Plata debitului principal face ca obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere să nu mai aibă temei, iar emiterea somaţiei pentru actualizarea acestor penalităţi la care creditoarea renunţase prin contract este nelegală.
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 1778 din data de 18.12.2013
Prin sentința civilă nr. xxx/21.06.2011,pronunțată de Tribunalul Brăila, recurenta - contestatoare a fost obligată la plata către intimată a sumei de 21 546 938,61 lei din care 10 670 169,77 lei reprezintă energie electrică furnizată și 10 876 768,84 lei reprezintă penalități de întârziere, iar, prin cererea înregistrată pe rolul BEJ XYZ la data de 07.03.2012, sub nr. xxx/2012, creditoarea a solicitat executarea silită în temeiul titlului executoriu menționat.
Potrivit art.1 alin.1-3 din OUG nr. 25/2012, Ministerul Finanțelor Publice acordă Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., un împrumut în sumă de 769.780 mii lei, cu scadența la 30 noiembrie 2012, iar suma va fi utilizată pentru plata obligațiilor restante înregistrate în contabilitatea Companiei la data de 31 martie 2012 față de operatorii economici furnizori de energie electrică.
S-a menționat, în cuprinsul aceluiași act normativ, că plata sumelor se va realiza cu condiția renunțării de către furnizorii de energie electrică la toate penalitățile de întârziere, înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31 martie 2012, precum și a celor calculate de către aceștia, până la data plății obligațiilor restante înregistrate la aceeași dată.
Art. 1 alin. 3 din OUG nr. 25/2012 a fost modificat prin OUG. 68/14.11.2012, iar, potrivit formei actualizate a textului normativ menționat, plata sumelor prevăzute la alin. (2) se va realiza cu condiția renunțării de către furnizorii de energie electrică la toate penalitățile de întârziere, înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31 martie 2012, precum și a celor calculate de către aceștia, până la data plății obligațiilor restante înregistrate la aceeași dată."
Tribunalul a reținut că împrumutul a fost acordat cu afectațiune specială, respectiv condiționat de renunțarea furnizorilor de energie electrică la toate penalitățile de întârziere înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31 martie 2012, precum și la cele calculate de către aceștia, până la data plății obligațiilor restante înregistrate la aceeași dată, iar dispozițiile OUG nr. 25/2012, așa cum au fost modificate prin OUG nr. 68/2012 instituiau o obligație pentru părți - contestatoare și intimată - să încheie o convenție conformă acestora.
La data 22.11.2012 între contestatoare și intimată s-a încheiat convenția privind stingerea unor datorii ale C.N.C.F. C.F.R. S.A. GALAȚI către S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. care include și creanțe ce fac obiectul dosarului de executare silită nr. xxx/2012 al BEJ XYZ, sens în care contestatoarea s-a obligat să facă plata debitului principal până la data de 30.11.2012.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Convenția menționată, creanța furnizorului față de CFR reprezentând contravaloare energie electrică, alte creanțe și penalități de întârziere se va stinge după cum urmează:
i) Suma de 316 396 mii lei se va plăti de către CFR în contul de Trezorerie a Municipiului București al SC Electrica Furnizare SA cel mai târziu la data de 30.11.2012
ii) La data la care Furnizorul va încasa sumele conform alin. 1 precedent, Furnizorul agreează o diminuare a creanței CFR cu suma de 222 903 mii lei reprezentând contravaloarea tuturor penalităților de întârziere datorate de CFR, calculate până la data plății obligațiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012, conform art. 1 alin. 3 din OUG nr. 25/06.06.2012, considerată 31.08.2012, conform punctaj realizat de CFR și SC Electrica Furnizare SA, furnizorul nemaiavând nicio pretenție cu privire la aceste sume în condițiile art. 3 de mai jos.
Potrivit ordinelor de plată nr. xxx/23.11.2012 și nr. xxx/23.11.2012, suma de 316 396 lei a fost virată de debitoare în contul de Trezorerie a Municipiului București al SC Electrica Furnizare SA înainte de data de 30.11.2012, astfel încât, potrivit art. 1 alin. 3 din OUG nr. 25/2012, debitoarea nu datorează penalitățile de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 31.03.2012, dar nici penalitățile aferente intervalului 01.04.2012-31.08.2012.
În sensul art. 1 alin. 1 teza a II-a din Convenție, părțile înțeleg ca sumele prevăzute la alin. i) și alin. ii) vor fi actualizate până la data plății obligațiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012, în conformitate cu art. 1 alin. 3 din OUG nr. 25/2012, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 68/2012, în funcție de încasările și facturile emise după data de 31.08.2012 până la data plății acestora.
Prin prisma dispozițiilor OUG nr. 25/2012, tribunalul a reținut că interpretarea clauzei menționate nu poate fi în sensul actualizării sumelor reprezentând penalități, indicate la art. 1 alin. 1 lit. ii) din Convenție, cu rata inflației.
În condițiile în care ambele părți au convenit o diminuare a creanței cu suma de 222 903 lei reprezentând contravaloarea tuturor penalităților de întârziere datorate, calculate până la data plății obligațiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012, conform art. 1 alin. 3 din OUG nr. 25/06.06.2012, considerată 31.08.2012, conform punctajului realizat de părți, o astfel de interpretare contravine scopului și finalității OUG nr. 25/2012.
Astfel, interpretarea clauzei inserate în Convenție nu poate fi decât în sensul că "actualizarea"; menționată se referă la un calcul al penalităților pentru o perioadă ulterioară datei de referință pentru calculul debitului principal - de 31.03.2012 -, respectiv până la data de 31.08.2012 stabilită conform punctajului realizat de părți.
O interpretare contrară i-ar da clauzei valoarea unei clauze nescrise care nu poate fi luată în considerare.
Prin plata debitului principal, a dispărut obligația de plată a penalităților de întârziere, așa încât acest debit nu mai există, iar emiterea somației nr. xxx/01.02.2013 pentru actualizarea acestor unor penalități la care intimata a renunțat, nu-și mai găsește justificarea, fiind anulabilă în parte, numai în ceea ce privește actualizarea penalităților ce fac parte din suma de 3.553.439,98 lei, menționată în titlul executoriu.
Cu referire la cheltuielile de executare și la onorariul executorului judecătoresc, tribunalul a reținut că intimata a solicitat executarea silită în data de 07.03.2012, sens în care s-a constituit dosarul de executare nr. xxx/2012 al BEJ XYZ.
Potrivit art. 3717 alin. 1 C.proc.civ., creditorul are obligația să avanseze toate cheltuielile necesare, inclusiv onorariul executorului judecătoresc. În sensul art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
În ceea ce privește OUG nr. 25/2012, este de reținut că aceasta nu era în vigoare la momentul formulării cererii de executare silită, iar Convenția privind stingerea unor datorii a fost semnată la data de 22.11.2012, ulterior formulării acestei cereri.
În aceste împrejurări, intimata a fost nevoită să avanseze anticipat cheltuielile de executare silită, iar culpa aparține în exclusivitate contestatoarei, deoarece nu și-a onorat la timp obligația de plată.
De altfel, potrivit art. 1 alin. 2 din Convenție, părțile convin, iar Furnizorul acceptă ca plata cheltuielilor de judecată și de executare pentru recuperarea Creanței CFR efectuate de Furnizor până la data prezentei convenții să se efectueze până la data de 31.12.2012 în măsura conformată din punct de vedere al realității, consistenței, legalității și fiscalizării, etc., astfel după cum situația va rezulta din concluziile unui control efectuat de Agenția Națională pentru Administrare Fiscală.
În consecință, dată fiind convenția părților, precum și dispozițiile art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul a reținut că, în speță, cheltuielile de executare avansate de creditoare erau datorate de debitoare, cu atât mai mult cu cât datoria reprezentând penalități de întârziere era recunoscută de ambele părți, iar convenția intervenită ulterior cererii de executare silită viza doar diminuarea creanței creditoarei cu contravaloarea acestor penalități.
Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 304 pct.9, 312 alin. 1 și 3 în C.pr.civ. a admis recursul și a modificat în parte sentința recurată în sensul admiterii în parte a contestației la executare sub aspectul anulării în parte a somației nr. xxx/01.02.2013, numai cu privire la actualizarea penalităților ce fac parte din suma menționată în titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr. xxx/21.06.2011, pronunțată de Tribunalul Galați.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Jurisprudență | Menţinerea sentinţei de fond prin care s-a respins ... → |
|---|
