde la încetarea unor acte abuzive, apreciindu-se că numai în felul acesta se păstrează caracterul provizoriu al măsurilor luate și nu se prejudeca fondul dreptului.
Măsura nu prejudeca fondul dreptului și conform art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă "instanța va stabili dacă în favoarea reclamantului există aparența de drept; nu are de cercetat fondul. Aparența în drept, este suficientă ca instanța să ordone o măsură urgentă și provizorie în speța de față.
Invocând situația deosebit de grabnică, reclamanta a solicitat ca instanța să hotărască ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea unui termen, iar soluționarea să se facă fără citarea părților.
În dovedire, reclamanta a depus în copie, înscrisuri : factura nr. 3/2001338-A din data de 09.07.2012, reprezentând achiziția tractorului pe senile marca C MT 765 C, serie nr. -; factura nr. 3/2001338 _F din data de 25.02.2013, reprezentând achiziția semănătoarei de prășitoare HM 12 SW, Serie nr. -; extras din registrul imobilizărilor, din contabilitatea societății unde apar înscrise cele două utilaje, respectiv la poziția 42 și poziția 47; contract de vânzare - cumpărare nr. - care face dovada proprietății asupra utilajelor; contract de Finanțare nr. - pentru proiectul : "Modernizarea exploatație agricolă prin achiziția de mașini și echipamente agricole performante";, prin care face dovada că utilajele au fost achiziționate prin Finanțare Fonduri Europene; declarația APIA 2015, prin care face dovada că Societatea S.C. AF SRL lucrează suprafața de 865,69 ha teren agricol; adeverința nr. 5/03.07.2015, prin care face dovada că societatea reclamantă are 140 ha neînsămânțate la aceste moment; certificat de înregistrate la registrul Comerțului; act Constitutiv; certificat Constatator nr. 11944/02.07.2015.
Prin sentința civilă nr. 1014 din 22 iulie 2015 a Judecătoriei RV s-a admis cererea formulată de reclamantă, pârâtul fiind obligat la restituirea către aceasta a utilajului tractor pe senile marca C MT 765 C, serie nr. - și a utilajului semănătoare de prășitoare HM 12 SW, Serie nr. -, în valoare de 310.000 EUR, conform facturilor depuse la dosar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că utilajele sunt proprietatea reclamantei, urgența este justificată prin faptul că reclamanta are nevoie de aceste utilaje pentru lucrările agricole care nu suportă amânare.
A mai reținut că raporturile juridice dintre părți urmează să fie clarificate în procedura de drept comun, astfel că măsura solicitată de către reclamantă pe calea ordonanței președințiale are un caracter vremelnic.
Instanța a motivat că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părți, deoarece ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, ci numai luarea unor măsuri în cazuri urgente. Vremelnicia măsurii dispuse pe cale de ordonanță președințială rezultă fie din natura acesteia, fie din cuprinsul hotărârii în care se arată durata ei.
În principiu, măsurile luate pe calea ordonanței președințiale sunt limitate în timp până la rezolvarea în fond a litigiului, chiar dacă în hotărârea pronunțată nu se face nicio mențiune în acest sens.
Sub acest aspect, art. 996 alin.2 Cod procedură civilă stabilește că, dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere la momentul luării acestora, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Față de situația de fapt reținută, instanța a apreciat că este întemeiată cererea formulată de către reclamantă.
Astfel, a reținut că reclamanta justifică urgența promovării prezentei cererii pe cale de ordonanță președințială întrucât cele două utilaje, tractor pe senile de mare capacitate și semănătoarea sunt absolut necesare la acest moment, iar fiecare zi de întârziere le produce pagube foarte mari, care nu mai pot fi recuperate în niciun mod, având în vedere specificul agricol al obiectului de activitate al societății reclamante.
Cele 865,69 ha teren agricol sunt în arendă, iar necultivarea lor în termen optim pentru societate înseamnă pierdere irecuperabilă.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.996 Cod procedură civilă instanța a admis cererea și a obligat pârâtul la restituirea utilajului tractor pe senile marca C MT 765 C, serie nr. - și a utilajului semănătoare de prășitoare HM 12 SW, Serie nr. -, în valoare de 310.000 EUR, conform facturilor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, pârâtul, care a solicitat anularea hotărârii prin invocarea ca excepție de fond a lipsei calității procesuale pasive și nerespectarea condițiilor de fond ale ordonanței președințiale și întoarcerea executării prin anularea executării efectuate de executorul judecătoresc NV și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, apelantul a arătat că societatea intimată are ca asociați pe GN și pe fiul său NRC cu 50% părți sociale fiecare și anterior semnării contractului de finanțare - a plătit suma de 1.500.000 RON în vederea susținerii contractului respectiv..
A mai arătat că în baza finanțării a fost încheiat contractul de credit nr. - între N și SC AF SRL și contractul nr. 1454/2012, iar la data de 29.06.2012 a achitat pentru reclamantă suma de 202.5000 lei, care i-a fost restituită cu mare greutate.
Sub același aspect, a mai menționat că în baza înțelegerii avute, la data de 22.05.2012, SC C a primit la ferma agricolă proprietatea sa, conform contractului de vânzare-cumpărare și facturilor atașate, tractorul și semănătoarea, pe care urma să le rețină până la restituirea împrumutului.
Cu toate acestea, executorul judecătoresc, în mod samavolnic a intrat pe proprietatea SC C SA și a ridicat cele două utilaje, întrucât în mod nelegal a dispus instanța obligarea sa la restituirea lor.
A mai precizat că nu există raport juridic obligațional între el și reclamantă, ci între aceasta din urmă și SC C SA.
În raport de cele expuse, a susținut că judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, ceea ce atrage anularea hotărârii potrivit art. 480 alin.3 C. proc. civ., vătămarea fiind produsă atât persoanei fizice NT, cât și SC C SA.
În ce privește respectarea condițiilor de admisibilitate, apelantul a susținut că nu sunt îndeplinite.
Astfel, referitor la aparența în drept, a menționat că SC C SA are un drept de retenție asupra celor două utilaje până la data achitării împrumutului de 157.058 lei.
Cu privire la caracterul provizoriu al măsurii, a susținut că nu există pe rolul instanței un litigiu, având ca obiect obligația de a face, iar o astfel de măsură nu poate fi dispusă pe cale de ordonanță președințială decât în cazurile în care se tine la încetarea unor acte abuzive, ceea ce nu este cazul în speță, având în vedere dreptul său de a invoca retenția asupra bunurilor mobile.
Referitor la condiția urgenței, a susținut că nu este justificată , având în vedere că momentul judecării cauzei nu coincide cu nevoia acută de însămânțare cereale la începutul lunii august, iar intimata reclamantă avea mai multe utilaje pentru a efectua astfel de lucrări.
Cât privește neprejudecarea fondului cauzei, a menționat că procedura de soluționare a ordonanței a fost dată inițial cu citarea pârâtei, iar la scurt timp a fost soluționată cauza fără citarea părților.
Sub acest aspect, a mai relevat că a fost rezolvat fondul cauzei, prejudecând o cauză care nu se afla pe rolul instanței.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 alin.3 coroborat cu art. 194 alin.1 lit. b, art. 175-176, art. 56 alin.3 rap. la art. 996 și comb. Cu art. 999 alin.1 C. proc. civ.
În susținere, apelantul a depus înscrisuri în copie xerox.
La data de 22.09.2015, SC C SA RV, prin administrator NT a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea executării vremelnice efectuate de executorul judecătoresc NV, întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară, întrucât s-a executat o persoană juridică care nu a avut posibilitatea invocării dreptului de retenție asupra celor două utilaje ale reclamantei de care a fost deposedată.
A menționat că achiesează la toate motivele invocate de către apelant, în calitate de persoană fizică și invocă în drept dispozițiile art. 999 C. proc. civ, din economia cărora rezultă că împotriva executării ordonanței poate fi formulată contestație la executare numai în cadrul instituției apelului.
La aceeași dată, apelantul a invocat excepțiile lipsei garanțiilor procesuale prin încălcarea dreptului pârâtului la un proces echitabil și lipsa calității sale procesuale pasive.
În ce privește prima excepție, a menționat că judecătorul fondului a dispus judecarea ordonanței fără citare, după preschimbarea termenului de judecată, deși inițial, a dispus citarea părților, iar apărătorul reclamantei a pus concluzii, în timp ce partea adversă nu avut cunoștință de proces, astfel că drepturile sale au fost încălcate din perspectiva art. 176 pct. 6 C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, apelantul a reluat în esență argumentele invocate prin cererea de apel cu referire la același aspect, susținând că SC C SA a primit în garanței cele două utilaje pe care urma să le restituie după plata împrumutului acordat reclamantei, iar între el și reclamantă nu există raport juridic, neavând legitimare procesuală.
Prin încheierea din 25 septembrie 2015 s-a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de apelant de la 21.10.2015 la 7.10.2015, cu citarea părților.
La data de 12 octombrie 2015 intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
În ce privește lipsa calității procesuale pasive invocată de apelant, a susținut că acesta are legitimare procesuală în cauză, având în vedere că la introducerea acțiunii deținea bunurile a căror restituire intimata a solicitat-o, detenția precară exercitată de acesta conferindu-i legitimare procesuală.
Împrejurarea că SC C SA avea în proprietate în vecinătatea pârâtului, bunuri imobile, nu justifică susținerea acestuia că aceasta ar fi avut calitate procesuală pasivă, și nu apelantul.
Sub același aspect, a mai menționat că întrucât apelantul se afla în posesia bunurilor mobile a căror restituire s-a solicitat, acesta are în proprietate în comuna S o locuință și anexe gospodărești, există identitate între persoana obligată la restituire și pârâtul din raportul juridic dedus judecății.
În ce privește motivul doi de apel, intimata a susținut că nu sunt întemeiate criticile formulate care vizează nerespectarea condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Astfel, în ce privește aparența în drept, a învederat că apelantul nu are un contract de garanție, contractul de finanțare încheiat de reclamantă având clauze foarte restrictive, iar susținerea că ar avea un drept de retenție până la achitarea împrumutului nu poate fi primită în lipsa unui titlul în acest sens.
Referitor la caracterul provizoriu al măsurii, a motivat că instanța a dispus obligarea pârâtului la restituirea utilajelor pentru a pune capăt abuzului exercitat de acesta prin însușirea lor cu forța, iar existența convenții cu proprietarul acestora care s-ar fi putut proba cu înscrisuri, nu a fost dovedită.
Cu privire la urgență, a menționat că era îndeplinită, având în vedere că intimata a mai cumpărat odată cu achiziționarea celor două utilaje și o serie de alte utilaje de aceeași marcă, care nu puteau fi folosite fără semănătoarea de mare putere și tractorul în litigiu.
De asemenea, a precizat că ambele utilaje servesc pentru pregătirea terenului și semănat, intimata neavând un parc de utilaje care să-i permită folosirea numai a unora dintre ele pentru a lucra suprafața de 865,69 ha, cu atât mai mult cu cât acestea sunt mai performante, fiind achiziționate tocmai pentru a moderniza și eficientiza activitatea fermei.
Intimata a apreciat că nu este întemeiată nici critica apelantului privind prejudecarea fondului cauzei, întrucât nu a argumentat în ce mod a prejudecat fondul, iar judecătoria a pus capăt abuzului acestuia care și-a însușit bunuri cumpărate cu fonduri europene, punând intimata în imposibilitate de a-și îndeplini obiectul de activitate.
Cu referire la excepțiile invocate de apelant prin cererea depusă la data de 22.09.2015 a susținut că acestea constituie motive de apel, care sunt formulate tardiv și sancționate cu decăderea conform art. 470 alin.3 C. proc. civ.
Cât privește cererea formulată de SC C SA la data de 22.09.2015, intimata a susținut că este inadmisibilă, contestația la executare neputând fi formulată pe calea apelului și de către o persoană care nu are legitimare procesuală în cauză, iar în apel nu se poate schimba cadrul procesual.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 471 alin.5 C. proc,.civ.
În susținere, intimata a depus înscrisuri în copie, certificate pentru conformitate.
Prin cererea înregistrată la data de 12 octombrie 2015 la TT, CAB a solicitat înaintarea dosarului în vederea soluționării cererii de strămutare formulată de intimata SC AF SRL., prin adresa din 13.10.2015 dispunându-se trimiterea dosarului, care a fost restituit la data de 27.11.2015.
Prin cererea formulată la data de 17.11.2015, apelantul a solicitat sancționarea cu amendă judiciară a intimatei reclamante în temeiul art. 187 pct.1 lit. b C. proc. civ. și obligarea aceleiași intimate prin administrator GN la câte 10.000 lei despăgubiri morale către apelant și avocat PF, în temeiul art. 189 C. proc. civ..
În motivarea cererii a arătat că intimata a formulat o cerere de strămutare cât timp dosarul se afla pe rolul Judecătoriei RV, care a fost respinsă, iar în apel a formulat o nouă cerere, care a determinat instanța să amâne cauza, întrucât dosarul a fost înaintat CAB, la solicitarea acesteia, determinând încălcarea caracterului urgent al soluționării cauzei.
Cererea privind acordarea daunelor morale, a fost motivată, în considerarea faptului că s-a decredibilizat imaginea apelantului (fost prefect și deputat, actualmente manager) și a avocatului PF (fost judecător și președinte de instanță), prin formularea strămutării, deși nu există vreun motiv real în acest sens.
Daunele morale au mai fost justificate și prin prisma prejudiciului suferit, determinat de stresul creat ca urmare a nesoluționării cauzei urgent, care pune la îndoială statutul politic și socio-profesional al acestora..
A anexat în copie, încheierea nr. 21 F din 4.08.2015 a Curții de Apel București.
La termenul de judecată din 16 decembrie 2015, s-a acordat părților cuvântul pe cererea de introducere în cauză a SC C SA formulată de apelant și pe cererea formulată de acesta (denumită cerere completatoare), având ca obiect contestație la executare.
În privința acestora, instanța de apel, a admis excepția inadmisibilității invocată de intimată, având în vedere dispozițiile art. 478 alin.1 și 3 C. proc. civ. în apel neputându-se schimba cadrul procesual nici în privința părților și nu se pot formula cereri noi.
Susținerea apelantului potrivit căreia contestația la executare formulată în apel de către SC C SA ar fi admisibilă în raport de dispozițiile art. 999 alin.4 C. proc.civ.(art. 1000 alin.4 din Codul republicat) a fost înlăturată, apreciind că în temeiul acestor prevederi se poate formula contestație împotriva executării ordonanței președințială, însă, nu direct în apel, ci la instanța de fond.
La același termen de judecată s-au pus în discuție și excepțiile lipsei garanțiilor procesuale prin încălcarea dreptului pârâtului la un proces echitabil și lipsa calității sale procesuale pasive invocate de apelant prin cererea depusă la data de 22.09.2015.
Cu referire la prima excepție, instanța a dispus calificarea acesteia ca motiv de apel, având în vedere motivele invocate în susținerea acesteia, care de altfel, au fost enunțate și în cererea de apel.
Cât privește cealaltă excepție, instanța a constatat că aceasta a fost invocată ca și motiv de apel, urmând a fi soluționată cu ocazia soluționării apelului pe fond.
S-a apreciat că motivele invocate prin această cerere, nu sunt tardive, astfel că nu operează decăderea, astfel cum a susținut intimata, în raport de prevederile art. 470 alin.1 și 3 C. proc. civ., având în vedere că au fost invocate și în apelul inițial, chiar dacă lipsa garanțiilor procesuale, nu ca excepție propriu-zisă.
Totodată, la termenul de judecată din 16 decembrie 2015, cu referire la cererea de acordare a daunelor morale formulată în cauză, intimata a invocat excepția inadmisibilității.
Întrucât nu au mai fost probe de solicitat, instanța a acordat părților cuvântul și pe fondul cererilor privind acordare a daunelor morale și în privința cererii privind aplicarea amenzii judiciare intimatei, precum și a apelului declarat.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în raport de probele administrate prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelant, pentru considerentele care vor succede.
Reclamanta a solicitat prin cererea formulată la instanța de fond obligarea pârâtului NT să-i restituie tractorul pe senile marca C MT 765 C, serie nr. - și semănătoarea de prășitoare HM 12 SW, Serie nr. -, în valoare de 310.000 EUR, conform facturilor depuse la dosar.
A motivat cererea în fapt, arătând că la solicitarea verbală a pârâtului, a trimis un salariat cu tractorul și semănătoarea pentru a-i semăna 200 ha teren agricol, lucrări efectuate în perioada 22 mai 2015 - 10 iunie 2015, iar în ziua de 10 iunie 2015, după terminarea lucrării, pârâtul a dat dispoziție unor angajați ai săi să nu permită tractoristului societății reclamante să plece cu utilajele, iar în momentul a încercat să pornească tractorul, angajații pârâtului, prin violență, l-au imobilizat și i-au luat cheile , obligându-l să abandoneze cele două utilaje.
Conform art. 36 C. proc. Civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Prin urmare, pentru analiza calității procesuale este suficient să se probeze faptul că reclamantul este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, iar pârâtul este cel obligat în același raport.
În schimb, existența sau inexistența dreptului reclamantului, respectiv existența/inexistența obligației pârâtului privește chiar fondul procesului, acestea stabilindu-se după cercetarea procesului.
În cauză, reclamanta a indicat pârâtul ca fiind persoana care a refuzat prin violență restituirea celor două utilaje, iar la un examen sumar făcut în cadrul procedurii ordonanței președințiale, instanța de fond a dispus admiterea cererii formulată în contradictoriu cu acesta.
Prin cererea de apel, apelantul a susținut că utilajele au fost primite la ferma proprietate SC C SA, de unde au fost ridicate de executorul judecătoresc și că bunurile respective au fost primite în garanție de această societate până la achitarea împrumutului acordat reclamantei.
Din procesul-verbal încheiat la data de 27 iulie 2015 de executorul judecătoresc rezultă că utilajele au fost ridicate de la reședința din comuna F, județul T, aparținând pârâtului.
Faptul că pârâtul deține teren pe raza comunei S se coroborează și cu mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare din care rezultă că NT și soția sa au în proprietate teren situat pe raza comunei S, pe care sunt construcții achiziționate de SC C SA.
Apelantul nu a depus înscrisuri pentru a face dovada că bunurile respective au fost predate SC C pentru a constitui garanție în vederea restituirii împrumutului acordat reclamantei, simpla sa susținere neavând relevanță juridică.
Dimpotrivă, înscrisurile depuse de apelant, respectiv, contractul de împrumut nr. 1/22.04.2011 și extras de cont și contractul de împrumut nr. 1/24.06.2012 rezultă că acesta în calitate de persoană fizică ar fi împrumutat societatea reclamantă, astfel că nu poate fi primită teza potrivit căreia bunurile ar fi constituit garanția SC C SA până la restituirea împrumutului către aceasta .
Prin urmare, se apreciază că în cauză s-a făcut dovada că utilajele au fost ridicate de pe terenul proprietatea apelantului, fiind în posesia acestuia, astfel că, există identitate între persoana obligată la restituire și pârâtul din raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care se va respinge excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de acesta.
În ce privește critica potrivit căreia judecătorul fondului a dispus judecarea ordonanței fără citare, după preschimbarea termenului de judecată, deși inițial, a dispus citarea părților, iar apărătorul reclamantei a pus concluzii, în timp ce partea adversă nu avut cunoștință de proces, drepturile fiind încălcate din perspectiva art. art. 6 din CEDO, se apreciază că este fondată.
Astfel, se observă că, instanța de fond, după înregistrarea dosarului a fixat termen de judecată la data de 9 septembrie 2015, cu citarea părților.
La data de 20 iulie 2015, reclamanta a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată care a fost admisă prin încheierea dată în aceeași zi, fixându-se termen la data de 22 iulie 2015, fără citarea părților.
La termenul de judecată din 22 iulie 2015, deși s-a dispus soluționarea cauzei fără citarea părților s-a prezentat avocatul reclamantei, căruia i s-a acordat cuvântul pe cererea ordonanță președințială, care a fost soluționată la aceeași dată.
Procedând în acest fel, instanța de fond nu a asigurat respectarea principiului contradictorialității și pentru pârât și implicit și dreptul la apărare pentru acesta, prevăzute de art. 13 și 14 C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.
Deși s-a constatat încălcarea acestor principii, nu se poate reține că se impune anularea sentinței instanței de fond, având în vedere că apelantul nu a solicitat trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru a i se asigura respectarea drepturilor în fața instanței la care s-au comis respectivele neregularități.
În același timp, se reține că în apel, apelantul pârât a avut posibilitatea să formuleze toate apărările pe care le-ar fi formulat și la fond, beneficiind de toate garanțiile care să asigure respectarea principiilor contradictorialității, egalității armelor și a dreptului la apărare.
Prin urmare, se apreciază că prin constatarea de către instanța de apel a faptului că la instanța de fond principiile contradictorialității și dreptului la apărare au fost încălcate, s-au asigurat astfel garanțiile necesare examinării apărărilor sale de către instanța de apel, astfel că nu se impune anularea hotărârii instanței de fond pentru acest considerent.
Cât privește criticile care vizează nerespectarea condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale, se apreciază că nu sunt întemeiate.
Astfel, în ce privește condiția aparenței dreptului, din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3/2001338/22.03.2012 și facturile coroborate cu contractul de finanțare - rezultă că este îndeplinită în favoarea intimatei reclamante, apelantul pârât nedovedind existența unui contract de garanție și nici existența unui drept de retenție asupra celor două utilaje.
Cât privește condiția urgenței, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că reclamanta justifică urgența promovării prezentei cererii pe cale de ordonanță președințială întrucât cele două utilaje, tractor pe senile de mare capacitate și semănătoarea îi sunt absolut necesare , iar fiecare zi de întârziere îi produce pagube foarte mari, care nu mai pot fi recuperate în niciun mod, având în vedere specificul agricol al obiectului de activitate al societății reclamante, aceasta având în arendă 865,69 ha teren agricol sunt în arendă, iar necultivarea în termenul optim pentru societate înseamnă pierdere irecuperabilă.
Totodată, cu referire la condiția urgenței, se apreciază că este întrunită și în considerarea faptului că reclamanta a încheiat contractul de finanțare pentru achiziționarea de utilaje cu valabilitate de 5 ani, beneficiind de ajutor financiar nerambursabil din fonduri europene, pentru care este monitorizată, având obligația de a-și respecta angajamentele asumate prin documentele depuse în vederea finanțării, care presupun interdicția înstrăinării lor, și implicit, păstrarea acestora în bună stare și folosirea conform destinației.
Susținerea apelantului potrivit căreia intimata mai deține și alte utilaje pe care le-ar fi putut folosi pentru a efectua lucrările agricole, nu poate fi reținută în considerarea suprafeței mari pe care intimata o are în arendă, dar și a faptului că ambele utilaje sunt moderne, iar prin achiziționarea lor s-a urmărit modernizarea și eficientizarea activității societății.
Totodată, se apreciază că urgența este și prezumată în sensul art. art. 997 alin.1 C. proc. civ, având în vedere că prin promovarea cererii s-a urmărit păstrarea dreptului reclamantei care s-ar fi păgubit prin întârziere, în ce privește efectuarea lucrărilor agricole, care nu ar mai fi putut executate la timp, cu consecințe în ce privește realizarea obiectului său de activitate.
Referitor la caracterul vremelnic al măsurii, faptul că ordonanța nu cuprinde nicio mențiune în legătură cu durata, conform art. 997 alin. 2 teza a II a, nu înseamnă că măsurile dispune sunt definitive, ci acestea își vor produce efecte până la soluționarea litigiului în fond.
Sintagma ,,până la soluționarea litigiului în fond"; trebuie înțeleasă în sensul că măsura dispusă își produce efectele până când partea interesată acționează pe calea dreptului comun.
Cât privește neprejudecarea fondului cauzei, apelantul a menționat că procedura de soluționare a ordonanței a fost dată inițial cu citarea pârâtei, iar la scurt timp a fost soluționată cauza fără citarea părților.
Sub acest aspect, a mai relevat că a fost rezolvat fondul cauzei, prejudecând o cauză care nu se afla pe rolul instanței.
Argumentele invocate în susținerea acestei critici nu se circumscriu noțiunii de prejudecare a fondului, astfel cum aceasta rezultă din economia dispozițiilor art. 997 alin.5 C. proc. civ., care presupune că judecătorul face un examen sumar al cauzei, fără a analiza fondul (va ,, pipăi fondul";).
În speță, aceste cerințe au fost respectate, măsura dispusă de prima instanță nu a rezolvat litigiul în fond, judecătoria și instanța de apel, analizând doar valabilitatea formală a titlului depus de către reclamantă, apărările de fond vizând existența dreptului de retenție în favoarea apelantului pârât urmând a se face la judecata în fond. care va fi inițiată de partea interesată.
Față de cele expuse, în baza art.. 480 alin.1 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat., hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
În baza art. 248 alin.1 C, proc. civ,, instanța de apel va analiza excepția lipsei calității inadmisibilității cererii de acordare a daunelor morale invocată de intimata reclamantă.
În prealabil, se cuvine menționat că apelantul NT a formulat cererea de acordare a daunelor morale, atât pentru sine, cât și pentru avocatul PF care asigură asistența juridică în cauză.
În raport de această precizare, se apreciază că este întemeiată excepția inadmisibilității cererii de acordare a daunelor morale cu referire la cererea formulată de apelant pentru avocat, partea neputând formula o astfel de cerere pentru avocat, din analiza dispozițiilor art. 189 C. proc. civ rezultând că partea poate cerere numai pentru sine obligarea la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
În ce privește inadmisibilitatea invocată cu referire la cererea formulată de apelant privind acordarea daunelor morale pentru el, se apreciază că nu este fondată excepția invocată de intimată., întrucât din analiza dispozițiilor art. 189 rezultă că o astfel de cerere se poate formula și în apel, iar în cauză apelantul a motivat cererea invocând și aspecte care țin de amânarea judecății în apel a cauzei, care ar fi imputabile intimatei reclamante.
Referitor la fondul cererii de acordare a daunelor morale formulată de apelant cu referire la persoana sa, instanța de apel va dispune respingerea acesteia.
Astfel, împrejurarea că reclamanta a formulat cerere de strămutare atât la fond, cât și în apel, în care au fost invocate motive care nu sunt reale, nu poate justifica admiterea cererii, câtă vreme nu a rezultat că acestea au fost formulate cu intenția de a afecta imaginea apelantului, cu atât mai mult cu cât, soluționarea unei astfel de cereri se face în camera de consiliu, numai în prezența părților, iar hotărârea pronunțată asupra recuzării nu se motivează, nefiind redate motivele invocate de titularul cererii.
Neîntemeiată este și cererea prin care s-a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare intimatei reclamante în baza art. 187 pct.1 lit. b C. proc. civ.
Potrivit art. 187 pct.1 lit. b C. proc. civ., instanța va putea sancționa cu amendă judiciară de la 100 lei la 1000 lei, formularea cu rea-credință a unei cereri de strămutare sau recuzare.
În cauză, în raport de înscrisurile depuse la dosar și de faptul că reclamanta a formulat cerere de strămutare a cauzei atât de la Judecătoria RV, cât și de la TT, iar aceste cereri au fost respinse, nu se poate concluziona că ele au fost formulate cu rea-credință, pentru a se justifica aplicarea amenzii judiciare.
| ← Cerere acordare drepturi salariale. Includerea salariului anual... | Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune privind... → |
|---|
