ORDONANTA PRESEDINTIALA . Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 2 din data de 11.01.2016
Prin decizia civilă nr. 2/11.01.2016, tribunalul a admis apelul formulat de apelantul-pârât BPN; a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins cererea de ordonanță președințială, ca nefondată.
A obligat intimatul-reclamant la plata către apelantul-pârât la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei V la data de 16.11.2015, reclamantul BT, în contradictoriu cu pârâtul BPN, a solicitat instanței de judecată emiterea unei ordonanțe președințiale prin care pârâtul să fie obligat a-l lăsa pe reclamant să intre și să locuiască în domiciliul său și să dispună de bunurile proprietate personală, aflate la domiciliul pârâtului, după propria sa voință, executarea urmând a se face fără somație și fără trecerea vreunui termen. A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost alungat din domiciliul său de pârât, prin violență și că acesta i-a sechestrat și bunurile proprii, lăsându-l pe drumuri în prag de iarnă.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 22, art. 27 al. (1), art. 34, art. 44, art. 47 din Constituția României, art. 516, art. 518 lit. b, art. 524 Cod civil, art. 996 și următoarele, art. 453 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată.
La dosar au fost depuse odată cu cererea, în copie, următoarele înscrisuri: B.I. al reclamantului, certificat medico-legal și listă bunuri proprii ale reclamantului sechestrate de pârât.
Prin sentința civilă nr.1463/03.12.2015, Judecătoria V a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul BT, împotriva pârâtului BPN.
A obligat pârâtul să-l lase pe reclamant să intre și să locuiască în domiciliul său din orașul V, str. F, nr. 44 (fost nr. 54), județul T și să-l lase să-și folosească și să dispună după unica sa voință, conform legii, de bunurile sale enumerate în considerentele prezentei sentințe.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut relația de rudenie dintre părți, reclamantul fiind tatăl pârâtului; relațiile lor de familie alterându-se după ce pârâtul a dobândit de la tatăl său reclamant și mama sa, în prezent decedată, dreptul de proprietate asupra imobilului din orașul V, str. F, nr. 44 (fost nr. 54), județul T.
Critica reclamantului privind modul în care fiul său pârât a dobândit dreptul de proprietate, neputând fi analizat în judecata cererii de emitere a ordonanței președințiale.
Instanța a constatat că reclamantul are domiciliul încă în imobilul din orașul V, str. F, nr. 44 (fost nr. 54), județul T, în care a trăit și locuit cu familia sa și unde s-a născut și fiul său pârât.
S-a apreciat de judecătorul fondului că în ciuda calității de proprietar a pârâtului relevant pentru soluționarea cauzei este că pârâtul și-a alungat tatăl reclamant din domiciliu, fără a respecta niciuna din procedurile legale prevăzute de lege pentru o eventuală evacuare, mai mult, sechestrându-i și bunurile sale personale, multe din ele de strictă necesitate, situația reclamantului devenind astfel un caz social, pe care instanța este chemată să-l soluționeze în mod provizoriu.
În aceste circumstanțe, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate privind aparența dreptului, urgența și dreptul subiectiv al reclamantului care s-ar păgubi prin întârzierea executării reintegrării sale în domiciliul de unde a fost alungat.
Astfel, aparența dreptului de a locui în imobilul în cauză este dată de domiciliul din actul de stare civilă prezentat de reclamant, care a avut și are domiciliul la adresa din orașul V, str. F, nr. 54 (actualmente, după renumerotare, nr. 44), județul T. Conform art. 516, art. 518 lit. b și art. 524 Cod civil, reclamantul are și un drept de întreținere datorat de fiul său, ca persoană de vârstă înaintată (71 de ani), aflată într-o evidentă stare de nevoie, neavând altă proprietate imobiliară sau locuință în care ar putea locui, mai ales pe perioada iernii și fără bunurile sechestrate de pârât.
Urgența a fost apreciată de instanța nu numai prin prisma lipsirii reclamantului de către pârât de bunurile sale mobile, cu care și-ar putea asigura un minim de întreținere prin muncă proprie, ci și prin circumstanțele temporale în care se prezintă situația supusă judecății, respectiv anotimpul în care ne găsim și condițiile meteorologice prezente și imediat următoare.
De asemenea, asupra dreptului care s-ar afecta prin întârziere executării solicitărilor reclamantului, instanța a apreciat că susținerile acestuia privind periclitarea drepturilor sale la viață, la o locuință, la întreținere și la o viață sănătoasă sunt fondate, ele fiind întemeiate pe dispozițiile legii fundamentale ale statului nostru de drept : art. 22 - dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 27 al. (1) - inviolabilitatea domiciliului, art. 34 - dreptul la ocrotirea sănătății, art.44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 - dreptul la un nivel de trai decent, din Constituția României.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile emiterii unei ordonanțe președințiale de reintegrare a reclamantului în domiciliul său și de liberă și neîngrădită folosință a bunurilor sale enumerate cu listă anexă de reclamant și anume : haine și încălțăminte personale, mobilă (masă extensibilă, masă mică, bufet bucătărie, pat, ladă pat cu saltea, 2 canapele, 2 fotolii, bibliotecă, vitrină, comodă pentru TV, dulap haine - două bucăți, 4 mese și 3 măsuțe), accesorii de decorațiuni (două lustre cu 4 brațe și 2 brațe, covor, perdele și galerii), electromanajere și electrocasnice (congelator funcțional, aragaz cu butelie, televizor, mașină de cusut, un congelator defect, un frigider defect), veselă, borcane, butoaie și bidoane, scule-dispozitive-utilaje-materiale (banc de lucru cu menghină și polizor, aparat sudură, raft cu scule, 4 țevi de fier, moară de urluială, 2 hambare pentru făină și pentru urluială, pompă cu camă pentru fântână, pătul demontabil, pătul din panouri, coteț găini, lemne și magazie de lemne, 2 scări, 2 forme de gard), cereale (grâu, porumb) și păsări de curte.
Împotriva sentinței civile sus menționate, în termen legal, a declarat apel apelantul-pârât BPN, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că relațiile dintre apelantul-pârât și intimatul-reclamant s-au deteriorat în momentul în care apelantul-pârât a devenit proprietarul bunurilor cumpărate de la intimatul-reclamant întrucât relațiile dintre aceștia s-au deteriorat în momentul decesului mamei apelantului-pârât, când intimatul-reclamant a început să adreseze cuvinte jignitoare, obscene la adresa apelantului pârât.
Totodată în mod nefondat și fără nici un suport probator instanța de fond a reținut că în pragul iernii intimatul-reclamant a fost alungat din domiciliu fără respectarea procedurilor legale de evacuare însă acesta nu a fost alungat ci doar i-a fost pus în vedere să nu mai sustragă bunuri din domiciliu.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază criticile ca fiind întemeiate pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Raportat la prevederile disp. 997 C. proc. civ., instanța apreciază că temeinicia unei cereri de ordonanță președințială se creionează numai dacă sunt întrunite cumulativ condițiile legii.
În sensul textului de mai sus instanța de judecată stabilind în favoarea reclamantului aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Așadar, circumscris acestor dispoziții legale, instanța trebuia să verifice în ce măsură aparența dreptului este în favoarea reclamantului.
Văzând hotărârea judecătorească care să țină loc de act autentic nr. 1883/08.12.2009 pronunțată de Judecătoria V în dosarul civil nr. XXXXX dosar de fond, se constată că aparența dreptului profită apelantului pârât și nicidecum reclamantului, faptul că acesta figurează în actul de identitate ca având domiciliul la adresa unde se găsește imobilului ce aparține în proprietate fiului său, nu poate crea nici măcar o prezumție în favoarea vreunui drept locativ. Sentința judecătorească mai sus amintită și prin care apelantul pârât a devenit proprietar al imobilului unde intimatul reclamant figurează ca având domiciliul, nu cuprinde nici o mențiune cu privire la constituirea în favoarea intimatului a vreunui drept locativ.
Pe de altă parte, în cauză nu există administrată nici o dovada în sensul existenței bunurilor mobile, or acesta obligație incumbă reclamantului în temeiul disp. art. 11 C. proc. civ.. Procedura specială a ordonanței nu poate fi pretext pentru încălcarea obligațiilor procesuale dacă nu există în acest sens o prevedere legală, expresă.
În consecință, nefiind dovedită existența acestor bunuri, nu poate fi desprinsă în mod legitim nici concluzia existenței urgenței și nici a pagubei iminente sau care nu s-ar mai putea repara.
Silogismul instanței de fond conform căruia vârsta înaintată a intimatului reclamant naște de drept în sarcina apelantului pârât obligația de întreținere cu consecința dovedirii existenței condițiilor de admisibilitate ale ordonanței este în afara normei legale.
Rațiunea instanței de control are ca fundament faptul că intimatul reclamant nu a reușit să facă o minimă dovadă a faptului că a mai avut vreun drept locativ pentru imobilul în cauză după momentul înstrăinării către apelant și nici că bunurile mobile a căror proprietate o invocă ar exista în materialitatea lor în acel imobil; relația de rudenie dintre părțile litigante nu poate fi adusă ca argument în lipsa întrunirii condițiilor edictate de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială..
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. s-a admis apelul declarat și schimbând în tot sentința apelată a respins cererea de ordonanță președințială, ca nefondată.
În temeiul disp. art. 453 C. proc. civ., a obligat intimatul-reclamant la plata către apelantul-pârât a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la dosar.
| ← CERERE DE ACORDARE DIFERENŢE DREPTURI SALARIALE. Jurisprudență | ACŢIUNE ÎN ANULARE DIPLOMĂ DE BACALAUREAT. Jurisprudență → |
|---|
