Ordonanta presedintiala. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria PIATRA-NEAMT Hotărâre nr. 577 din data de 10.02.2016
ordonanță președințială
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PIATRA NEAMȚ
SENTINȚA CIVILĂ NR.577/2016
PREȘEDINTE : AA
GREFIER : BB
Se examinează cauza civilă referitoare la acțiunea formulată de reclamanta CC în contradictoriu cu pârâtul DD, având ca obiect ordonanță președințială (exercitare autoritate părintească, stabilire domiciliu).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta CC, asistată de avocat AS, pârâtul DD, asistat de avocat SSși martorii EEși FF, lipsă fiind martorii GG și HH.
În cadrul referatului cauzei, grefierul de ședință învederează instanței următoarele:
- procedura de citare legal îndeplinită.
- cauza este la al doilea termen de judecată.
Avocat AS, pentru reclamantă, arată faptul că martora lipsă este mama reclamantei care a plecat în străinătate, motiv pentru care solicită înlocuirea acesteia cu martorul AC, care este prezent în sală.
Apărătorul pârâtului învederează faptul că a fost o neînțelegere în privința martorei lipsă, solicită înlocuirea martorului lipsă cu martora prezentă TE.
La interpelarea instanței, apărătorii părților arată că sunt de acord cu înlocuirea martorilor lipsă cu cei prezenți.
Instanța dispune înlocuirea martorilor lipsă cu martorii prezenți, având în vedere lipsa opoziției adversarilor.
S-a procedat la luarea interogatoriului reclamantei și pârâtului, răspunsurile acestora fiind consemnate si depuse la dosarul cauzei.
La întrebarea instanței adresată reclamantei, în sensul de a preciza când a văzut-o ultima dată pe minora D după despărțirea în fapt, reclamanta arată că în prima zi de Crăciun a văzut-o pe minoră ultima dată.
Potrivit dispozițiilor art. 311 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 318 și art. 319 din Codul de procedură civilă, s-a procedat la ascultarea martorilor Iftimie Vasile, AC, FF și TE, cărora în prealabil li s-au pus în vedere dispozițiile art. 273 Cod penal, declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar.
Apărătorul reclamantei a întrebat pe martora FF - "Dacă i se pare corect martorei, ca mamă, ca reclamanta să fie lipsită de dreptul de a sta cu copilul";, întrebare care a fost respinsă de către instanță.
Avocat AS, depune la dosar o cerere modificatoare prin care solicită în subsidiar a se încuviința un program de vizită în favoarea reclamantei cu preluarea la domiciliu al minorei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, instanța acordă cuvântul părților asupra fondului.
Avocat AS, pentru reclamantă:
- solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în principal cu exercitarea autorității părintești asupra minorei și stabilirea domiciliului minorei la domiciliul reclamantei;
- în subsidiar solicită admiterea programului de vizită așa cum a fost precizată cererea împreună cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere;
- pentru început solicită înlăturarea declarației date de către verișoara pârâtului, din punctul său de vedere există o stare de dușmănie, date fiind cele relatate de martoră;
- în ceea ce privește celelalte probe, arată faptul că raportul psiho- social a fost întocmit cu recomandarea ca minora să fie crescută de către pârât, astfel solicită a se observa că condițiile celor două domicilii sunt similare, cu toate acestea dorește să menționeze că există o relație de prietenie între părinții pârâtului și persoana care a întocmit acest raport, astfel solicită a se lua act de faptul că contestă acest raport, deși nu poate proba cele expuse;
- arată de asemenea faptul că minora trebuie să crească cu noțiunea de mamă și tată, ori în acest moment copilul se hrănește doar cu imaginea tatălui și a spuselor mamei pârâtului și a pârâtului;
- apreciază că părinții trebuie să aibă drepturi egale, în momentul de față pârâtul este lipsit de puterea de a lua o decizie cu privire la copil, deoarece pârâtul nu este în măsură să-și negocieze poziția față de mama sa;
- consideră că este dreptul mamei de a lupta prin toate căile procesuale pentru a-și vedea copilul, reclamanta nu a stat în pasivitate, iar atunci când acesta nu a putut să-și petreacă timpul cu copilul, a lucrat, nu a dat dovadă de neglijență;
- cu privire la urgență, este clar că aceasta derivă din necesitatea ca minora să aibă relații cu ambii părinți, este un drept al copilului;
- insistă în acțiunea formulată, consideră că este o acțiune admisibilă, solicită a se avea în vedere și depozițiile martorilor;
- solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat SS, pentru pârât:
- solicită să se constate că din probatoriul administrat, rezultă o situație de fapt așa cum a fost relatată în cuprinsul întâmpinării;
- de asemenea, lăsând deoparte acea relație de dușmănie despre care a făcut vorbire apărătorul părți adverse, nu i s-a părut ca martora TE este revoltată, deși ar fi îndreptățită, iar cele relatate de către martoră se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu depoziția mamei pârâtului, care este un martor direct care a expus în fața instanței o realitate;
- arată faptul că, există posibilitatea ca și un tată să se ocupe foarte bine de copilul său, astfel nu a rezultat de nicăieri că pârâtul este o persoană iresponsabilă, incapabilă să se ocupe de copil, minora fiind foarte atașată de tată;
- mai arată faptul că s-a hotărât de comun acord ca minora să locuiască la bunică, de când era foarte mică, deoarece părinții aveau serviciu iar pârâtul a încercat să stea cu copilul și să-l viziteze de două, trei ori pe zi;
- din raportul întocmit de către specialiști rezultă foarte clar motivul pentru care s-a ajuns la aceste concluzii, având în vedere că în comunitate se cunoaște faptul că acest copil se află în îngrijirea bunicilor paterni și a tatălui, respectiv faptul că reclamanta s-a ocupat prea puțin de ea;
- din punctul său de vedere dispozițiile legiuitorului nu sunt îndeplinite, nu s-a dovedit niciuna dintre condițiile statuate de lege în privința urgenței și neprejudecării fondului;
- apreciază că nu s-a făcut nicio dovadă de încercare a acestei mame să fie alături de copilul ei și să i se respingă acest lucru;
- sub aspectul urgenței, care este condiția cea mai importantă pe această procedură specială a ordonanței nu este îndeplinită, nu rezultă din nicio probă că reclamanta nu poate să-și vadă copilul, dimpotrivă, poate să vină oricând;
- față de modificarea cererii, arată că nu se opune la admiterea programului, având în vedere că se solicită în subsidiar;
- pentru toate cele arătate, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, având în vedere că nu se justifică nicio urgență, reclamanta fiind liberă să-și vadă oricând copilul;
- solicită acordarea cheltuielilor de judecată, depune la dosar chitanța cu nr. 001427 din 10.02.2016.
În replică, apărătorul reclamantei arată faptul că minora a fost la părinții pârâtului, a fost o hotărâre comună pe care părțile au luat-o la acea vreme. De asemenea, în ceea ce privește urgența, dacă reclamantei i s-ar fi permis să-și vadă fiica nu s-ar fi ajuns la această cerere, nimeni nu face o cerere fără o justificare.
Față de dispozițiile art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de .., sub nr. de dosar .., reclamanta CC chemat în judecată pârâtul DDși a solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună exercitarea autorității asupra minorei D, exclusiv de către mamă, stabilirea locuinței minorei la mamă, cu obligarea corelativă a pârâtului la plata contribuției lunare de întreținere, măsuri care să dureze până la soluționarea dosarului civil nr. 9443/279/2015 ce are ca obiect desfacere căsătorie si cereri accesorii referitoare la minoră.
Prin cererea formulată scris si oral în ședința publică din data de 10.02.2016, reclamanta a precizat că, in subsidiar, înțelege să solicite si încuviințarea unui program de vizită a minorei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că minora D este ținută cu forța de soțul si de soacra sa si că nu i se permite să o vadă, deși toate părțile locuiesc în același sat. A mai arătat că la începutul căsătoriei cu pârâtul, relațiile dintre ei au decurs foarte bine, dar de aproximativ 3 ani de zile nu se mai înțeleg, totul culminând cu despărțirea in fapt a părților in anul 2015, când reclamanta a plecat din domiciliul conjugal pe care l-au avut la bunicii pârâtului.
Relațiile dintre ei s-au deteriorat din cauza pârâtului, pe fondul comportamentului violent al acestuia. A precizat că nu este lăsată să isi vadă fiica, deși aceasta tânjește după mamă, nu i se permite nici măcar să vorbească la telefon cu ea, cert fiind că din luna august 2015 a văzut-o la de aproximativ 3-4 ori.
În prezent, reclamanta locuiește cu părinții săi, unde are o cameră separată și toate condițiile pe care le presupune îngrijirea unui copil.
În opinia reclamantei, sunt îndeplinite condițiile speciale pentru soluționarea cauzei pe calea ordonanței președințiale, respectiv urgența este justificată de circumstanțele obiective ale cauzei, un copil atât de mic, o fetită mai ales trebuie să stea cu mama ei, atașamentul existent între ele fiind un argument esențial în luarea acestei măsuri provizorii.
Cu privire la vremelnicie, reclamanta a învederat că măsura este limitată în timp, respectiv până la soluționarea dosarului civil nr. 9443/279/2015
Si condiția privind neprejudecarea fondului este îndeplinită deoarece se impune a se cerceta doar aparența dreptului, fără a se cerceta soluționarea acesteia în fond.
În concluzie, având în vedere interesul legitim al minorei, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, reclamanta a invocat aplicarea prevederilor art. 996-998 Cod procedură civilă, Legii nr. 272/2004.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, actele de stare civilă ce interesează cauza, dovada introducerii cererii de divort, adeverintă de salariat.
În apărare, la data de 21.01.2016, pârâtul DD a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă sau, dacă se va aprecia că sunt indeplinite conditiile de admisibilitate impuse de lege, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că, în primul rând, se susține că nu sunt întrunite condițiile pentru emiterea ordonanței președințiale, nu este justificată urgența in modificarea stării actuale a copilului.
A insistat asupra imprejurării că situatia actuală a minorei este una foarte bună, stabilă, si care nu trebuie modificată, mai ales provizoriu, precum si asupra faptului că reclamanta este cea care nu s-a interesat de soarta fetitei, de câte ori a preluat-o de la bunica paternă, a readus-o imediat inapoi, cu diverse probleme.
În plus, la domiciliul bunicii materne, unde solicită reclamanta a se stabili domiciliul minorei, nu sunt conditii propice pentru cresterea si dezvoltarea copilului, bunica maternă fiind plecată în străinătate de câtiva ani, iar bunicul patern fiind consumator de alcool.
A mai arătat că reclamanta nu a contribuit niciodată la intretinerea fetitei, de acest lucru ingrijindu-se doar bunicii paterni si tatăl.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, apreciindu-le ca fiind admisibile, legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la situația de fapt, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reciproc și proba testimonială.
În ședința publică din data de 10.02.2016, s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul părților, răspunsurile acestora fiind consemnate in procesele verbal de la f. 44- 48 din dosar, precum si la administrarea probei testimoniale, fiind audiați martorii EE, FF, GG, TE, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauze, f. 49-52 din dosar.
La solicitarea instanței, a fost depus raportul de anchetă psiho-socială efectuat de Consiliul local al comunei Podoleni, f. 42 din dosar.
Analizând actele dosarului, precum și susținerile părților instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta este căsătorită cu pârâtul din data de 25.02.2012, potrivit certificatului de căsătorie depus la f.8 din dosar, iar din căsătoria acestora a rezultat minora Răcaru D Andreea, născută la data de 27.11.2012, f.9 din dosar.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamanta a solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună exercitarea autorității asupra minorei D, exclusiv de către mamă, stabilirea locuinței minorei la mamă, cu obligarea corelativă a pârâtului la plata contribuției lunare de întreținere.
Prin cererea formulată scris si oral în ședința publică din data de 10.02.2016, f. 53 din dosar, cu care pârâtul a fost de acord, reclamanta a precizat că, in subsidiar, înțelege să solicite si încuviințarea unui program de vizită a minorei.
În drept, conform art. 996 din codul de procedură civilă ,,instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cu privire la condiția de admisibilitate a urgenței, instanța reține că aceasta nu este prezumată de lege deoarece art. 919 Cod procedură civilă prezumă urgența doar în cazurile în care obiectul cererii de emitere a ordonanței președințiale intră în categoria cererilor enumerate limitativ astfel încât reclamanta trebuie să justifice condițiile de admisibilitate ale cererii, stabilite de art. 996 din același act normativ potrivit căruia instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În aceste condiții, instanța apreciază că urgența este dată de împrejurările legate de situația minorei D Andreea, având in vedere că trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre părinți și copii, iar interesul superior al minorului impune ca luarea deciziilor privitor la acesta să se realizeze cu celeritate.
Cu privire la cerința neprejudecării fondului, se retine caracterul vremelnic al măsurilor ce urmează a fi luate, dată fiind împrejurarea că fondul relațiilor analizate urmează a fi soluționate definitiv în dosarul nr….
Astfel, instanța nu poate da eficiență susținerii pârâtului privind faptul că analizarea cererii ar avea semnificația prejudecării fondului deoarece instanța este îndrituită doar a analiza aparența dreptului fără a cerceta pricina in tot ansamblul ei.
Instanța, constatând condițiile de admisibilitate îndeplinite, va proceda la analiza aparenței dreptului, urmând să statueze asupra cererilor reclamantei, până la soluționarea cererii de divorț si a celor accesorii acestuia.
În acest punct al expunerii sale, instanța reamintește părților că, în exercitarea autorității părintești părinții au obligația de a coopera și colabora în luarea deciziilor importante privind creșterea, educarea, îngrijirea și pregătirea copilului, având în prim plan interesul superior al acestuia. Totodată, instanța reamintește părților și obligația părinților de a coopera, în limitele unei relații interumane civilizate, în vederea creșterii copilului în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios.
Conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 ,,principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești";.
Acesta este singurul criteriu după care si instanța de fată se va călăuzi pentru a decide cu privire la cererile reclamantei.
Instanța reține astfel că autoritatea părintească, conform prevederilor art.483 alin. (1) Cod civil, reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Mai mult, ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor minori, potrivit art. 483 alin. (3) Cod civil.
Conform art. 486 Cod civil, ori de câtre ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Aplicând aceste dispoziții legale la cauza dedusă judecății, instanța constată că nu există motive întemeiate care să determine convingerea instanței că autoritatea părintească trebuie exercitată exclusiv de către reclamantă. Dimpotrivă, în cauză, ambii părinți sunt in egală măsură capabili să exercite această autoritate si in acest sens va decide și instanța.
Această regulă este justificată prin faptul că autoritatea părintească asupra minorului nu este doar un drept al părintelui, ci și un drept al copilului de care acesta poate fi lipsit doar în situații ce țin de interesul său superior, iar, pe de altă parte, autoritatea părintească implică numeroase obligații pentru părintele în cauză. De altfel, art. 398 alin. 1 din noul cod civil prevede că dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. Astfel, ambii părinți păstrează față de copil, chiar dacă nu se mai înțeleg sau nu mai locuiesc împreună, cum este cazul de fată, totalitatea și deplinătatea drepturilor și obligațiilor care formează conceptul de autoritate părintească și au obligația de a coopera și colabora în luarea deciziilor importante privind creșterea, educarea, îngrijirea și pregătirea copilului, având în prim plan interesul superior al acestuia și nu propriile orgolii și interese.
Totodată, instanța constată că nu există impedimente reale care ar putea afecta exercitarea corespunzătoare a autorității părintești de către ambii părinți, cum ar fi cele privind lipsa totală de comunicare dintre părinți sau comportamentul vreuneia dintre părți.
În ceea ce privește locuința minorei, instanța apreciază că este în interesul acesteia să locuiască în continuare la domiciliul tatălui astfel încât măsura dispusă să asigure stabilitatea acesteia în îngrijirea, educarea și întreținerea sa, ținând seama de gradul de atașament al tatălui si al bunicilor paterni față de minoră, cei care s-au ocupat de îngrijirea copilei si până acum, de când avea câteva săptămâni, împrejurare ce reiese atât din depozițiile martorilor audiați nemijlocit - inclusiv cei propuși de reclamanta înseși cât si din referatul de anchetă socială depus in cauză.
Pârâtul, ajutat de părinții săi unde are domiciliul, dispune de posibilități materiale pentru a asigura condițiile optime pentru creșterea, educarea, supravegherea și pregătirea minorei precum și pentru dezvoltarea ei fizică, mentală, spirituală, morală și socială echilibrată, așa cum rezultă tot din referatul de anchetă psihosocială întocmit dar cum a considerat reclamanta înseși când a încredințat-o, în repetate ori, soacrei sale, pentru perioade nedeterminate, așa cum a rezultat din depozițiile martorilor GG si TE.
În acest sens, instanța a mai avut în vedere și faptul că menținerea situației de fapt actuale a minorei, îndeosebi prin prisma caracterului provizoriu al procedurii de fată, este benefică asigurării condițiilor necesare dezvoltării psihice armonioase a minorei, în cadrul căreia stabilitatea emoțională are un rol esențial, având în vedere legăturile afective care s-au stabilit între minoră si pârât si, îndeosebi, bunica paternă a minorei.
Față de aceste motive, criteriul fundamental avut în vedere de instanță la analiza locuinței minorei este reprezentat de atașamentul acesteia față de tatăl si de bunica paternă, cu care a locuit de foarte mică, precum si de posibilitățile concrete ale tatălui, ajutat de familia sa, de a supraveghea și îngriji minora.
Pe de altă parte, răspunsul dat de reclamantă la întrebarea nr. 7 din interogatoriu, in sensul că atunci când va merge la serviciu, ‚va plăti o persoană care să stea cu fetita’ este pentru instanță un argument in plus, la fel de convingător, că situația minorei nu trebuie să se schimbe prin această procedură vremelnică.
Astfel, instanța va respinge acest petit al cererii reclamantei si, constatând caracterul subsidiar al cererii de obligare a pârâtului la plata contribuției legale de întreținere, dat fiind că acesta este cel care își exercită in natură obligația de întreținere, va respinge si acest punct al cererii reclamantei.
Cu privire la dreptul de vizită al mamei, instanța retine că, în cadrul relației dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești și legăturile personale dintre părinți și copii reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar respectul pentru viața familială implică, în materia separației copiilor de părinți, obligația pozitivă a statului de a lua toate măsurile necesare, atât pentru a menține legăturile personale, cât și pentru a reuni copilul cu părintele său, ținând cont de interesul superior al minorului.
Instanța resubliniază că, în cauze de acest fel, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesului superior al minorului este întotdeauna de o importanță fundamentală, că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial și că doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca părintele să fie privat de dreptul său de a păstra legături personale în interesul superior al copiilor.
De asemenea, instanța are în vedere și dispozițiile art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, text aplicabil în temeiul art. 20 din Constituția României, care reglementează dreptul persoanei la viața de familie.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Monory contra României (Hotărârea din 5 aprilie 2005) că relația dintre părinți și copii intră în sfera vieții de familie, în sensul art. 8 din Convenție. Posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8 din Convenție, deci trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de paragraful 2, respectiv amestecul să fie prevăzut în lege, să fie necesar într-o societate democratică (...) pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
În consecință, este necesar a se stabili un echilibru corect între interesele părinților și cele ale minorului, având în vedere că trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu acesta.
În raport de aceste considerente, instanța, având in vedere si acordul pârâtului in acest sens, apreciază că este întemeiată cererea completată a reclamantei, urmând a fi astfel admisă.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază că cererea având ca obiect emiterea unei ordonanțe președințiale este întemeiată in parte, urmând a fi admisă in parte, cu amendamentele expuse in cele ce preced.
Cu privire la cererea accesorie având ca obiect obligarea părții potrivnice la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească cheltuielile de judecată. Astfel, având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea principală, dar si acordul pârâtului cu privire la admiterea petitului completat, instanța nu poate reține culpa procesuală a pârâtului în declanșarea litigiului.
În consecință, fiecare parte urmează a-si suporta propriile cheltuieli efectuate cu prezentul litigiu, care vor fi integral compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă completată având ca obiect ordonanță președințială, formulată de către reclamanta CC, în contradictoriu cu pârâtul DD, și cu dom. procedural ales la cabinet avocat SS, .
Dispune ca părțile să exercite în comun autoritatea părintească asupra minorei D, până la soluționarea definitivă a dosarului nr…. al Judecătoriei Piatra Neamț.
Încuviințează reclamantei ca, până la soluționarea definitivă a dosarului nr… al Judecătoriei Piatra Neamț, să aibă legături personale cu minora D, la domiciliul său sau în alte medii sociale, cu obligația de a o readuce pe minoră, la domiciliul pârâtului, la finalizarea următorului program :
- în primul si al treilea week-end din lună de vineri orele 18.00 până duminică orele 18.00;
- în vară, două săptămâni la finalul lunii iulie si două săptămâni la finalul lunii august;
- în prima si a doua zi de Paști, in anii pari si in a doua si a treia zi de Paști, in anii impari;
- de Crăciun, in ajun si in prima zi in anii pari, alternativ cu a doua si a treia zi, in anii impari;
- în ziua de 27 noiembrie, de la orele 15.00 la orele 20.00 in anii impari si de la orele 09.00 la orele 14.00, in anii pari.
Respinge cererile reclamantei privitoare la stabilirea domiciliului minorei la domiciliul său si la obligarea pârâtului la plata unei contribuții lunare de întreținere, ca nefondate.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Provizorie și executorie, potrivit art. 997 alin 2cpc.
Cu drept de apel la Tribunalul Neamt, în termen de 5 (cinci) zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra Neamt.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.02.2016.
Președinte, Grefier,
AA BB
_________ ________
| ← Cerere repunere pe rol. Jurisprudență Contestaţie la executare | Pretentii. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată... → |
|---|
