Ordonanta presedintiala obligatie de a face. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria INEU Hotărâre nr. 250 din data de 21.04.2016
ROMANIA
JUDECĂTORIA INEU,JUDEȚUL ARAD OPERATOR 2826
DOSAR NR. …..
SENTINȚA CIVILĂ NR. …./2016
Ședința publică din 21 aprilie 2016
Instanța constituită din:
Președinte : ….
Grefier: …..
S-a luat în pronunțare cererea formulată de reclamantul A. C. F. în contradictoriu cu pârâta A.L. M., având ca obiect ordonanță președințială - obligația de a face.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 aprilie 2016 acestea fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când s-a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare pentru data 21 aprilie 2016.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 9.02.2016, reclamantul A. C. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. L. M., pe calea ordonanței președințiale, obligarea acesteia de a preda reclamantului autoturismul marca ….., bun comun al părților, în vederea utilizării, până la soluționarea acțiunii de partaj.
În probațiune, reclamantul a depus înscrisuri (f.6-17) și a propus proba testimonială.
În motivarea cererii, a arătat că părțile sunt despărțite în fapt și că acestea au inițiat acțiune în desfacerea căsătoriei și acțiune de partaj. De la separarea în fapt, ambele autoturisme ale părților au rămas în posesia pârâtei, care refuză să permită și reclamantului utilizarea vreunuia dintre aceste autoturisme. În cadrul acțiunii de partaj, pârâta a arătat că este de acord ca autoturismul marca …. să fie atribuit în lotul reclamantului, ținând seama de faptul că acesta a fost folosit în mod exclusiv de către reclamant pe perioada conviețuirii părților. Totodată, reclamantul a mai arătat că pârâta a defectat autoturismul în mod intenționat, pentru a-l împiedica pe reclamant să îl folosească.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că poziția procesuală exprimată în cadrul procesului de partaj nu are relevanță în prezenta cauză, precum și faptul că, întrucât autoturismul este bun comun în devălmășie al părților, ambele părți au dreptul de a folosi bunul.
În probațiune, s-a solicitat proba cu martori.
În cadrul cercetării procesului, s-au administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți și proba testimonială cu martorii M. M.D. C. și O. C..
Analizând cu prioritate, conform art. 248 Cod procedură civilă, excepția prematurității cererii, invocată de către pârâtă, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât prematuritatea presupune faptul că dreptul pretins de către reclamant nu este actual la data sesizării instanței, fiind supus unui termen, unei condiții. Or, în speță, dreptul de folosință asupra bunului comun în devălmășie nu este supus vreunui termen ori unei condiții.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, se rețin următoarele considerente :
În fapt, părțile sunt în prezent separate în fapt, iar pe rolul Judecătoriei Ineu au promovat un dosar de divorț și partaj, înregistrat sub nr. 9081/55/2015, aflat în curs de soluționare.
Din certificatul de înmatriculare aflat la fila 16 și adresa nr. 27014/21 09 2015 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Arad (f.17) reiese faptul că părțile dețin în proprietate devălmașă două autoturisme, marca …, respectiv …, aspect de altfel necontestat.
Susținerile reclamantului privind faptul că autoturismele se află în posesia exclusivă a pârâtei au fost recunoscute de către pârâtă, potrivit declarației acesteia date în ședința publică din data de 20 aprilie 2016, iar afirmațiile referitoare la faptul că anterior separării în fapt autoturismul marca …. a fost utilizat în mod regulat de către reclamant sunt confirmate de întâmpinarea depusă în data de 21.10.2015 în dosarul 9081/55/2015 (f.10-12), aceasta având valoarea unei mărturisiri extrajudiciare din partea pârâtei.
În drept, conform art. 997 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, rezultă din textul de lege că acesta impune îndeplinirea unor condiții de admisibilitate, respectiv aparența dreptului, urgența, caracterul vremelnic al măsurii luate și neprejudecarea fondului dreptului prin luarea acestei măsuri.
În speță, prin prezentul demers judiciar, reclamantul tinde să obțină un partaj de folosință provizoriu, până la soluționarea acțiunii de partaj, similar partajului de folosință asupra locuinței familiei, reglementat în mod expres de legiuitor, conform dispozițiilor art. 920 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța poate dispune pe parcursul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la folosirea locuinței familiei.
Așadar, întrucât reclamantul urmărește luarea unor măsuri limitate în timp, doar pentru o perioadă determinată, sub aspectul caracterului vremelnic cererea de ordonanță președințială este admisibilă.
Cerința aparenței dreptului este de asemenea justificată prin faptul că autoturismul este bun comun al părților.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, măsura ce se solicită a fi dispusă nu este una cu caracter definitiv care să rezolve în fond litigiul dintre părți și nici nu este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al pârâtei, astfel că și această condiție de admisibilitate este îndeplinită.
Sub aspectul urgenței, se reține a fi îndeplinită în raport de împrejurarea că reclamantul are domiciliul de fapt în municipiul Arad, iar locul de muncă în localitatea Ineu, astfel cum reiese din depoziția martorei M. M.D. C., iar reclamantul nu deține alt autotursim pe care să îl poată folosi la parcurgerea traseului dintre localitatea de domiciliu și cea de serviciu.
Totodată, din aceeași depoziție rezultă faptul că, în data de 27 decembrie 2015, ulterior parcării autoturismului de către reclamant în fața barului …. din Ineu, pârâta a cauzat anumite defecțiuni, astfel că autoturismul nu a mai putut fi pornit, precum și faptul că pârâta a susținut că este autoturismul său și poate să facă orice dorește cu acesta. Această atitudine a pârâtei denotă faptul că pârâta a dorit să îl împiedice pe reclamant să folosească bunul comun și faptul că se impune atribuirea provizorie a acestui autoturism către reclamant, în vederea prevenirii deteriorării autoturismului.
Pe de altă parte, astfel cum a susținut și pârâta, ambele părți au dreptul de a se folosi de cele două autoturisme pe care le dețin în proprietate. Având în vedere faptul că ambele autoturisme se află în posesia pârâtei și ținând seama totodată de atmosfera tensionată creată între părți, instanța apreciază că cererea reclamantului privind partajarea folosinței autoturismului bun comun al părților, în modalitatea atribuirii provizorii a acestui bun, este justificată. Pe cale de consecință, instanța o va admite și va obliga pârâta să permită reclamantului luarea și folosirea bunului comun reprezentat de autoturismul marca …., cu nr. de înmatriculare …, an fabricație …., până la soluționarea acțiunii de partaj aflate pe rolul Judecătoriei Ineu, înregistrată sub nr. ...../2015.
În conformitate cu art. 453 Cod procedură civilă, pe temeiul culpei procesuală a pârâtei, instanța o va obliga pe aceasta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1020 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1000 de lei reprezintă onorariu avocațial, iar suma de 20 de lei taxa judiciară de timbru, justificate prin chitanțele depuse la dosar și va respinge, totodată, cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția prematurității cererii, invocată de către pârâtă, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamantul A. C. F., CNP ……, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat U. C., în ……., în contradictoriu cu pârâta A. L. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat P. I., în ……..
Obligă pârâta să permită reclamantului luarea și folosirea bunului comun reprezentat de autoturismul marca …….., cu nr. de înmatriculare …., an fabricație …., până la soluționarea acțiunii de partaj aflate pe rolul Judecătoriei Ineu, înregistrată sub nr. …../2015.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1020 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1000 de lei reprezintă onorariu avocațial, iar suma de 20 de lei taxa judiciară de timbru.
Respinge cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Ineu
Pronunțată azi, 21 aprilie 2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte, Grefier,
| ← Contestatie la executare . Jurisprudență Executarea silită | Obligatie de a face actiune in constatare. Jurisprudență... → |
|---|
