Pretentii. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Judecătoria PIATRA-NEAMT Hotărâre nr. 4281 din data de 16.11.2016
pretenții
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4281/2016
PREȘEDINTE : AA
GREFIER : BB
La ordine venind pronunțarea asupra cauzei civile referitoare la acțiunea formulată de reclamanta AA în contradictoriu cu pârâta BB, având ca obiect pretenții.
Încheierile de amânare a pronunțării fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Dezbaterile la fond au avut loc în ședința de judecată din data de 02.11.2016, când, s-a amânat pronunțarea pentru data de 09.11.2016 și ulterior, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de astăzi, 16.11.2016 și a dispus următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de .., însușită de administratorul judiciar CC sub aspectul cuantumului pretențiilor, AA. prin administrator special a chemat în judecată BB, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumelor precizate, reprezentând:
- suma de 812lei reprezentând penalități de întârziere chirie, aferente lunii iunie 2014 și
- suma de 1648lei contravaloare chirie stornată ilegal, fără documente justificative, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suma solicitată este compusă din chirie aferentă perioadei iunie 2014, stornată ilegal cu facturile fiscale nr.2183/10.09.2014 si din penalități de întârziere, calculate până la data de 18.12.2015. Aceste sume s-a dispus a fi recuperate conform deciziei nr.5 din 22.01.2016 și măsura menționată la cap.I pct.5, precum și raportul de control nr.991 din 18.12.2015, întocmite de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Neamț, prin care s-a dispus recuperarea prejudiciului. De asemenea, suma reprezentând chirie stornată ilegal, a fost constatată ca fiind prejudiciu de către compartimentul de inspecție economico-financiară din cadrul ANAF în raportul de inspecție fiscală nr.869 F NT 35 din 19.02.2016.
Reclamanta a menționat că este o societate înființată de Municipiul Piatra Neamț în anul 2006 și față de calitatea asociatului unic, este supusă controlului Curții de Conturi a României. În raportul acestei instituții, înregistrat sub nr.991 din 18.12.2015, în urma controlului efectuat, s-au constat pierderi patrimoniale, respectiv prejudicii cauzate reclamantei ca urmare a diminuării creanțelor de încasat de la pârâtă, prin efectuarea de operațiuni de stornare, considerate ilegale, prejudicii care trebuie recuperate.
Din verificările efectuate de cele două instituții, s-a constatat că nu au fost respectate prevederile contractului de închiriere nr… din .., încheiat de părți, în scopul folosirii unor spații comerciale situate în incinta …, în sensul că a fost stornată chiria, pe perioada arătată în facturi, fără acte adiționale, producându-se un prejudiciu cert ce trebuie recuperat, conform aceleiași decizii.
Pârâta a fost invitată la conciliere directă, fără a se conforma.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Cererea este scutită de la plata timbrajului.
În susținere, au fost depuse la dosar, înscrisurile invocate în cuprinsul cererii introductive.
În condițiile art. 201 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtă, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea decăderii, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165 Cod procedură civilă, dar pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
În temeiul art.255-258 Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă în dezlegarea pricinii.
Reclamanta a depus si concluzii scrise.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Între reclamanta AA., în calitate de locator și pârâta BB, în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de închiriere nr…, având ca obiect spațiile comerciale situate în incinta …, în scopul desfășurării de activități comerciale de către pârâtă, cu obligația acesteia din urmă de a achita prețul locațiunii, respectiv chiria stabilită prin contractele încheiate, la termenele convenite.
Având în vedere calitatea de unic asociat al societății reclamante în persoana Municipiului Piatra Neamț, aceasta a fost supusă controlului finaciar de către Curtea de Conturi a României, respectiv de către Administrația Națională a Finanțelor Publice, cei doi auditori externi stabilind existența de prejudicii în patrimoniul reclamantei ca efect al stornării unor facturi emise în baza contractelor de închiriere mai sus evocate.
Astfel, în raportul Curții de Conturi, înregistrat sub nr…, s-au constatat pierderi patrimoniale ca urmare a diminuării creanțelor de încasat de la pârâtă, prin efectuarea de operațiuni de stornare, considerate ilegale, prejudicii care trebuie recuperate. S-a constatat ca atare un prejudiciu în cuantum de 1488lei, stornată ilegal, sumă la care a calculat penalități de întârziere în cuantum de 812lei, până la data de 18.12.2015.
În ceea ce privește suma de 1.860lei, s-a reținut că reprezintă consecința nerespectării clauzelor contractuale, menționată ca fiind prejudiciu de ANAF - Direcția Regională a Finanțelor Publice în raportul de inspecție fiscală nr.869 F-NT din 19.02.2016.
Din verificările efectuate de cele două instituții, s-a constatat că nu au fost respectate prevederile contractelor de închiriere încheiate de părți, în scopul folosirii unor spații comerciale, în sensul că a fost stornată chiria, motivat de condițiile atmosferice.
Prin urmare, Curtea de Conturi a reținut că s-a diminuat chiria nelegal, având în vedere că nu s-a prevăzut o asemenea clauză în cele două contracte de închiriere menționate mai sus.
Față de concluziile expuse de auditorii externi, reclamanta a formulat prezenta cerere solicitând sumele indicate în petitul acțiunii.
Analizând solicitarea formulată, instanța o apreciază nefondată pentru considerentele ce succed:
În primul rând, instanța reține ca fiind incidente în speță dispozițiile Noului Cod civil, intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, în raport de data încheierii contractului de închiriere supus atenției instanței (2014).
În al doilea rând, în mod evident, nu există încheiate acte adiționale exprese privind modificarea clauzelor contractuale referitoare la încasarea și calcularea chiriei în perioade în care, din cauza condițiilor atmosferice, pârâta nu ar fi desfășurat activitate în spațiile închiriate.
Pornind de la această prevedere și ținând seama de toate contractele încheiate, pârâta a beneficiat de scutire/reducere a chiriei, având în vedere condițiile meteorologice și lipsa de activitate din perioadele respective.
Deși aceste cereri nu au fost depuse la dosar, reclamanta a recunoscut implicit existența lor, devreme ce a stornat facturile fiscale prin care stabilise cuantumul chiriei, emițând astfel facturile de stornare în cuantumul precizat în raportul Curții de Conturi.
Problema de drept care se pune în speță este aceea dacă se poate da eficiență, în lipa unor acte adiționale explicite, intitulate ca atare, modificărilor contractuale constatate prin alte înscrisuri.
Astfel, instanța consideră că în cauză a avut loc o modificare a contractelor (în ceea ce privește exonerarea pârâtei de la obligația de plată a chiriei pentru perioade în care condițiile meteorologice împiedicau obținerea de încasări) care a fost acceptată de ambele părți. Pârâta a formulat cereri de scutire de la plata chiriei aferentă acestor perioade, iar reclamanta a acceptat această modificare, nu numai în mod formal, ci chiar efectiv, emițând facturi de stornare, înregistrate în contabilitatea ambelor societăți. Apărarea sa că sumele stornate îi sunt datorate totuși pentru că nu s-a încheiat un act adițional în sensul de instrumentum probationis în acest sens, nu poate fi primită, reclamanta de fapt invocându-si propria culpă.
Potrivit art.1781 Cod civil, contractul de locațiune se consideră încheiat îndată ce părțile au convenit asupra bunului și prețului. Deci, ad validitatem, contractul de locațiune se încheie solo consensu. Este adevărat că ad probationem, contractul de închiriere trebuie încheiat în scris. Pe cale de consecință și modificările contractului trebuie să respecte aceeași regulă, fiind necesar a fi consemnate în scris. În speță, modificarea contractuală este dovedită prin înscrisuri, chiar dacă nu îmbracă forma unui act adițional la contract, respectiv prin cererea de scutire de la plata chiriei coroborată cu facturile fiscale de stornare, din care rezultă că reclamanta nu numai că a acceptat scutirea solicitată, dar a și executat operațiunile juridice care să o materializeze.
Conform art.1240 Cod civil, în ceea ce privește formele de exprimare a consimțământului, voința poate fi manifestată și printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare. În cauza de față, prin înscrisurile emise (facturile de stornare emise subsecvent aprobării cererii formulate de chiriaș), reclamanta și-a exprimat voința juridică de a accepta modificarea contractului, propusă de pârâtă, privind chiria datorată de aceasta din urmă în perioade cu condiții meteo nefavorabile. Ca atare, este un act consensual, asumat de ambele părți, dovedit prin înscrisuri, condițiile de legalitate cerute de lege fiind în consecință îndeplinite.
Potrivit art.1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, acesta putându-se modifica sau înceta numai prin acordul părților ori din alte cauze autorizate de lege. Așa cum arăta și pârâta, acest text de lege consacră regula simetriei, potrivit căreia modificarea/încetarea contractului se realizează prin același mecanism ca și formarea contractului, prin voința concordantă a părților.
Pe de altă parte, contrar susținerilor reclamantei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1266 cod civil referitoare la interpretarea contractelor. Astfel, (1) Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor. (2) La stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.
În speță se poate vorbi despre o solicitare (cererile pârâtei de reducere/scutire a chiriei în perioada afectată de condiții meteo, aprobate), existând și un comportament ulterior încheierii contractului (emiterea facturilor de stornare, acceptarea și înregistrarea lor în evidențele contabile ale părților).
Ca atare, după cum s-a arătat mai sus, modificarea contractelor cu privire la chirie s-a realizat în scris, prin acordul exprimat odată cu emiterea și acceptarea, prin semnătură, a facturilor de stornare (în urma cererilor formulate de pârâtă). Este adevărat că această operațiune de stornare a facturilor nu poate fi considerată o modificare expresis verbis a contractului (în sensul încheierii unui act explicit prin care să se convină în acest sens), însă în mod evident reprezintă voința comună a părților cu privire la acea modificare. Iar această modificare se impune ambelor părți în temeiul principiilor forței obligatorii a contractelor (art.1270 Cod civil) și al libertății contractuale.
În consecință, instanța consideră neîntemeiate susținerile reclamantei legate de obligativitatea pârâtei de a achita chiria astfel cum a fost stabilită inițial prin contractul încheiate. De asemenea, referirile reclamantei la incidența în cauză a dispozițiilor art. art.1350, art.1516 Cod civil instanța nu le apreciază pertinente în condițiile în care nu s-a demonstrat că pârâta nu ar fi respectat obligațiile contractuale, după ce a avut loc modificarea contractelor.
Totodată, referirea reclamantei la dispozițiile art.1170 Cod civil (conform căruia părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale) i se aplică în egală măsură, prin conduita avută instanța apreciind că tocmai reclamanta a încălcat acest principiu, iar nu pârâta.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge cererea precizată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată actiunea precizată de reclamanta AA, prin administrator special BB, însusită de administratorul judiciar CC
Cu drept de apel la Tribunalul Neamt, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra Neamt.
Președinte, Grefier,
AA BB
_________ ________
| ← Ordonanta presedintiala. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială | Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
