Petiţie de ereditate (moştenire- succesiune). Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria ROŞIORI DE VEDE Sentinţă civilă nr. 1126 din data de 27.05.2014
Prin cererea înregistrată la Judecătoria RV la nr. 591/292/28.02.2014, reclamantele T.M. și T.V. - minore, reprezentate legal de mama lor, C.A., au chemat în judecată pe pârâta T.C. , solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să recunoască calitatea lor de moștenitori legali cu privire la imobilul în care s-au născut și au crescut, al cărui proprietar a fost tatăl lor, T. R., imobil aflat în prezent în patrimoniul mătușii lor, T.C., ca urmare a revocării donației.
În fapt, reclamantele au arătat că urmare a divorțului părinților săi, imobilul în care s-au născut și au crescut, ce a fost proprietatea tatălui lor T. R., a intrat în patrimoniul pârâtei, sora acestuia, prin înțelegere între cei doi, în prezent mătușa lor solicitând evacuarea lor din locuință, neavând unde locui întrucât mama lor nu deține alt imobil. Solicită recunoașterea calității lor de moștenitori pe baza principiilor generale ale dreptului, pentru a avea unde locui, crește, învăța și a se pregăti pentru societate.
În drept, reclamantele au invocat disp. art. 192 Cod procedură civilă și art. 1130 și 1131 alin.1 Cod civil, iar în dovedire au depus la dosar un set de înscrisuri.
La data de 05.03.2014, reclamantele, prin reprezentant legal, au depus la dosar un alt set de înscrisuri și au arătat că pârâta a devenit proprietară a imobilului din RV, fără titlu, în urma revocării donației autentificate la nr. 1388/10.07.1997, pe baza declarației unui martor mincinos, a înțelegerii dintre frați, astfel încât, urmare a divorțului dintre părinții lor, ele și mama lor să-și piardă drepturile la imobil. Au mai arătat că după revocarea donației pârâta a solicitat evacuarea din imobilul care a aparținut tatălui lor, neavând unde locui, având un drept legal să locuiască unde s-au născut și au crescut, bunicul matern efectuând îmbunătățiri la imobil. De asemenea, instanța le-a dat un drept de folosință a imobilului, mătușa lor urmând a vinde acest imobil, dorind măsuri speciale de conservare a bunului, notarul având posibilitatea punerii sub sigiliu sau predării acestuia unui custode.
În dovedire, reclamantele au solicitat încuviințarea probei cu martori.
Reclamantele, prin reprezentant legal, au formulat la data de 05.05.2013, cerere adițională prin care au solicitat instanței ca odată cu recunoașterea calității lor de moștenitori contra mătușii lor T.C., să dispună restituirea bunurilor, în speță, cota parte ce li se cuvine din imobilul amplasat în RV
În fapt, reclamantele au reiterat motivarea din cererea principală, invocând disp.art. 1635 și 1648 Cod civil.
În dovedire, reclamantele au solicitat încuviințarea probelor cu interogatoriu, înscrisuri și martori, depunând la dosar alt set de înscrisuri.
Prin cererea formulată la data de 19 mai 2014, reclamantele, prin reprezentant legal, au solicitat instanței să ia act că renunță la judecata capătului de cerere prin care au solicitat restituirea cotei părți ce li se cuvine din imobil, ca urmare a recunoașterii calității de moștenitori, înțelegând să-și mențină primul capăt de cerere din acțiunea principală, arătând că imobilul în litigiu a fost înscris în cartea funciară pe numele tatălui lor, în perioada 1997-2012, motivul revocării constituindu-l divorțul.
În drept, reclamantele au invocat disp. art. 41, 42, 43 și 1130 Cod civil, art. 237 Cod procedură civilă.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar în ședința publică din data de 27 mai 2014, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Examinând, mai întâi, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, prin apărător ales, potrivit disp. art. 248 Cod procedură civilă, instanța a constatat că aceasta este întemeiată în cauză, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit disp. art. 1130 Cod civil, moștenitorul cu vocație universală sau cu titlu universal poate obține oricând recunoașterea acestei calități contra oricărei persoane care, pretinzând că se întemeiază pe titlul de moștenitor, posedă toate sau o parte din bunurile din patrimoniul succesoral. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pentru a putea fi recunoscută calitatea de moștenitor a unei persoane, este necesar a fi deschisă succesiunea autorului său. Moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia, în conformitate cu disp. art. 954 Cod civil.
În speță, reclamantele solicită a le fi recunoscut dreptul de moștenitoare legale ale mătușii lor, pârâta T.C., persoană care este în viață, neputând fi moștenită o persoană a cărei succesiune nu a fost deschisă. Potrivit disp. art. 957 alin.1 Cod civil, o persoană poate moșteni dacă există la momentul deschiderii moștenirii. Instanța mai reține că reclamantele solicită a le fi recunoscută calitatea de moștenitoare legale ale mătușii lor, cu privire la imobilul din RV, în prezent proprietatea acesteia, în condițiile în care tatăl lor, T.R., fratele pârâtei, nu este nici el decedat și care le înlătură oricum de la moștenirea mătușii lor.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect petiție de ereditate, invocată de pârâtă, reclamantele neputând solicita recunoașterea calității de moștenitoare ale unei persoane care este încă în viață. Drept urmare, instanța a respins capătul de cerere având ca obiect petiție de ereditate, ca inadmisibil.
Instanța a anulat capătul de cerere având ca obiect restituire bunuri, ca netimbrat, având în vedere că în ședința publică din 27 mai 2014 a admis excepția netimbrării, invocată din oficiu.
Instanța a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată și că pârâta, prin apărător, și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată.
| ← Desfacerea căsătoriei. Efectele divorţului cu privire la... | PRESCRIPTIE. Jurisprudență → |
|---|
