Validare poprire. Jurisprudență Popriri
| Comentarii |
|
Judecătoria SLATINA Hotărâre nr. 8486 din data de 19.09.2014
SENTINȚA CIVILĂ
NR. 8486 din data de 19.09.2014
POPRIRI
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 12.05.2014, sub nr. 4442/311/2014, creditorul DDV, în contradictoriu cu AJFP Slatina si DGRFP Craiova, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună validarea popririi, pana la concurența sumei de 7.807,96 lei, conform titlului executoriu reprezentat de Sentința 983 din 20.03.2013 a Tribunalului Olt și decizia Curții de Apel 13891 din 15.10.2013, precum și achitarea creanței catre creditor.
In motivarea in fapt, arata ca prin Sentința 983 din 20.03.2013 a Tribunalului Olt și Decizia Curții de Apel 13891 din 15.10.2013, debitoarea a fost obligată la plata sumei de 5.066 lei, reprezentând taxă emisii poluante. la care se adaugă dobânda legală de la data plății (10.09.2012) până la achitarea efectivă și 939,30 lei cheltuieli de judecată.
Prin încheierea Judecătoriei Slatina nr.1929 din 25.02.2014 a fost încuviințată executarea silită, fapt pentru care BEJ VC a procedat la comunicarea somației și a încheierii nr. 31 din 10.03.2014, privind cheltuielile de executare și a debitului datorat.
Totodată, BEJ VC, a solicitat terțului poprit să dispună înființarea popririi asupra sumelor pe care acesta le datorează debitoarei.
In drept, a invocat dispoz. art. 789 Cod procedura civila.
In dovedire, a depus inscrisuri (f. 4-15).
La data de 12.06.2014, debitoarea AJFP Olt a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii, ca neintemeiata.
In fapt arata ca in dosarul executional nr.31/1494/311/2014, întocmit de către BEJ VC privind pe d-nul DDV a fost emisa somația din data de 10.03.2014, întocmită de către BEJ VC, in vederea punerii in executare a sentinței nr.983/20.03.2013, pronunțată de Tribunalul Olt si a deciziei nr 13891/15.10.2013 a Curții de Apel Craiova privind pe reclamantul DD.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt pentru Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Craiova a formulat contestație la executare împotriva somației din data de 10.03.2014, solicitând prin aceasta si suspendarea executării silite pana soluționarea irevocabila a contestației formulate, acțiune înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 118725/24.03.2014, ce face obiectul dosarului 2843/311/2014.
A fost emisa adresa de înființare a popririi din 04.04.2014, întocmita de către BEJ VC, în vederea punerii in executare a sentinței nr.983/20.03.2013, pronunțata de Tribunalul Olt si deciziei 13891/15.10.2013 a Curții de Apel Craiova privind pe reclamantul DD.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt pentru Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Craiova a formulat contestație la executare împotriva popririi din 04.04.2014, solicitând prin aceasta si suspendarea executării silite pana la soluționarea irevocabila a contestației formulate, acțiune înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 27709/14.04.2014, ce face obiectul dosarului 3798/311/2014.
In fapt, d-nul DDV a solicitat în anul 2012 calculul Taxei pe emisii poluante pentru autovehicule, în conformitate cu prevederile legale, în vederea înmatriculării pe teritoriul României a autoturismului VOLKSWAGEN JETA. AFP Slatina (în prezent AJFP Olt) a întocmit Decizia de calcul din care a rezultat suma de plată reprezentând Taxa pe emisii poluante pentru autovehicule în cuantum de 5.066 lei, sumă ce a fost achitată de petent cu chitanța nr. TS7 nr.7689122/10.09.2012.
La data de 05.12.2012, petentul a solicitat la organul fiscal restituirea sumei pe care a achitat-o cu titlu de taxă de emisii poluante, cerere ce a fost soluționată nefavorabil. Împotriva acestui refuz, d-nul DDV a formulat contestație ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Olt sub nr. 7776/104/2012.
Prin Sentința nr. 983/20.03.2013 Tribunalul Olt a admis cererea petentului si a dispus restituirea sumei de 5066 lei. AFP Slatina (în prezent AJFP Olt) a formulat recurs impotriva acestei sentințe ce a fost respins de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 13891/15.10.2013.
Prin actele de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc VC, a fost somată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt în vederea punerii în executare a Sentinței civile nr. 983/20.03.2013 pronunțata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 7776/104/2012, definitiva prin Decizia nr. 13891/15.10.2013, pronunțata de Curtea de Apel Craiova, privind pe reclamantul DDV.
Prin incheierea nr. 31/10.03.2014 întocmită de Biroul Executorului Judecătoresc VC s-au stabilit cheltuielile cu executarea silita in cuantum total de 1802,66 lei, iar prin somația emisa in data de 10.03.2014 se solicita achitarea sumei de 7807,96 lei, reprezentând 5066 lei - cv taxa poluare, la care se adaugă dobânda legala de la data plații 10.09.2012, pana la achitarea efectiva - 939,30 lei cheltuieli de judecata, 1802,66 lei cheltuieli de executare - din care 806,66 lei onorariul executorului judecătoresc.
Având in vedere faptul ca respectivele acte de executare - anume somația din 10.03.2014 - a fost emisa pe numele instituției, a fost formulata contestație la executare, ce face obiectul dosarului 2843/311/2014. S-a procedat de către executorul judecătoresc la emiterea altor acte de executare, respectiv adresa de infiintare poprire din 04.04.2014, înregistrata la sediul instituției sub nr. 27709/09.04.2014. Prin adresa emisa in data de 04.04.2014 de Biroul Executorului Judecătoresc VC si înregistrata la sediul instituției sub nr.27709/09.04.2014, s-a dispus infiintarea popririi asupra tuturor conturile/veniturilor debitoarei Administrației Judeteane a Finanțelor Publice Olt - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Craiova pana la concurenta sumei de 7807,96 lei.
Solicitarea creditorului prin acțiunea de fata este neîntemeiata, acesta având obligația, fiind vorba de o instituție bugetara, de a solicita plata voluntara a sumei de 5066 lei, reprezentând taxa pe emisii poluante.
Petentul, respectiv creditorul urmăritor, nu a urmat procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, ci a preferat să se adreseze executorului judecătoresc, considerând că executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titularul dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge - cu concursul instituțiilor competente în acest sens - pe debitorul său, care nu-și execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire, în mod silit.
D-nul DDV avea obligația să urmeze - pentru a obține, pe calea executării voluntare, creanța sa - procedura reglementată de O.G. nr. 92/2003 si Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1899/2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 13 din 2005.
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. f și alin. 9 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor, aprobându-se prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1.899/2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 13 din 5 ianuarie 2005, s-a reglementat o procedură legală de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal (procedura ce a fost reiterata si in cuprinsul Legii nr. 9/2012).
Această procedură prevede că restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal, căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, cererea de restituire trebuind să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, sa cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte ca aceasta nu este datorată la buget.
Se mai arată că cererea de restituire trebuie să fie însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea.
Or, în raport de aceste dispoziții legale ale O.G. nr. 92/2003 și Ordinului nr. 407/29.03.2013, se constată că legiuitorul și-a manifestat voința în sensul instituirii unei proceduri obligatorii de urmat în situația în care prin hotărâri judecătorești s-a dispus restituirea unor sume achitate la buget.
În concluzie, beneficiarul unui astfel de titlu executoriu nu are un drept de opțiune între a apela la procedura de restituire mai sus descrisa sau la cea a executării silite, acesta având obligația de a se conforma acestor dispoziții legale și de a depune o cerere de restituire, obligație pe care nu si-a îndeplinit-o în cauză.
Nu se poate reține că, prin instituirea acestei proceduri speciale de restituire, legiuitorul a avut intenția de a se sustrage de la executarea de bunăvoie a titlurile executorii emise ca urmare a derulării unor proceduri judiciare. Eludând aceste dispoziții legale, creditorul a înfrânt prezumția bunei-credințe care este aplicabilă tuturor persoanelor, inclusiv instituțiilor și autorităților publice.
Prin instituirea unei proceduri de restituire, scopul vizat de legiuitor a fost tocmai acela al evitării unei executări silite și al punerii în executare de bunăvoie, cu celeritate și fără costuri suplimentare a hotărârilor judecătorești prin care se stabilesc drepturi de creanță ce trebuie restituite de la bugetul de stat.
Mai mult, nu se poate reține că simpla formalitate a depunerii unei astfel de cereri la organul fiscal competent este de natură să aducă atingere dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât nu presupune niciun cost suplimentar celor efectuate în procedura judiciară din partea intimatului.
Invoca, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, potrivit căreia executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integrantă a procesului civil, în accepțiunea art. 6 paragraful 1 (cauza Hornsby v. Greece, 19 March 1997, § 40). Statului îi revine o obligație pozitivă de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătorești care să fie eficient din punct de vedere normativ și jurisprudențial, sistem care trebuie pus în aplicare fără întârziere (Fuklev v. Ukraine, no. 71186/01, § 84, 7 iunie 2005).
De asemenea, in susținerea cererii invoca si faptul ca actele de executare silita fiind emise fata de o instituție publica, este necesar a se tine cont si de dispozițiile OG. 22/2002, ordonanța prin care sunt instituite anumite limite ale executării (respectiv condiții), precum si termene de respectat, in sensul ca executarea nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget in acest scop, asupra titlului de cheltuieli din bugetul la care se incadreaza obligația de plata respectiva.
Fata de cele menționate, arată ca plata sumelor reprezentând taxa pe poluare, obținute in baza hotărârilor judecătorești definitive, se face voluntar, in baza procedurilor menționate, la simpla solicitare a creditorilor, fara a fi necesara o procedura executionara prin executor judecătoresc.
Având in vedere ca titlul executoriu in cauza îl reprezintă Sentința 983/20.03.2013 a Tribunalului Olt iar primul act de executare emis de către executorul judecătoresc BEJ VC pentru d-nul DDV îl reprezintă somația din 10.03.2014, respectiv poprirea din 04.04.2014, acte de executare ce au fost emise după apariția OUG 8/1014, ce a intrat in vigoare la data de 01.03.2014, opinează ca in prezenta cauza se face aplicarea art.XV din OUG 8/2014 care prevede la alin.(4) si alin.(7) următoarele:
,,(1) Plata sumelor prevăzute prin hotarâri judecătorești având ca obiect trestituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate pana la data plații integrale si cheltuieli de judecata, precum si alte sume stabilite de instanțele judecătorești devenite titluri executorii pana la data de 31 decembrie 2015,se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora (…). (4) In cursul termenului prevăzut la alin.(1), orice procedura de executare silita se suspenda de drept (…). (7) Platile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise pana la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta si pentru care nu a fost demarata procedura de executare silita se efectueaza cu respectarea prevederilor….
In drept, invoca dispozițiile art. 205 din Noul codul de procedura civila.
In contraproba, a depus inscrisuri (f. 25-50).
Creditorul a formulat raspuns la intampinare, prin care solicita respingerea apararilor invocate prin intampinare de catre AJFP Olt.
Referitor la contestațiile la executare formulate de către debitoare, arata faptul că acestea au fost respinse, atât în ceea ce privește dosarul nr.2843/311/2014, cât și dosarul 3798/311/2014.
De asemenea, au fost respinse și cererile de suspendare a executării silite, motiv pentru care consideră că nu trebuie să fie avute în vedere aspectele invocate.
Cu privire la faptul că ar fi trebuit să se adreseze mai întâi cu o cerere debitoarei pentru restituirea sumei pe care i-o datorează, stabilită printr-o hotărâre judecătorească și nu executorului judecătoresc, arată niciun debitor si cu atât mai mult o instituție publica, a cărei activitate implica o anumita stabilitate si credibilitate in orice stat de drept, nu se poate prevala de nicio dispoziție legala pentru a se sustrage de la plata debitelor datorate creditorilor.
Aceasta întrucât "procesul echitabil" nu implica, de plano, numai procedura judiciara in fata instanței ci si procedura executionala, ulterioara finalizării litigiului, in condițiile in care finalitatea oricărui proces nu este numai obținerea unei hotărâri favorabile prin statuarea scriptica a drepturilor reclamantului, ci realizarea efectiva a acestora, numai in acest mod procedura judiciara având finalitate practica.
Curtea, in cauza Sandor c. R., a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obținut o creanța împotriva statului, sa recurgă la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție. Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plații debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevăzut de art. I Protocolul I iar statul nu poate sa refuze, sa omită sau sa întârzie intr-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.
In fine, existenta unui conflict intre dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/ 2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, si prevederile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului este evidenta iar in baza art. 11 si 20 alin. 2 din Constituția României, având in vedere si forța supralegislativa a tratatelor internaționale in materia drepturilor omului in dreptul intern, normele in discuție urmează a fi înlăturate de la aplicare.
Instanțele naționale au atât rolul, dar si obligația de a interveni ori de cate ori drepturile persoanele fizice sau juridice, indreptatite la respectarea lor, fie sunt nesocotite, fie nu pot fi valorificate in mod real si obiectiv, intampinand impedimente, fie ele si de ordin procedural sau legal.
Convenția este necesar a fi aplicata cu prioritate, in caz contrar drepturile si interesele persoanei îndreptățite urmând a nu mai putea fi valorificate iar o valorificare mult ulterioara, cu intarziere poate echivala cu lipsa acesteia, devenind strict teoretica si iluzorie.
Judecătorul național este "primul judecător european" care are posibilitatea si, implicit, obligația de a aplica cu prioritate Convenția, in detrimentul unor dispoziții legale naționale contrare.
Chiar daca prevederile legale amintite sunt in vigoare si, in mod logic, aplicabile in ordinea interna, ele sunt in totala contradicție atât cu prevederile Convenției Europene, dar si cu jurisprudenta Curții. Invocă în acest sens hotărârea data in cauza Dumitru Popescu c. României.
Ordonanța de Guvern nr. 22/2002 reglementează executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Astfel, creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor si autorităților publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligația de plata respectiva iar in măsura in care "executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-si indeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului" (art. 2 din O.G. nr. 2/2001).
In fine, legiuitorul a prevăzut in art. 3 al actului normativ in discuție ca: "In cazul in care instituțiile publice nu isi îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie".
Din interpretarea dispozițiilor legale sus-amintite s-ar putea trage concluzia ca orice persoana (fizica sau juridica) sau alta entitate care deține impotriva unei instituții publice o creanța in baza unui titlu executoriu (ca si regula, de cele mai multe ori, o hotărâre judecătoreasca definitiva), anterior demarării procedurii executionale (in măsura in care creanța nu este satisfăcuta de buna voie de către debitorul instituție publica) este necesar a urma procedura prealabila instituita de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Din redactarea textului legal, la prima vedere, aceasta procedura prealabila impune obligativitatea emiterii unei somații de plata prin organul de executare, de la momentul receptionarii acesteia de către instituția debitoare incepand sa curgă termenul de 6 luni instituit de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Cu toate acestea, practica judiciara naționala este unanima in a aprecia cu privire la inexistenta obligației de parcurgere a unei astfel de proceduri prealabile, executarea silita inițiata impotriva debitoarei - instituție publică, fiind perfect legala, deși creditorul va fi indestulat înauntrul termenului de 6 luni, instituit de lege.
Chiar daca poziția procesuala a instituțiilor publice debitoare, in cadrul contestațiilor la executare promovate (fara șanse de succes) este in sensul admiterii acestor cai de atac intrucat procedura execuțională a fost demarata prematur, astfel de argumente nu au absolut niciun fundament juridic.
In primul rând, legiuitorul a instituit termenul de 6 luni in care poate fi indestulata creanța creditorului pe seama instituției publice debitoare exclusiv in ipoteza in care "executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri"; prin urmare, termenul in discuție nu isi găsește aplicabilitatea in cazul tuturor creanțelor care izvorăsc din titluri executorii si cu privire la orice instituție publica ci, eventual, in ipoteza in care debitoarea face dovada certa a lipsei de fonduri (ceea ce, in practica, nu se intampla niciodată).
De altfel, instituirea termenului de 6 luni nu reprezintă altceva decât o modalitate legislativa, indirecta, de sustragere a instituțiilor publice de la plata creanțelor izvorâte din titluri executorii in condițiile in care, daca s-ar merge pe raționamentul legiuitorului, ar exista intotdeauna garanția ca in decurs de 6 luni de zile, termen care curge pentru fiecare titlu executoriu in parte de la momentul primirii somației de plata, toate instituțiile publice vor avea bugetul alimentat astfel incat sa fie satisfăcute creanțele creditorilor (ipoteza teoretica si iluzorie).
Cu titlu exemplificativ, face referire la mai multe hotărâri pronunțate, la nivel național, in cauze similare.
De menționat ca, referitor la refuzul executorului judecătoresc de a realiza acte de executare, inainte de trecerea termenului de 6 luni de la data emiterii/receptionarii somației de plata, instanțele naționale au reținut caracterul nelegal al acestei conduite.
In ceea ce privește art. XV din OUG 8/2014, alin. (l), (4) și (7), arată că debitoarea nu observă faptul că dispozițiile legale exonerează pe cei care au demarat procedura de executare silită, de la prevederile alin. (l) și (4) ale aceluiași articol. Demararea procedurii de executare silită nu o reprezintă doar emiterea somației de plată, așa cum greșit a înțeles să se apere debitoarea, ci primele acte de executare silită, precum cererea adresată executorului judecătoresc si încuviințarea executării silite de către instanța de judecată.
Cum în cauză, încuviințarea executării silite a fost dată prin încheierea Judecătoriei Slatina la data de 25.02.2014, în dosarul civil nr.1493/311/2014, reiese că cererea adresată executorului judecătoresc a fost înaintea acestei date, deci înainte și de termenul prevăzut pentru intrarea în vigoare a OUG 8/2014.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin s.c. nr 8486 din data de 19.09.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina s-a admis cererea formulată de creditorul DDV, în contradictoriu cu debitoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt și terțul-poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, având ca obiect "validare poprire";.
A fost validata poprirea înființată de BEJ VC în ds. de executare cu nr. 31/1493/311/2014.
A fost obligat terțul poprit să îi plătească, în limita creanței, creditorului, suma datorată debitoarei.
A fost obligata debitoarea și terțul poprit la plata către creditor a sumei de 220 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunta astfel Judecatoria Slatina a reținut următoarele:
Prin Sentinta civila nr. 983/20.03.2013, pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul 7776/104/2012 și Decizia Curții de Apel 13891 din 15.10.2013, a fost obligata Administratia Finantelor Publice (devenita Administratia Judeteana A Finantelor Publice Olt) la plata catre intimat a sumei de 5066 lei, cu titlu de taxă emisii poluante, dar și la plata dobânzii legale calculate de la data de 10.09.2012 până la data achitării efective a debitului, precum si la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 939,30 lei.
Potrivit actelor din dosarul de executare 31/1493/311/2014, intocmit de către BEJ VC, în temeiul titlului executoriu Sentinta civila nr. 983/20.03.2013, pronuntata de Tribunalul Olt, în dosarul 7776/104/2012 și Decizia Curții de Apel 13891 din 15.10.2013, la cererea creditorului, s-a pornit executarea silită împotriva debitoarei, pentru suma de 5.066 lei - cu titlu de debit, precum și a dobânzii legale aferente, a sumei de 939,30 lei - cu titlu de cheltuieli de judecata, a sumei de 1.802,66 lei - cheltuieli de executare.
Prin încheierea Judecătoriei Slatina nr.1929 din 25.02.2014 a fost încuviințată executarea silită, fapt pentru care BEJ VC a procedat la comunicarea somației și a încheierii nr. 31 din 10.03.2014, privind cheltuielile de executare și a debitului datorat. Totodată, BEJ VC, a solicitat terțului poprit să dispună înființarea popririi asupra sumelor pe care acesta le datorează debitoarei, fiind emisa adresa de înființare a popririi din data 04.04.2014. Terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, conform actelor din dosarul de executare.
Sunt incidente următoarele dispoziții legale din Noul Cod de Procedură Civilă - dispoziții incidente raportat la data începerii executării silite:
"Potrivit art 622 C.proc.civ., (1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie; (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care incepe odata cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege speciala nu se prevede altfel, (...)";.
"Art. 782 - Înființarea popririi
(1) Poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă în care se va preciza și titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 780 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviințare a executării sau un certificat privind soluția pronunțată în dosar. Despre măsura luată va fi înștiințat și debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înființare a popririi, la care se vor atașa și copii certificate de pe încheierea de încuviințare a executării sau de pe certificatul privind soluția pronunțată în dosar, și titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.
(2) În adresa de înființare a popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine, potrivit alin. (1), terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
(3) Adresa de înființare a popririi va cuprinde numele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, dacă sunt cunoscute (...).
Art. 789 - Validarea popririi
(1) Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
(2) În cazul când asupra aceleiași sume datorate de terțul poprit există mai multe popriri, care nu au fost executate de către acesta, validarea lor se va putea judeca printr-o singură hotărâre.
(3) Instanța îi va cita pe creditorul urmăritor și pe cei intervenienți, dacă este cazul, precum și pe debitorul și terțul poprit și, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispune administrarea oricărei probe necesare soluționării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanța de validare, terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepțiile și mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi.
(4) Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi (...).
Art. 790 - Căi de atac
Hotărârea dată cu privire la validarea popririi este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare";.
Astfel, în interpretarea acestor dispoziții legale, în doctrină s-a reținut că prevederile art. 789 NCPC îl obligă pe judecător să verifice nu doar dacă există raport juridic între debitor și terțul poprit, ci și dacă s-a depus vreo adresă de înființare a popririi și dacă la aceasta s-a anexat titlul executoriu (mai exact, judecătorul trebuie să verifice existența cerințelor formale care însoțesc actul de executare). Pe lângă fondul cauzei legat de raportul juridic obligațional dintre debitor și terțul poprit, instanța de validare trebuie, astfel, să ia act de înființarea popririi care îndeplinește toate condițiile legale prevăzute de art. 782 alin. 1 NCPC (deci inclusiv dacă a fost înștiințat debitorul cu copie de pe adresa de înființare a popririi și copie certificată de pe încheierea de încuviințare a executării sau de pe certificatul privind soluția). Aceasta pentru că, spre deosebire de vechea reglementare, debitorului trebuie să i se comunice efectiv adresa de înființare a popririi, iar conținutul înștiințării este stabilit de către legiuitor. Aplicând aceste dispoziții, se reține că instanța trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de art. 782 alin. 1 NCPC, inclusiv cele referitoare la comunicarea actelor prevăzute de lege către debitor și terțul poprit.
În cauza de față, analizând actele din dosarul de executare cu nr. 31/1493/311/2014, întocmit de BEJ VC, se constată că au fost îndeplinite toate dispozițiile legale de mai sus și că este întemeiată cererea creditorului DDV privind validarea popririi.
Se are în vedere că debitoarea nu a procedat la executarea de bunavoie a titlului executoriu mentionat și, fata de disp. art 622 NCPC, in mod corect s-a procedat la executarea silita pentru recuperarea debitului datorat. În acest sens, BEJ VC, a solicitat terțului poprit să dispună înființarea popririi asupra sumelor pe care acesta le datorează debitoarei, fără ca terțul poprit să își îndeplinească obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi.
Susținerile debitoarei, potrivit cărora creditorul ar fi fost obligat a se adresa, mai întâi, organului fiscal cu o cerere în vederea plății creanței din titlu executoriu iar mai apoi să procedeze la executarea silită, sunt neîntemeiate.
Se apreciază că, în situația de față, procedura prevăzută de art 117 din OG 92/2003, nu trebuia parcursă de creditor, întrucât, așa cum arată chiar debitoarea, la data de 05.12.2012, petentul a solicitat la organul fiscal restituirea sumei pe care a achitat-o cu titlu de taxă de emisii poluante, cerere ce a fost soluționată nefavorabil. Împotriva acestui refuz, creditorul DDV a formulat contestație ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Olt sub nr. 7776/104/2012. Prin Sentința nr. 983/20.03.2013 Tribunalul Olt a admis cererea petentului si a dispus restituirea sumei de 5066 lei. AFP Slatina (în prezent AJFP Olt) a formulat recurs împotriva acestei sentințe ce a fost respins de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 13891/15.10.2013.
Astfel, rezultă o culpă a debitoarei care, deși a fost sesizată, inițial, cu o cerere din partea creditorului pentru restituirea sumelor respective de bani, nu a luat măsurile corespunzătoare în acest sens nici după obținerea unei hotărâri judecătorești definitive de către creditor - în urma unor procese în care debitoarea a fost parte, fiindu-i comunicată hotărârea respectivă.
Prin urmare, se reține această situație particulară a creditorului nevoit să urmeze mai multe proceduri pentru satisfacerea creanței sale, fără ca să își poată valorifica in mod real si obiectiv dreptul, întâmpinând impedimente, de ordin procedural sau legal. În mod corect, creditorul a apelat la procedura de executare silită, în condițiile în care, deși a obținut o creanța împotriva statului, acesta nu a luat măsurile necesare pentru satisfacerea creanței respective.
Se apreciază că obligativitatea de a urma o nouă procedură pentru recuperarea creanței de la stat - procedură legal prevăzută - în aceste condiții descrise, constituie o sarcină disproporționată pentru creditor, care este de natură să aducă atingere dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, potrivit căreia executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integrantă a procesului civil, în accepțiunea art. 6 paragraful 1 (cauza Hornsby v. Greece, 19 March 1997, § 40 ș.a.). Chiar dacă nu presupune niciun cost suplimentar, similare celor efectuate în procedura judiciară, din partea intimatului, această procedură este de natură să întârzie realizarea efectivă a dreptului, întrucât nu garantează acest fapt; astfel, în situația rezolvării nefavorabile, creditorul ar fi nevoit sa apeleze la procedura de executare silită de drept comun. Conform jurisprudenței CEDO, statului îi revine o obligație pozitivă de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătorești care să fie eficient din punct de vedere normativ și jurisprudențial, sistem care trebuie pus în aplicare fără întârziere (Fuklev v. Ukraine, no. 71186/01, § 84, 7 iunie 2005). Or, în cauza de față, debitoarea nu a făcut dovada soluționării favorabile a unor cereri similare celei a creditorului, ci, din contră, invocă și alte dispoziții legale - analizate mai jos - în sensul unei plăți cu întârziere a debitului respectiv datorat creditorului.
Cu privire la faptul că trebuie tinut cont de termenul prevazut de OG 22/2002, așa cum a solicitat debitoarea, se au în vedere prevederile respective:
"Art. 2 - Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie";.
Așadar, în raport de aceste dispoziții normative, se reține că termenul de 6 luni începe să curgă de la data emiterii somației de executare, iar acest termen intervine numai în condițiile în care executarea nu poate începe sau continua din lipsa de fonduri. Termenul de plată stabilit în somația de executare de către executorul judecătoresc se va aplica doar în cazul în care instituția debitoare dispune de fonduri necesare și nu poate influența în niciun fel termenul de 6 luni instituit de OG nr. 22/2002, căruia i se dă curs în situația în care instituția nu dispune de fonduri necesare.
Cum însă debitoarea - și nici terțul poprit, care face referire în actele din dosarul de executare la aceleași motive - nu au depus nicio dovadă din care să reiasă lipsa fondurilor necesare plății creantei executate silit, nu poate fi retinut că ar fi intervenit termenul de 6 luni instituit de OG 22/2002, doar invocarea acestui act normativ de către debitoare neputând proba lipsa de fonduri.
Astfel, debitoarea nu a făcut dovada că a întreprins toate măsurile care se impun pentru efectuarea unei plăți voluntare și că a fost în imposibilitate să achite debitul datorat. Pentru a putea beneficia de termenul de grație pentru efectuarea plății debitoarea trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată s-a datorat lipsei de fonduri întrucât, conform dispoziției legale menționate, procedura nu operează ope legis față de toți debitorii care sunt instituții publice, ci numai față de acei debitori care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei fondurilor. Astfel de dovezi nu au fost însă administrate în cauză și se apreciază că apărările au un caracter formal, iar instanța de judecată nu este chemată ea însăși să identifice soluții pentru ca instituțiile statului să onoreze obligațiile de plată care derivă din titlurile executorii.
De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile debitoarei în sensul că in prezenta cauza se face aplicarea art. XV din OUG 8/2014 alin. (4) si alin. (7), întrucât titlul executoriu in cauza îl reprezintă Sentința 983/20.03.2013 a Tribunalului Olt iar primul act de executare emis de către executorul judecătoresc BEJ VC îl reprezintă somația din 10.03.2014, respectiv poprirea din 04.04.2014, acte de executare ce au fost emise după apariția OUG 8/1014, ce a intrat in vigoare la data de 01.03.2014.
Astfel, se reține că executarea silită începe odată cu depunerea și înregistrarea cererii creditorului la executorul judecătoresc, potrivit dispozițiilor art. 663 și 664 alin. 1 NCPC. Or, cererea creditorului DDV a fost înregistrată la data de 19.02.2014, la BEJ VC, în ds. de executare cu nr. 31/1493/311/2014, anterior intrării în vigoare a OUG 8/1014, la data de 01.03.2014. În această situație nu sunt incidente dispozițiile arătate de debitoare, referitoare la faptul că orice procedura de executare silita se suspenda de drept, întrucât în XV OUG 8/1014 se prevede expres: "(7) Platile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si pentru care nu a fost demarata procedura de executare silita se efectueaza cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6)";. Or, în cauza de față, executarea silită a început anterior intrării în vigoarea a acestui act normativ, astfel cum s-a menționat.
De asemenea, pentru soluționarea prezentei cauze, nu prezintă relevanță formularea contestațiilor la executare la care face referire debitoarea, întrucât - și în situația soluționării definitive favorabile a acestora - debitoarea-contestatoare are la dispoziție căile legale incidente în acest sens.
Pentru aceste considerente, instanța constată întemeiată cererea de validare a popririi, urmează să o admită, să valideze poprirea înființată de BEJ VC în ds. de executare cu nr. 31/1493/311/2014. Va obliga terțul poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova să îi plătească, în limita creanței, creditorului DDV, suma datorată debitoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt.
În conformitate cu art 453 C.proc.civ., debitoarea și terțul poprit fiind in culpa procesuala, vor fi obligați la plata către creditor a sumei de 220 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată (cu titlu de onorariu avocat și taxă judiciară de timbru).
| ← ORDONANTA DE PLATA. Jurisprudență Plăţi | Constatare act autentic. Jurisprudență Vânzări-Cumpărări → |
|---|
