Insolvenţă.Cerere de antrenare răspundere patrimonială formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei în baza art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006 respinsă ca nefondată.
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 1951 din data de 03.12.2013
Art.138 din Legea nr.85/2006 - circumscrie limitat situațiile în care judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană fizică ajuns în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în această stare.
Fapta ce se impută pârâtei este cea prev. de art.138 lit. d.
Textele indicate precizează că judecătorul sindic poate să dispună ca o parte a pasivului debitoarei ajunsă în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de supraveghere sau conducere dacă:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu lege
Pe de altă parte, potrivit art.1169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie, această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a - g din lege. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauza starea de insolvență a debitorului prin faptele expre și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, și anume: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, faptă care să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit în mod cumulativ că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor, culpa acestora în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în situația încetării de plăți.
Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de supraveghere/ conducere sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile.
Raportul cauzal are în vedere legătura dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea 85/2006 și ajungerea debitorului persoană juridică în stare de insolvență.
Prejudiciul se produce direct în patrimoniul debitorului persoană juridică și indirect în patrimoniul creditorilor acestuia și constă în aceea că patrimoniul debitorului se caracterizează printr-o insuficiență a fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Ca atare, este necesar să se dovedească în mod ferm raportul de cauzalitate dintre una sau mai multe dintre faptele ilicite prevăzute de art. 138 alin. 1 și prejudiciu care constă în aducerea în insolvență a patrimoniului debitorului și nu doar a unei simple împrejurări care a favorizat apariția insolvenței.
Răspunderea administratorilor în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este instituită pentru faptele enumerate limitativ de art. 138 din lege și numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raporturilor de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciu.
Doctrina românească a ajuns la concluzia că răspunderea pentru insuficiența activului poate fi angajată numai dacă acest prejudiciu a rezultat direct din greșeala de gestiune, iar la încetarea plăților societății a contribuit și administratorul prin faptele sale culpabile.
Existența raportului de cauzalitate între culpa(greșeala de gestiune a administratorului), starea de încetare de plăți a societății și lipsa unei părți din activ, trebuie astfel dovedită în fața judecătorului, nefiind prezumată.
În speță, lichidat jud. nu a administrat niciun fel de dovezi din care să rezulte existența raportului de cauzalitate între culpa pârâtelor, ca administratori de fapt ai societății debitoare și starea de încetare de plăți a societății, în cererea de antrenare a răspunderii acestora creditoarea invocând doar dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 fără însă a argumenta și a proba vreuna dintre faptele incriminate de textele de lege ca fiind săvârșite de pârâți.
Prin urmare, cum din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă fapte culpabile, prin care s-a ajuns la starea de insolvență, nefiind dovedită culpa directă a acestora la incapacitatea de plată, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Funcție de aceste considerente judecătorul sindic urmează a respinge cererea, ca nefondată.
| ← Regula este ca autoritatea părintească să revină în comun... | Infracţiunea de luare de mită prev. de art.254 alin.1 C.pen.... → |
|---|
