Plati. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 112 din data de 21.01.2014
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E ON ENERGIE ROMANIA SA în contradictoriu cu pârâtul Întreprindere individuală B. V., înregistrată la data de …, sub nr. de dosar …, s-a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2938,45 lei reprezentând energie electrică și a sumei de 1223,52 penalități de întârziere.
Reclamanta a solicitat de asemenea cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că a încheiat un contract de furnizare a energiei electrice cu IF B. D., prin care aceasta s-a obligat să achite facturile la scadență, aceasta neîndeplinindu-și corespunzător obligația de plată.
La data de 10.12.2012 a încheiat cu pârâta IF B. V. un proces verbal de recunoaștere a datoriilor pe care le înregistra IF B. D., fiind recunoscut un debit de 12792,73 lei. S-a mai stabilit la aceiași dată un grafic de eșalonare a plății, grafic ce a fost respectat în parte, rămânând de achitat sumele pe care le solicită prin prezenta cerere.
A mai precizat reclamanta că Eon Gaz România a fuzionat cu Eon Moldova Furnizare, aceasta din urmă fiind societatea absorbită, ulterior Eon Gaz România schimbându-și denumirea în Eon Energie România SA.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1350, 1480 cod civil și art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată.
Cererea a fost formulată în temeiul titlului X din Noul Cod de procedură civilă referitor la procedura cu privire la cererile de valoare redusă care este scrisă și se desfășoară în integralitate în camera de consiliu.
În cauza de față instanța constată că procedura este admisibilă, având în vedere că valoarea obiectului cererii nu depășește valoarea de 10.000 lei prevăzută de dispozițiile art. 1025 Cod procedură civilă iar raportul juridic pe care pretenția litigioasă se întemeiază nu exclude aplicarea acestei proceduri.
Pârâtului i s-a comunicat formularul depus de reclamantă împreună cu înscrisurile doveditoare, însă acesta nu a completat formularul de răspuns în termenul prevăzut de lege.
Analizând actele și lucrările depuse la dosar, prin prisma probelor administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între autoarea reclamantei și PF B. D. a intervenit contractul de prestare servicii de furnizare a energiei electrice nr. 3.1539/27.02.2002 în baza căruia societatea prestatoare și-a asumat obligația de furnizare a energiei electrice, iar beneficiara de achitare a facturilor.
Din probele administrate reiese faptul că reclamanta și-a îndeplinit cu exactitate obligația de furnizare a energiei electrice, fiind întocmite în acest sens facturi fiscale.
La data de 10.12.2012 debitul pe care beneficiara serviciilor furnizate de reclamantă era de 12792,37 lei.
Spațiul unde era furnizată energia electrică a fost preluat de pârâta din prezenta cauză, respectiv de IF B. V., lucru recunoscut de aceasta prin procesul verbal aflat la fila 19 dosar, aceasta recunoscând și însușindu-și la plată debitul menționat.
Din acest debit a fost achitată o mare parte, rămânând de achitat suma pe care reclamanta o solicită prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 1361 C.cv principala obligație a pârâtului, în calitate de beneficiar al serviciilor furnizate de reclamantă, este aceea de plată a prețului la ziua și locul determinat în contract. Față de aceste prevederi coroborate cu dispozițiile articolului 969 C.Cv. care stipulează faptul că toate convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța constată faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, prin acordul său de voință.
În ceea ce privește problema penalităților, în conformitate cu dispozițiile Ordinului 5/2003, pentru neachitarea facturii în termen, debitorul este obligat la plata penalităților în cuantumul prevăzut pentru obligații bugetare. Dreptul creditorului de a obține penalități ca urmare a neexecutării la timp a obligației de plată decurge din dispozițiile articolului 1066 și următoarele din C.cv, dar și din principiul celerității operațiunilor comerciale. Penalitățile prevăzute în cadrul convenției părților reprezintă o clauză penală, aceasta constituind o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor, fixându-se anticipat valoarea acestuia. Potrivit legii, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești; în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Evaluarea anticipată a prejudiciului prin stabilirea penalităților, prin acordul părților acoperă atât pierderea suferită de reclamantă (damnum emergens) cât și beneficiul de care creditoarea a fost lipsită (lucrum cessans), fiind o reparare integrală. Calculul penalităților de întârziere a fost efectuat de reclamantă și depus la dosar, potrivit acestuia cuantumul acestora fiind de 136,25 lei.
Având în vedere dreptul creditorului de a obține îndeplinirea exactă a obligației, în conformitate cu dispozițiile articolului 1073 C.cv, instanța consideră temeinică acțiunea reclamantei cu privire la obligarea pârâtului la achitarea debitului și a penalităților de întârziere.
Din actele depuse la dosar rezultă faptul că reclamanta a îndeplinit cerința convocării pârâtului la conciliere directă, fiind respectate prevederile art.7201C.p.cv., pârâtul refuzând să dea curs încercărilor reclamantei de soluționare a litigiului pe cale amiabilă.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată cu privire la debit și penalități și o va admite așa cum a fost formulată.
În baza art. 969, 1073, 1066 C.cv. va obliga pârâtul la plata sumei solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Având în vedere soluția pe care o va pronunța instanța, pârâtul fiind partea căzută în pretenții, în baza art. 274 C.p.cv va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă timbru.
| ← Contraventii. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare... | Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă) → |
|---|
