Plangere contraventionala. Jurisprudență Amenzi
| Comentarii |
|
Judecătoria SINAIA Sentinţă civilă nr. 87 din data de 31.01.2018
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.09.2017 sub nr. dosar 1530/310/2017 petentul JA, în contradictoriu cu intimatul IP, a formulat plângere contravențională împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției seria XXX emis la data de 11.09.2017 prin care a fost sancționat cu 4 puncte amenda contravenționala si reținerea permisului de conducere solicitând a se dispune in principal - anularea procesului-verbal contestat, cu consecința exonerării de la plata amenzii si restituirea permisului de conducere.
În motivarea acțiunii petentul a arătat că în data de 11.09.2017, în jurul orei 12.15, în timp ce se deplasa pe DN.1 dinspre Ploiești în direcția Sinaia, conducând autoturismul cu număr de înmatriculare B-76-SS, pe DN.1 - km 109+950 m, în fata sa având un autoturism foarte lent cu număr de înmatriculare PH 32 XX, care circula cu aproximativ 30 km la ora. retras pe partea dreaptă a carosabilului, deși a văzut că depășirea pe linia continuă este interzisă a procedat la depășire, având destul loc să treacă pe lângă autoturismul în cauză fără să intersecteze linia continuă, fapt ce poate confirma și conducătoarea autoturismului Dacia Logan, număr de înmatriculare PH 32 XX In acest moment a venit din față. sensul de mers Sinaia - Ploiești un autoturism al Politiei orașului Comarnic, condus de agentul Aspp SC care i-a făcut semn să oprească și i-a întocmit Procesul Verbal seria XXX, procedând la reținerea permisului de conducere.
Mai arată că a semnat procesul verbal fără a formula mențiuni, însă după recitirea Procesului Verbal a observat că la rubrica "Martor Asistent" exista o semnătura indescifrabilă";.
Se mai arată martora la eveniment - Plumb Florentina nu era reținută pentru a semna procesul verbal, semnătura fiind aplicata pe Procesul Verbal în alb, fiind un fals, iar pentru aceasta solicită daca este cazul audierea acesteia.
In drept. Petentul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001; O.U.G. 195/2002 republicata; Regulamentul de punere in aplicare a OUG 195/2002.
In probațiune petentul a solicitat probe cu înscrisuri, martori si orice alte probe utile soluționării prezentei cauze, fiind anexate un set de acte (file 5-8).
În termen legal, la data de 09.10.2017 intimatul IP a depus la dosar întâmpinare (fila 14), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea susținerilor intimatul a arătat că la data de 11.09.2017, reclamantul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptelor sancționate O.U.G. nr. 195/20021 față de aceea că, la data mai sus menționată, a condus autovehiculul Audi A4 cu nr. de înmatriculare B-76-SS pe DN 1 E60 km. 109+950 de metri din direcția Ploiești către Brașov și s-a angajat în efectuarea manevrei de depășire a autovehiculului care circula în fața (cu numărul de înmatriculare PH-32-XX) trecând peste marcajul longitudinal continuu.
Se mai arată că abaterea contravențională a fost constatată în condițiile art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în mod direct de către agentul constatator, situația de fapt fiind indicată în mod corect de agentul constatator, acesta indicând cu claritate toate împrejurările comiterii contravenției.
În dovedirea susținerilor intimatul a anexat un set de înscrisuri (file 15-17, 20-21).
La data de 27.10.2017 petentul JZ a depus la dosar răspuns la întâmpinare (file 22-24), prin care a solicitat să se respingă apărările intimatului ca fiind neîntemeiate, și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
La termenul de judecată din 20.12.2017 instanța a încuviințat petentului probele cu înscrisuri și un martor, iar intimatului proba cu înscrisuri, fiind citat petentul cu mențiunea de a prezenta martorul în instanță (fila 28).
La data de 29.01.2018 petentul a depus la dosar cerere (file 32-36), prin care a arătat că solicitarea instanței de a prezenta martorul este neîntemeiată, deoarece nu cunoaște martorul indicat în procesul verbal contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
La data de 11.09.2017, orele 12,15, în localitatea C. s-a încheiat împotriva petentului JZ procesul verbal de contravenție seria XXXX de către agentul constatator din cadrul IP.
Petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 580 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 100 pct. 3 lit. E din OUG 195/2002, întrucât a condus autoturismul marca Audi A4 cu numărul B-76-XXX pe DN.1 E60, km. 109+950 de metri, direcția Ploiești către Brașov și a efectuat în mod neregulamentar depășirea unui autovehicul aflat în mers în fața sa, încălcând marcajul longitudinal continuu și în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația "Depășirea Interzisă".
Se constată că împotriva procesul verbal de contravenție contestat petentul nu a formulat obiecțiuni, fiind încheiat cu mențiunea "nu declar nimic";.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Potrivit art. 109 alin.1 din OUG nr. 195/2002-republicată "constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier";.
În cauză, atât constatarea contravenției cât și întocmirea procesului-verbal au fost făcute de polițistul rutier ce se afla în exercițiul atribuțiilor sale de supraveghere, îndrumare și control al traficului rutier pe DN.1, cu autospeciala din dotare - astfel cum rezultă din raportul întocmit de acesta (fila 16).
În ceea ce privește practica CEDO în materie se constată că raționamentul potrivit căruia procesul-verbal de constatare a contravenției nu s-ar mai bucura de prezumția de legalitate de la data pronunțării CEDO în cauza Anghel împotriva României, nu poate fi reținut ca fiind întrutotul în acord cu respectiva hotărâre CEDO, în care instanța europeană a făcut o distincție clară între procesele-verbale de sancționare întocmite în situația în care agentul constatator a constatat săvârșirea abaterii contravenționale cu propriile simțuri (cum este cazul în speța de față) sau doar a întocmit actul constatator pe baza relatărilor altor persoane, fără a asculta și indica și martori care au fost prezenți la comiterea respectivei contravenții.
În condițiile contestării procesului-verbal instanțele sunt datoare să verifice legalitatea și temeinicia acestuia și să administreze orice probe prin care să verifice aceste elemente ale actului sancționator, pronunțarea hotărârii Anghel contra României nefiind de natură a revoluționa modul de abordare a judecării plângerilor contravenționale de către instanțele judecătorești, ci doar subliniază, încă o dată, necesitatea administrării temeinice a probelor, aspect care este valabil, de altfel, pentru toate cauzele aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.
De asemenea, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, recent CEDO a respins ca inadmisibile cererile formulate de o serie de reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală (decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza Haiducu și alții c. României).
În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că - în materia circulației rutiere - prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Instanța constată de asemenea că în OG nr. 2/2001 nu se arată expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției - dar în practica internă, plecând în principal de la art. 47 din Ordonanță se constată că trimite la prevederile Codului de procedură civilă, respectiv în temeiul art. 249 Cod proc. civilă, sarcina probei revine celui care face o susținere în cursul procesului, deci celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
În condițiile în care petentul contestă săvârșirea faptei, acesta trebuia să administreze probe cu privire la aspectele contestate, probe de natură a răsturna prezumția de legalitate a actului contestat.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri (file 6-8) nu s-a dovedit o stare de fapt contrară celei consemnate în cuprinsul procesului-verbal, de natură a-l exonera pe petent de răspunderea contravențională.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că în mod corect au fost reținute așadar în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prev. de art. 100 alin.3 lit. e din OUG nr. 195/2002 rep. - și în raport de disp. art. 33, 34 din OG. nr. 2/2002 rep. - plângerea de față se apreciază ca fiind neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
| ← Stare civilă. Jurisprudență Probe, dovezi | Cerere de valoare redusa. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
