Plangere contraventionala oficiu postal. Jurisprudență Amenzi
| Comentarii |
|
Judecătoria INEU Hotărâre nr. 432 din data de 22.07.2016
Cod ECLI ECLI:……..
ROMANIA
JUDECĂTORIA INEU,JUDEȚUL ARAD OPERATOR 2826
DOSAR NR. ………/2016
SENTINȚA CIVILĂ NR……../2016
Ședința publică din data de 22 iulie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: ……..
Grefier: ……….
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul P.A. împotriva intimatului IPJ Arad, pentru anularea procesului-verbal de contravenție seria PA nr.0541990 /03.05.2016.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că judecata cauzei este la primul termen de judecată, sens în care instanța verificându-și din oficiu competența, potrivit dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea litigiului în temeiul art. 32 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Se constată că la data de 23.06.2016 intimatul a depus întâmpinare, având atașat în copie un set de înscrisuri.
Întâmpinarea intimatului a fost comunicată petentului la data de 30.06.2016, față de care acesta a depus un răspuns la data de 07.07.2016.
În probațiune, petentul și intimatul au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar în susținerea plângerii, respectiv în apărare.
Pe rolul instanței s-au identificat existența între același părți a dosarelor nr. 93/246/2016 având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenție seria PA nr.541956 /02.01.2016 respectiv nr. 473/246/2016 având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenție seria PA nr.0341975 /02.03.2016 , hotărârile pronunțate fiind printate din aplicația Ecris și atașate la dosar.
În temeiul art. 255 C.proc.civ. coroborat cu art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri, după care constatând că nu mai sunt alte cereri, având în vedere că s-a solicitat judecata și în lipsă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și rămâne în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
Plângerea este legal timbrată cu suma 20 lei taxă judiciară de timbru, conform prevederilor art. 19 din OUG nr.80/2013 (f. 8).
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 25 mai 2016, petentul A. P., CNP …….., domiciliat în muncipiul ……. . cu sediul procesual ales la C.N. . cu sediul în ........, a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Arad, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție seria PA nr. 0541990 încheiat la data de 03.05.2016, ca urmare a inexistenței caracterului contravențional al faptei și exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar să se dispună în temeiul art. 1, art. 5 alin. 2 și alin. 5, art. 7 și art. 34 din OG 2/2001, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petentul arată că a fost amendat cu suma de 5.000 lei, deoarece în calitate de director general al CNPR nu a respectat măsurile trasate de organele de poliție prin procesul-verbal de control din data de 02.03.2016, respectiv neconectarea sistemului de alarmare la un dispecerat de monitorizare și intervenție.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsă la data de 03.05.2016 și a fost comunicat prin poștă la data de 11.05.2016.
În procesul-verbal menționat se arată că faptele comise sunt prevăzute la art. 3 pct. 28 din HG nr. 301/2012 și sancționate de art. 4 alin. 4 lit. b din HG nr. 301/2012.
Petentul invocă excepția nulității procesului verbal de contravenție în temeiul art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, având în vedere că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, astfel că i s-a produs o vătămare.
De asemenea, invocă excepția lipsei calității de subiect activ al contravenției, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. 1 și art. 61 alin. 2 din Legea 333/2003 în susținerea căreia arată că în prezenta cauză, Compania Națională Poșta Română SA nu poate fi confundată cu conducătorul acesteia, respectiv Directorul General, directorul general al CNPR fiind un angajat al acestei societăți, având atribuții stricte și competență limitată dată de Adunarea Generală a Acționarilor (Statul Român și Fondul Proprietatea), nefiind un asociat dintr-o societate privată care poate acționa nelimitat în privința fondurilor societății pe care o administrează. În acest caz, hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor legale era personală, nelimitată de nici o hotărâre a unor organe de conducere.
În schimb, în cazul societății comerciale cu capital de stat, nu se poate amenda conducătorul acesteia pentru neluarea măsurilor de asigurare a pazei, atâta timp cât nici patrimoniul CNPR nu îi aparține, hotărârile acestuia, inclusiv cele de achiziționare, sunt limitate de mandatul dat de Adunarea Generală a Acționarilor.
Petentul consideră că legiuitorul nu a impus îndeplinirea unor condiții speciale referitoare la subiect activ al contravenției, respectiv nu a prevăzut expres responsabilitatea acestuia în privința dotării unor imobile pe care le conduce cu sisteme de alarmă, sau dotării unor mijloace de transport auto cu dispozitive de alarmare, aceste activități putându-se concretiza, de altfel, doar ca urmare a efectuării unor prealabile acte de dispoziție (de cumpărare, de achiziționare a acestor bunuri, de asigurare a resurselor financiare în vederea achiziționării sistemelor de alarmare).
Totodată, invocă excepția prematurității aplicării amenzii raportat la termenul de 01.01.2016 acordat prin HG nr. 301/2012, modificat prin Hotărârea nr. 361/30.04.2014 și Hotărârea nr. 1002 din 23.12.2015, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității, care prorogă termenul până la data de 01.07.2017, și prin care legiuitorul a înțeles să acorde termen până la data de 1 iulie 2017 persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin această hotărâre, iar amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 24 luni prevăzut de legiuitor.
Petentul consideră că termenul de 1 iulie 2017 prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012, modificat prin Hotărârea nr. 1002/23.12.2015 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ.
Legiuitorul a stabilit un termen în funcție de volumul și natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru intrarea în legalitate a unităților, pentru că aceste condiții pot fi îndeplinite numai în urma efectuării unor acte de dispoziție, urmând ca ulterior împlinirii termenului stabilit în procesul-verbal, unitățile să fie sancționate.
Societățile private pot acționa nelimitat în privința fondurilor societății, în acest caz, hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor legală este personală, nelimitată de nici o hotărâre a unor organe de conducere. În schimb, în cazul unei societăți comerciale cu capital de stat, hotărârile, inclusiv cele de achiziție, sunt limitate de Adunarea Generală a Acționarilor.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, petentul arată că Oficiul Poștal P…. este subunitate poștală operativă urbană, care în luna august 2008 a fost dotat cu un sistem electronic de securitate, inclusiv cu subsistem de televiziune cu circuit închis TVCI cu 3 camere video, în completarea mijloacelor mecano-fizice de securitate.
Privind dotarea cu mijloace mecano-fizice de securitate, sunt instalate uși, gratii și grilaje metalice, iar casa de bani este prinsă în podea și încastrată în zid.
Subunitatea poștală a fost inclusă în programul pe anul 2016, aferent realizării analizei de risc la securitatea fizică pentru subunitățile care beneficiază de sisteme electronice de securitate up-gradate și conectate la dispecerate de monitorizare, în vederea extinderii și modernizării sistemului din dotare.
Nivelul de securitate alocat subunității poștale conform referatului nr. 124/1298/07.02.2011 elaborată de Biroul Securitate Poștală, este 3, ceea ce presupune dotarea cu sistem electronic de securitate fără subsistem de televiziune cu circuit închis TVCI, în completarea mijloacelor mecano-fizice de securitate.
Analiza de risc la securitatea fizică, efectuată în conformitate cu prevederile HG nr. 301/2012 modificată și completată, stabilește necesitatea de asigurare a securității unui imobil cu destinația de subunitate poștală și nu administratorului unității.
Organul de poliție, în urma controlului efectuat la Agenția Poștală P….. din județul Arad, a stabilit că nu a asigurat măsurile minimale de securitate și nu a luat măsuri de asigurare cu sistem de alarmă (fără să precizeze valoarea monetară), potrivit legislației în vigoare, aceste măsuri de pază a obiectivelor se iau în funcție de valorile monetare manipulate zilnic prin agenția poștală.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul contravențiilor, procesul-verbal trebuie să cuprindă descrierea amănunțită a faptei ce i se impută contravenientului, în lipsa căreia nu se poate face o verificare a temeiniciei procesului-verbal.
Or, în speță, agentul constatator pentru a descrie starea de fapt se rezumă să arate că în calitate de director al C.N.Poșta Română SA nu a asigurat măsurile stabilite de organul de poliție prin procesele-verbale de control trasate anterior, respectiv montare sistem de alarmă la un dispecerat de monitorizare avizat, fără să explice de ce CNPR trebuie să aibă un asemenea sistem de securitate. Pe de altă parte, constatările agentului de poliție sunt pur tehnice, iar acesta nu prezintă un certificat de calificare profesională care să îi permită să facă aceste constatări .
Având în vedere că acesta a sancționat neasigurarea cu un sistem de alarmă, acesta trebuie să prezinte și un atestat care să certifice, în ceea ce-l privește, calitatea sa de specialist în sisteme de alarmare, care să cunoască parametrii optimi de funcționare a sistemelor de protecție. Fapta contravențională descrisă de un act normativ are un caracter general în timp ce procesele verbale trebuie să descrie o faptă concretă plasată în timp și spațiu care poate fi verificată.
În acest sens, petentul citează prevederile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 coroborate cu Anexa 1, art.13 din HG nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 333/2003 și arată că agentul constatator a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, nefiind menționată valoarea monetară manipulată zilnic prin agenția poștală și implicit individualizarea sancțiunii aplicate conduce automat la anularea sancțiunii, atâta timp cât și legiuitorul prin normele metodologice a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de valoare.
Prin urmare, pentru aceste considerente, petentul arată că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii contravenționale
În drept și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile Legii 333/2013, HG 301/2012, OG 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv: copie proces-verbal de contravenție (f. 9), copia adresa nr. 105003/10.01.2008 emis de Serviciul Poliție de Ordine publică (f. 10), copie proces-verbal privind recepția sistemului de alarmare (f. 11-13), copie proces-verbal de predare-primire a echipamentelor instalate la CNPR Pîncota (f. 14), copie proces-verbal de punere în funcție și conectare a sistemelor electronice de protecție din cadrul CNPR - Pîncota (f. 15-16), copie Hotărârea nr. 72/2014 misă de CNPR SA (f. 17), copie CI petent (f. 18), copie certificat de înregistrare CNPR SA (f. 19), copie decizia civilă nr. 45A/21.01.2016 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 532/210/2015 (f. 20-25).
Prin întâmpinarea depus la data de 23.06.2016, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul-verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit, petentului nefiindu-i pricinuită vreo vătămare care potrivit art. 175 alin. 1 din Legea 134/2010 să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
Referitor la motivul invocat de petent privind faptul că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, acesta este neîntemeiat întrucât petentul nu a fost de față la întocmirea procesului verbal, iar agentul constatator a menționat că "nu este de față";, fiind astfel în concordanță cu starea de fapt și cu nesemnarea procesului de petent.
Intimatul solicită respingerea excepției lipsei calității petentului de subiect activ al contravenției, întrucât dispozițiile HG 371/1998 confirmă lipsa capacității procesuale de folosință a oficiilor poștale și a fostelor Direcții Regionale de Poștă. Astfel, numai Compania Națională poate sta în judecată ca titulară de drepturi și obligații, fiind singura care are personalitate juridică.
De asemenea, arată că este nejustificată invocarea eventualei prematurității a aplicării sancțiunii prin raportare la art. 7 alin. 1 din HG 301/2012 și HG 361/2014, deoarece termenul stabilit prin Normele Metodologice se referă la conformarea celor vizați de legiuitor, fapt care nu exclude însă respectarea legislației cu privire la paza obiectivelor și valorilor.
Mai mult, termenul prevăzut de HG 877/2014 se referă la analiza de risc și nu la celelalte obligații prevăzute de HG 301/2012.
Cu privire la susținerea petentului că aplicarea sancțiunii nu s-a făcut în mod legal întrucât nu s-a menționat valoarea monetară manipulată zilnic la OP P…, intimatul arată de asemenea că nu este întemeiată întrucât sancțiunea a fost aplicată în baza art. 3 pct. 28 prin raportare la art. 99 alin. 4 din HG 301/2012 pentru faptul de a nu fi fost respectate măsurile de remediere dispuse prin procesele verbale de control.
Privitor la sancțiunea aplicată petentului, arată că, așa cum se menționează și în cuprinsul art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, iar nivelul minim al amenzii aplicate corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
În probațiune intimatul a depus următoarele înscrisuri: copie confirmare de primire (f. 39), copie proces-verbal întocmit de Poliția oraș Pîncota (f. 40-41), copie adresa nr. 2285/12.10.2015 emisă de P… Security (f. 42), raport agent constatator din data de 11.06.2016 (f. 43-44).
La data de 07.07.2016 petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat în esență apărările și susținerile din cuprinsul plângerii.
În cursul cercetării procesului, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria PA nr. 0541990 întocmit la data de 03.05.2016 în localitatea Pîncota, petentul P. A. a fost sancționat cu amendă în sumă de 5000 de lei, în baza art. 3 pct. 28, raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din HG nr. 301/2012 (f. 9).
În fapt, s-a reținut că în urma controlului din 03.05.2016 , s-a constatat că petentul în calitate de director general al CNPR nu a respectat măsurile trasate de organele de poliție prin procesul-verbal de control din data de 02.03.2016, la Oficiul Poștal din P…., respectiv neconectarea sistemului de alarmă la un dispecerat de monitorizare și intervenție.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsă, fiind comunicat petentului prin poștă la data de 11.05.2016.
În termen legal, petentul a formulat plângere pentru considerentele de nelegalitate și netemeinicie expuse punctul mai sus.
Analizând procesul-verbal atacat sub aspectul legalității constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă reglementate sub sancțiunea nulității absolute la art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001cu modificări, nulități ce pot fi invocate de instanță din oficiu.
Cu privire la faptul că agentul constatator nu i-a pus în vedere faptul că poate face obiecțiuni, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 22/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a stabilit că în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor legale, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Or, petentul a formulat plângere împotriva celor consemnate în procesul verbal, în cuprinsul căreia a invocat critici privind legalitatea precum și temeinicia procesului verbal.
De asemenea, procesul verbal contestat a fost încheiat în lipsa contravenientului, cu respectarea art. 19 din OG nr. 2/2001, fiind semnat de un martor, împrejurare care nu afectează dreptul la apărare al petentului, în acord cu cele statuate prin decizia de mai sus, acesta având de asemenea posibilitatea de a se apăra pe calea plângerii contravenționale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității petentului de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, instanța constată că potrivit art. 4 alin. 2 din HG nr. 301/2012 "sancțiunile prevăzute la alin. 1 pot fi aplicate și persoanei juridice";, iar potrivit art. 4 din Legea nr. 333/2003 se prevede că "răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. 1";.
Din aceste prevederi legale rezultă neechivoc că aceste sancțiuni pot fi aplicate atât conducătorilor unităților cât și persoanelor juridice. În prezenta cauză, sancțiunea contravențională a fost aplicată petentului în calitate de director general al CNPR S.A., situație în care se va reține că petentul are calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa. Astfel, instanța va respinge excepția lipsei calității petentului de subiect activ al contravenției, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, faptul că petentul în calitate de conducător al CNPR S.A. nu a respectat măsurile stabilite la controlul anterior, mai precis reconectarea sistemului de alarmă existent la Oficiul Poștal P…. la un dispecerat de monitorizare și intervenție a unei societăți specializate, a fost constatată personal de agentul constatator (ex propriis sensibus), procesul verbal de contravenție bucurându-se deci de prezumția relativă de temeinicie, în acord cu practica CEDO (cauza Haiducu ș.a contra României). Astfel, sarcina probei revine petentului.
Astfel, așa cum rezultă din textul sancționator, respectiv art. 3 pct. 28 din HG nr. 301/2012, constituie contravenție nerespectarea prevederilor art. 99 alin. 4 din anexă respectiv: "Conducătorii unităților răspund de soluționarea în termen a măsurilor stabilite în procesul-verbal prevăzut la alin. 1";, alineat conform căruia ,,cu ocazia controalelor efectuate de poliție pentru verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind măsurile de asigurare a securității unităților, personalul abilitat pentru efectuarea controlului încheie un proces-verbal de constatare, în care se înscriu măsurile și termenele de remediere a deficiențelor.";
Așa cum rezultă din cele menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție (f. 9), din procesul verbal de control (f. 40-41), precum și din raportul agentului constatator din 11.06.2016 (f. 43-44), la Oficiul Poștal P…. s-a efectuat un control tematic al respectării modului de respectare al dispozițiilor legale de asigurare a securității bunurilor și valorilor deținute, manipulare și transportate de societate, ocazie cu care s-a constatat că unitatea poștală este dotată cu sistem de alarmare din anul 2005 însă, atât la data controlului, respectiv 03.05.2016, cât și cu ocazia controalelor anterioare, s-a constatat că acest sistem de alarmare era deconectat pentru neplată și refuz de a încheia un contract de monitorizare și intervenție, astfel cum rezultă și din adresa nr. 2285/12.10.2015 a S.C. P…. Security System S.R.L. (f. 42), petentul fiind de altfel sancționat pentru nerespectarea acestor dispoziții și prin procesele-verbale de contravenție seria PA nr.541956 respectiv procesul-verbal de contravenție seria PA nr.0341975 /02.03.2016, în termenul stabilit de agentul constatator petentul neluând măsuri de remediere și anume reconectarea sistemului de alarmare la o societate de monitorizare și intervenție.
De altfel, petentul nu contestă această stare de fapt, așa cum rezultă din considerentele prezentei plângeri, susținând că măsura contravențională aplicată este prematură prin raportare la prevederile art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 361/30.04.2014 și Hotărârea nr. 1002 din 23.12.2015 care prorogă termenul până la data de 01.07.2017, și prin care legiuitorul a înțeles să acorde termen până la data de 1 iulie 2017 persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre, iar amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 24 luni prevăzut de legiuitor. Prin urmare, termenul de 1 iulie 2017 prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012, modificat prin Hotărârea nr.1002/23.12.2015 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ.
Instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate deoarece obligația de a asigura existența și funcționarea sistemelor de alarmare împotriva efracției este instituită în primul rând în Legea nr. 333/2003, în vigoare din data de 22.10.2003 (art.28, ulterior art. 27 din lege), iar HG nr. 877/2014 a prorogat termenul prevăzut de art. 7 alin. 1 din HG nr. 877/2014, modificat prin Hotărârea nr. 1002/23.12.2015 până la data de 01.07.2017 în privința obligației elaborării analizei de risc la securitate fizică, astfel după cum se prevede în articolul unic al acestei ordonanțe, împrejurare față de care petentul nu se poate prevala de aceste dispoziții pentru înlăturarea răspunderii sale contravenționale, cu atât mai mult cu cât vechile norme metodologice de punere în aplicare a legii au fost abrogate prin art. 8 din HG 301/2012.
De asemenea, nu se vor reține nici motivele referitoare la neindicarea valorii monetare deoarece existența contravenției reținute în sarcina petentului nu este influențată de mărimea valorii monetare.
Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, rezultă că în mod corect s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută la art. 3 pct. 28 din HG nr. 301/2012.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, potrivit art. 4 alin. 1 lit. b din HG nr. 301/2012, contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, în cazul petentului fiind aplicată amenda în cuantumul maxim.
La art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sunt cuprinse criteriile de individualizare ale sancțiunii contravenționale respectiv ,,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001 "Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.";
Ori, în cazul de față nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii în sancțiunea avertismentului în condițiile în care deficiența era cunoscută anterior controlului, fără a fi luate măsuri de remediere în termenul stabilit de agentul constatator, a mai fost sancționat contravențional pentru fapte similare, neputând fi deci vorba de o simplă omisiune, ci dimpotrivă de ignorarea continuă a dispozițiilor legale privitoare la paza și securitatea bunurilor și a valorilor.
Pe cale de consecință, pentru motivele arătate, văzând în drept prevederile legale de mai sus, se va respinge plângerea formulată de petent privind anularea procesului verbal de constatare a contravenție seria PA nr. 0541990/03.05.2016 întocmit de intimat, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul A. P., CNP ……., domiciliat în ……., cu sediul procesual ales la ….. cu sediul în …….., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Arad, cu sediul în ………., privind anularea procesului verbal de constatare a contravenție seria PA nr. 0541990/03.05.2016 întocmit de intimat, a cărui dispoziții le menține.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În caz de exercitare, cererea de apel se depune la Judecătoria Ineu.
Pronunțată în ședința publică din 22.07.2016.
Președinte, Grefier
| ← Ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Asociaţii,... | Contestatie la executare . Jurisprudență Executarea silită → |
|---|
