Judecata. Înfăţişări şi dezbateri. Reclamant aflat în stare de deţinere. Neaducerea la cunoştinţă de către instanţă a dreptului de asistenţă judiciară. Încălcarea dreptului de acces la justiţie.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 129 alin. (2) C.proc.civ. „judecătorul va pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor din proces (…)”, iar conform art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa (…)”. Astfel, în situaţia în care unui reclamant, aflat în stare de deţinere şi lipsit de mijloace financiare, nu i s-a adus la cunoştinţă de către instanţă dreptul său la asistenţă judiciară, anularea acţiunii sale pentru neplata unor taxe judiciare modice constituie o împiedicare de exercitare a dreptului de acces la justiţie.
Secţia civilă, Decizia nr. 1253 din 27 noiembrie 2007
Prin decizia civilă nr. 662 din 12 septembrie 2007, Tribunalul Timiș a anulat apelul declarat de reclamantul S.D.P. împotriva Sentinței civile nr. 399 din 28 februarie 2007 a Judecătoriei Lugoj.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că prima instanță a anulat acțiunea formulată de reclamant, având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 112 C.proc.civ., că nu a fost timbrată și că reclamantei i s-a pus în vedere să precizeze obiectul cererii, să indice domiciliile părților și să depună acte de stare civilă, sub sancțiunea prevăzută de art. 1551C.proc.civ.
Tribunalul a mai avut în vedere că, în apel, reclamantul a fost citat cu mențiunea de a timbra apelul pentru termenul de judecată din 2 mai 2007, când i s-a mai acordat un termen de judecată pentru a-și îndeplini această obligație.
Că, la termenul de judecată din 13 iunie 2007 a fost lipsă de procedură cu reclamantul și cauza a fost amânată din nou pentru data de 12 septembrie 2007, termen la care reclamantul s-a prezentat însă fără a-și îndeplini obligația de timbrare a apelului, astfel încât tribunalul a apreciat că în temeiul art. 137 alin. (1) C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 146/1997 se impune anularea apelului ca nemotivat.
împotriva acestei decizii, reclamantul S.D.P. a declarat recurs cerând casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că este deținut în Penitenciarul Timișoara, că nu are sprijin financiar și nu poate plăti taxele, solicitând ca acestea să fie suportate de stat.
Curtea, în temeiul art. 75 alin. (2) C.proc.civ., a admis cererea de scutire a reclamantului recurent de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate în recurs, respectiv de 4 lei și 0,15 lei, iar în temeiul art. 306 alin. (2) C.proc.civ., a pus în discuție motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ. raportat la art. 105 alin. (2), art. 74 și art. 75 C.proc.civ.
Reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului și casarea celor două hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, având în vedere că este deținut în penitenciar și a fost lipsit de posibilitatea de a-și exercita drepturile în legătură cu moștenirea după părinții săi.
Prin Decizia civilă nr. 1253 din 27 noiembrie 2007, Curtea a admis recursul declarat de reclamant, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că prin acțiunea introductivă reclamantul a arătat că este deținut în Penitenciarul Timișoara, iar cauza s-a soluționat de prima instanță la primul termen de judecată, în lipsa părților. Astfel, a constatat că, în condițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ. se impunea suspendarea cauzei, iar nu judecarea acesteia și sancționarea reclamantului cu anularea acțiunii ca netimbrată.
Curtea a apreciat că Tribunalul era obligat să constate acest mod defectuos de a proceda al primei instanțe, având în vedere că dreptul de acces la justiție al reclamantului a fost nesocotit, cu toate că acest drept este garantat potrivit art. 21 din Constituția României și art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, Curtea a avut în vedere că Tribunalul a constatat că reclamantul este deținut și, cu toate că taxa judiciară de timbru și timbru judiciar datorate în apel sunt modice, respectiv de 4 și 0,15 lei, nu i-a adus la cunoștință reclamantului că are dreptul procesual de a cere scutirea de la plata taxelor judiciare și asistență judiciară gratuită, deși, potrivit art. 129 C.proc.civ., judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor în proces. Or, dimpotrivă, Tribunalul s-a limitat să amâne cauza pentru trei termene de judecată și să pună în vedere reclamantului să timbreze apelul, limitând în acest mod exercitarea dreptului de acces la justiție al reclamantului.
Astfel, Curtea a constatat că, în aplicarea art. 6 parag. 1 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu poate fi îngrădit prin impunerea unor obligații imposibil de executat, între care și plata taxelor judiciare.
în consecință, a conchis că, în speță, aceste taxe au un cuantum modic, așa încât neplata lor nu trebuia sancționată de așa manieră încât reclamantul să fie împiedicat să-și exercite dreptul de acces la justiție și să obțină pe această cale drepturile sale succesorale.
(Judecător Gheorghe Oberșterescu)
| ← Citarea prin publicitate cu rea credinţă. Efecte | Judecata. Înfăţişări şi dezbateri. Transmiterea... → |
|---|
