Partaj succesoral. Omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa explicit asupra tuturor cererilor ce i-au fost deduse judecăţii
| Comentarii |
|
Lipsa unui răspuns specific şi explicit la mijloacele decisive pentru soluţionarea procedurii în cauză, din partea instanţei de apel, afectează caracterul echitabil al procedurii, nerăspunzând exigenţelor art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 442 din 17 octombrie 2007
Prin încheierea de admitere în principiu din 27 aprilie 2004 neatacată de părți anterior intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, instanța de fond a stabilit componența masei succesorale rămasă după urma defunctei G.V. decedată la 29 aprilie 2002, cotele succesorale ale părților, lucrările de îmbunătățire efectuate de E.M. și E.V. la imobilul succesoral, cât și dreptul de creanță al pârâtei E.M. asupra moștenirii constând în suma de 9039 lei vechi pe care E.M. a achitat-o din împrumutul CEC de 25.00 lei, contractat de autorii lor pentru edificarea casei succesorale.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus efectuarea unei expertize de specilitate conform art. 201 C.proc.civ. pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului succesoral compus din 448 mp teren și casă cu anexe, stabilirea separată a valorii de circulație a construcțiilor și îmbunătățirilor realizate de E.M. și E.V. și, în măsura în care imobilul este comod partajabil în natură, să se realizeze propuneri de lotizare sau/și calcularea de sulte.
Deși obiectivele expertizei au fost în mod clar stabilite de instanța de fond cu ocazia definitivării partajului, prima instanță a omis să dezlege în dispozitivul sentinței civile nr. 3793 din 20 decembrie 2006 problemele ce vizau stabilirea valorii de circulație a întregului imobil succesoral, stabilirea dreptului de creanță al pârâților reconvenienți, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție și îmbunătățiri aduse imobilului succesoral și menționate în încheierea de admitere în principiu din data de 27 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 2764/2003 și valoarea cotelor cuvenite moștenitorilor.
Deși instanța de fond a dispus numai asupra modalității de partajare a imobilului conform expertizei ing. P.G., cu ocazia descrierii componenței lotului nr. 1, atribuit pârâților, a omis consemnarea unei construcții - baia, care este construcție din BCA, separată de casa de locuit, această omisiune echivalând cu o nepronunțare și este de natură să creeze probleme cu ocazia executării hotărârii.
Aceste omisiuni ale instanței de fond au fost invocate cu ocazia exercitării apelului de către pârâții reconvenienți, iar instanța de apel, fără a da o rezolvare acestor motive de apel, a reținut că în situația în care majoritatea construcțiilor și îmbunătățirilor efectuate de pârâta-reclamantă cad pe lotul ce i s-a atribuit, iar valoarea celor care au căzut pe lotul atribuit celeilalte părți a fost avută în vedere de expert la stabilirea sultei, constatarea unui drept de creanță sub acest aspect nu se mai justifică.
Conform dispozițiilor art. 129 alin. ultim C.proc.civ., instanței de judecată îi incumbă obligația de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere, cu judecata cărora a fost învestită, respectiv față de toate părțile implicate în conflictul judiciar. Soluționarea cauzei cu respectarea dispozițiilor legale citate trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii, astfel că nu poate constitui o aducere la îndeplinire a acestei îndatoriri a instanței de fond, și respectiv a instanței de apel soluționarea unui capăt de cerere, implicit, prin soluția dată unui alt capăt de cerere.
în cauză se reține că prima instanță a fost investită cu o acțiune de partaj succesoral, părți ale acestei cereri fiind moștenitorii defunctei G.V., M.N. și E.M., dar și cu o cerere reconvențională promovată de E.M. și E.V., prin care solicitau să se constate că în timpul căsătoriei, cei doi soți au realizat îmbunătățiri la imobilul supus partajului, acest drept de creanță având caracterul unui bun comun al soților.
Prin partajarea imobilului succesoral între reclamanta M.N. și E.M., nu s-a soluționat implicit și cererea pârâtului E.V., de a se constata că în timpul căsătoriei sale cu E.M. a adus îmbunătățiri imobilului succesoral cum greșit reține instanța de apel, recurentul pârât având interes să se stabilească în mod expres valoarea dreptului de creanță al soților E. asupra imobilului supus partajării.
împrejurarea că cea mai mare parte a lucrărilor de construcții și îmbunătățiri efectuate de E.V. și E.M. la imobilul succesoral a intrat în componența lotului nr. I atribuit pârâtei E.M., nu dezleagă problema de drept cu care a fost investită prima instanță referitoare la dreptul de creanță al pârâtului V.E., știut fiind faptul că bunurile dobândite prin succesiune constituie bunuri proprii ale soțului moștenitor, iar nu bunuri comune conform art. 31 lit. b) C.fam.
Deși aceste critici au fost invocate în cererea de apel, Tribunalul Tulcea le-a respins, fără a analiza susținerile și apărările părților, sub acest aspect hotărârea pronunțată de instanța de apel nerăspunzând exigențelor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță de judecată, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantei, această obligație presupune, totuși, ca partea interesată să poată aștepta un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză. (C.E.D.O., Cauza Albina contra România, hotărârea din 28 aprilie 2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu contra România, hotărârea din 8 iunie 2006).
Dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate, adică examinate de instanța sesizată, ori în speță se reține că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au răspuns tuturor cererilor cu care au fost sesizate, nefinalizând cercetarea fondului tuturor cererilor cu care au fost investite, impunându-se în temeiul 312 C.proc.civ. casarea cu trimitere a cauzei la prima instanță, pentru soluționarea acestor aspecte mai sus arătate.
| ← Cerere de revizuire. Condiţii admisibilitate | Modul de stabilire a taxei de timbru în calea de atac a... → |
|---|
