Menţinerea sentinţei de fond prin care s-a respins acţiunea ca fiind prescrisă conform art. 1 din D.167/1958. Data de la care a început să curgă termenul de prescripţie.
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 357/R din data de 18.12.2013
Se reține că instanța de fond în mod corect a reținut că potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, aplicabil în cauza de față conform art.201 din Legea nr.71/2011, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție în termen de 3 ani, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
In cauza de față, termenul de prescripție a început să curgă, potrivit art.7 din același act normativ, la data la care reclamanta putea solicita obligarea pârâtei la plata sumei datorate, deci la data de 16.03.2009, dată la care părțile urmau să definitiveze valoric decontarea sumelor rămase, conform procesului-verbal din 5.03.2009. În mod corect instanța de fond a stabilit că emiterea și comunicarea prin poștă a facturii nr.81/2.02.2012, nu este de natură a întrerupe termenul de prescripție, întrucât nu a produs o recunoaștere din partea pârâtei și nu a reprezentat un act începător de executare, după cum prevăd disp.art.16 din Decretul nr.167/1958.
Astfel, odată ce părțile au indicat în anexa la procesul-verbal din 5.03.2009 bunurile și valoarea acestora ce trebuia restituită de pârâtă către reclamantă, aceasta din urmă putea începând cu data de 16.03.2009 să solicite direct sau pe cale judiciară a valorii bunurilor rămase la pârâtă. Lipsa de diligență a reclamantei a dus ca obligația pârâtei să se transforme din una pentru care statul își dădea forța sa pentru aducerea la îndeplinire, într-o obligație naturală pe care pârâta o poate executa benevol, fără a beneficia creditoarea de forța coercitivă a statului.
| ← Plata debitului principal face ca obligaţia de plată a... | Anulare act administrativ. Jurisprudență Suspendare a executării → |
|---|
