Ordonanta presedintiala.Admisibilitatea luarii masurii provizorii privind legaturi personale cu minorul si exercitarea in comun a autoritatii parintesti.
| Comentarii |
|
Judecătoria ORŞOVA Sentinţă civilă nr. 72 din data de 05.11.2013
Prin cererea adresata XX și înregistrata sub nr.XXXX la data de XXXXX, reclamantul N V a chemat în judecata pârâta N C pentru ca prin ordonanță președințială să se încuviințeze să aibă legături personale cu minora N Ș și exercitarea autorității părintești în comun, în mod provizoriu până la soluționarea dosarului de fond nr. XXX având ca obiect divorț cu minori. Solicită încuviințarea legăturilor personale cu minora în modalitatea următoare: o zi pe săptămână la domiciliul pârâtei N C; în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 17,00 până duminica ora 17,00 la domiciliul reclamantului din municipiul XXXXX, o săptămână în vacanța de iarnă, la domiciliul reclamantului, și o lună în vacanța de vară, la domiciliul reclamantului.
În motivare a arătat că pârâta N C a introdus acțiune de divorț cu minori,prin care solicită desfacerea căsătoriei din vina reclamantului, stabilirea locuinței minorei la domiciliul actual al pârâtei și obligarea sa la plata pensiei de întreținere.
A mai arătat că la data de XXXX s-a pronunțat ordonanța președințială nr. XX, prin care s-a stabilit în mod provizoriu locuința minorei la domiciliul actual al mamei, rămânând irevocabilă prin neapelare.
A mai arătat că neavând cunoștințe juridice și neanticipând că fosta soție nu-i va permite să țină legătura cu minora, nu a solicitat prin întâmpinare încuviințarea de legături personale cu minora.
Precizează că minora locuiește în prezent cu mama sa, în municipiul XXXX, la locuința părinților săi, iar de la data când aceasta s-a mutat, a făcut numeroase demersuri pentru a fi aproape de minoră, vizitând-o la grădiniță și chiar și la domiciliul mamei, care însă nu i-a permis această vizită.
Consideră că dreptul său de a avea o legătură cu propria fiică este pus în pericol, dat fiind că fondul divorțului, cât și exercitarea căilor de atac, se pot prelungi pe o durată de timp foarte mare, iar prin absența sa din viața fetiței o perioadă îndelungată, coroborată cu înverșunarea soției, poate conduce la o îndepărtare care nu va avea decât efecte negative sub aspectul creșterii și formării sale ulterioare.
În drept a invocat dispozițiile art. 996 Cod pr.civilă și următoarele, art. 401 cod civil și art. 397 Cod civil.
În dovedire a depus caracterizare întocmită de S.C. U A, liste cu convorbirile telefonice și duplicatul acțiunii de divorț.
Prin serviciul registratură la data de XXXX reclamantul a depus la dosar duplicatul întâmpinării și cererii reconvenționale formulate în dosarul nr. XXXXX aflat pe rolul Judecătoriei X și având ca obiect acțiunea de divorț.
La termenul de judecată din data de XXXXX instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu martori și efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul reclamantului, iar pentru pârâtă a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu martorul S Ași efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul reclamantului, iar din oficiu, instanța a dispus audierea părților.
La același termen de judecată s-au luat declarații părților, depozițiile acestora fiind consemnate în scris, iar filele atașate la dosar.
La termenul de judecată din data de XXX a fost identificat și audiat martorul P I D, depoziția acestuia fiind consemnată în scris, iar fila atașată la dosar.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile sunt căsătorite din anul XXX, iar din relațiile de căsătorie a rezultat minora N Ș-I născută la XXX.
La data de XXXX pe rolul Judecătoriei X a fost înregistrată cauza cu nr. XXXXX, privind pe reclamanta N C și pârâtul N V, având ca obiect divorț cu minor. Pârâtul N V a formulat, în această cauză, întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând instanței să aibă legături personale cu minora în prima și ultima săptămână din lună de vineri până duminică, o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară, precum și exercitarea autorității părintești de ambii părinți.
Potrivit art. 401 Cod Civil părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă putând să decidă cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept.
Potrivit dispozițiilor art. 496 alin. 5 Cod civil, părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă acesta este în interesul superior al copilului.
De asemenea, dispozițiile art. 14 al. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții.
Potrivit art. 996 alin. 1 C.proc.civilă, "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Din analiza acestui text de lege rezultă că, pe lângă condițiile generale de exercițiu ale acțiunii (existenta unui drept, capacitatea procesuala, calitatea procesuala și existenta unui interes legitim), trei sunt condițiile specifice exercitării procedurii ordonanței președințiale: caracterul vremelnic, urgența și nerezolvarea fondului cauzei.
Având în vedere că pe rolul Judecătoriei XXX se află dosarul nr. XXXX care urmează să judece fondul cauzei, instanța apreciază că există în favoarea reclamantului aparența de drept, iar cererea formulată nu este de natură să prejudece fondul și constată că solicitarea reclamantului se referă la luarea unor măsurii provizorii, până la soluționarea definitivă a cererii de divorț și a cererilor accesorii și incidentale acesteia.
Deși legea nu dă o definiție a noțiunii de "urgență";, art. 996 Cod procedură civilă stabilește situațiile după care instanțele judecătorești trebuie să aprecieze existenta sa, în sensul că exista urgență ori de cate ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite in cursul unei executări nu se pot realiza în mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor S Ași P I D reiese că pârâta este de acord, în principiu, ca reclamantul să o viziteze de minoră la grădiniță și să petreacă câteva ore cu aceasta, la solicitări lui, limitându-i însă programul de vizitare și interzicându-i să o ia în mun. XXX, la locuința sa, locuință în care a locuit minora până la stabilirea domiciliului acesteia la mamă, în mod provizoriu, până la soluționarea acțiunii de divorț.
Martorii relevă faptul că relațiile de afecțiune dintre reclamant și minoră sunt puternice, iar reclamantul este afectat puternic emoțional datorită faptului că nu poate lua legătura cu fetița în modalitatea în care dorește.
Stabilirea unui program de "vizitare"; a minorei, la domiciliul reclamantului, este de natură să asigure realizarea unei relații afective și a unei stabilități emoționale între tată și fiica sa iar crearea unei astfel de legături de afectivitate este în principal în interesul minorei, fiind în măsură să contribuie la echilibrul său, cu atât mai mult cu cât minora a locuit în mod permanent la locuința tatălui său din mun. XXXX.
Raportat la aceste împrejurări din care reiese faptul că pentru echilibrul psihic și emoțional este necesar ca aceasta să păstreze legături personale cu reclamantul, dată fiind și relația de puternică afecțiune dintre aceștia, instanța apreciază că este justificată urgența. Potrivit art.400 alin.1 Noul cod civil in lipsa înțelegerii dintre părinți sau daca aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutela stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește in mod statornic, totodată, potrivit art.397 Noul cod civil, după divorț, autoritatea părintească revenind in comun ambilor părinți, afara de cazul în care instanța decide altfel sau ar exista motive temeinice raportat la interesul superior al minorului, care in astfel de cauze primează.
Având în vedere că de regulă autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, fiind vorba de ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc persoana și bunurile copilului, apreciind că este în interesul acesteia să fie exercitată de ambii părinți până la judecarea fondului, urgența fiind justificată prin nevoia de a asigura un echilibru psihic minore, instanța apreciază cererea întemeiată motiv pentru care o va admite
Raportat la considerentele expuse mai sus, instanța va încuviința ca reclamantul să aibă legături personale cu minora NȘ, după următorul program: de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 17,00 până duminică ora 17,00, o săptămână în timpul vacanței de iarnă, o lună în vacanța de vară, urmând ca minora să fie luată de la domiciliul pârâtei din mun. XXXX și adusă înapoi la expirarea timpului stabilit de instanță prin prezenta sentință, până la soluționarea definitivă a cauzei nr. XXXX, a Judecătoriei XXXX, având ca obiect divorț cu minor, ce privește fondul cauzei. De asemenea, va stabili ca autoritatea părintească cu privire la minoră să fie exercitată de către ambii părinți, până la soluționarea definitivă a cauzei nr. XXXXX, a Judecătoriei XXXXX, având ca obiect divorț cu minor, ce privește fondul cauzei.
Constatând culpa procesuală a pârâtei, în raport de dispozițiile art.453 alin. 1 Cod pr. civilă va obliga pârâta la plata sumei de 700 lei, în favoarea reclamantului, cu titlul cheltuieli de judecată.
Sentinta a ramas definitiva prin respingerea apelului.
| ← Contravenţie la regimul circulaţiei autovehiculelor pe... | Nerespectarea de către angajator a obligaţiei de a trimite... → |
|---|
