Potrivit art. 59 din legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, măsurile de protecţie specială a copilului sunt: plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă şi supravegherea specializată. art. 133 din legea nr.272/2004 stabi
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 57 din data de 17.05.2016
Potrivit art. 59 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, măsurile de protecție specială a copilului sunt: plasamentul, plasamentul în regim de urgență și supravegherea specializată. Art. 133 din Legea nr.272/2004 stabilește competența de soluționare privind stabilirea măsurilor de protecție specială în favoarea tribunalului de la domiciliul copilului.
Așadar, Legea nr.272/2008 stabilește expres competența de soluționare a cererilor doar în ce privește măsurile de protecție specială, acestea fiind prevăzute în mod limitativ de textul art. 59 ca fiind: a) plasamentul; b) plasamentul în regim de urgență; c) supravegherea specializată.
Dacă sunt atacate celelalte hotărârii ( respectiv cele pronunțate potrivit atribuțiilor Comisiei de la art. 2 lit. a) din H.G. nr. 1437/2004) la determinarea instanței competente trebuie să aibă în vedere specificul Comisiei de organ de specialitate al consiliului județean și, deci, de autoritate publică, dar și natura hotărârilor lor de acte administrative.
Certificatul de încadrare în grad de handicap este un act emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, respectiv de Comisia pentru protecția copilului, care funcționează în cadrul consiliului județean. Actele emise de această comisie se încadrează în categoria celor reglementate de art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr.554/2004, astfel că potrivit art.10 din Legea nr.554/2004 revine secției a II-a civilă competența materială de soluționare a cauzei, fiind un litigiu de contencios administrativ, având în vedere natura hotărârii atacate de act administrativ, respectiv calitatea și poziția emitentului în sistemul administrație publice.
Secția I civilă - Sentința civilă nr. 57/ 17 mai 2016
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu - Secția a II a Civilă de contencios administrativ și fiscal sub …/…/2016 reclamanta L.I. în calitate de reprezentant legal al minorei Z.A.F. în contradictoriu cu pârâții CJSB-COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- anularea Hotărârii nr…/2016 emisă de COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI prin care minora Z.A.F. a fost încadrată în grad de handicap accentuat, și menținerea gradului de handicap grav cu asistent personal; - plata unor daune materiale către reclamantă ca urmare a încălcării drepturilor fiicei sale și nerespectării interesului superior al copilului, ținând cont de problemele grave de sănătate pe care aceasta le are.
În motivarea cererii sale, reclamanta susține în esență că încadrarea minorei în grad accentuat de handicap nu este corectă, având în vedere că aceasta este bolnavă din naștere, fiind diagnosticată cu cheilopalatoschizis, tulburări hidroelectrolitice care necesită îngrijiri medicale speciale, supraveghere permanentă și intervenții chirurgicale.
Reclamanta consideră că în mod nejustificat Comisia nu a ținut cont de problemele grave de sănătate ale minorei și a dispus încadrarea acesteia în grad de handicap accentuat.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Prin încheierea nr…/14.04.2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II a Civilă de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de necompetență funcțională a Tribunalului Sibiu-Secția a II a civilă de Contencios Administrativ Fiscal.
S-a declinat la Secția I Civilă - complet specializat minori și familie, spre competentă soluționare, acțiunea formulată în cauză.
Pentru a dispune în acest sens instanța de fond a reținut că față de obiectul cauzei, sunt aplicabile prevederile art. 133 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 și ale art.10 alin.3 din H.G. nr.1437/2004.
Întrucât, Legea nr. 272/2004 este lege specială în raport cu Legea nr. 554/2004, prevederile acesteia trebuie aplicate cu prioritate.
Instanțele de contencios administrativ au o competență specială în raport cu cele de drept comun, aceasta fiind conturată de sfera contenciosului administrativ, astfel cum este definit la art.2 alin.1 lit. f) din Legea nr. 554/2004.
În speță, sunt incidente prevederile art.5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în care se prevede expres că: nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Prin sentința civilă nr…/27.04.2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă a fost admisă excepția de necompetență funcțională a Tribunalului Sibiu - Secția I a Civilă și declinată în favoarea Tribunalului Sibiu-Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ a Tribunalului Sibiu-complet fonduri contencios administrativ, spre competentă soluționare cauza de față.
S-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și s-a trimis cauza acestei instanțe pentru soluționarea conflictului negativ.
S-a reținut în considerentele acestei hotărârii că în conformitate cu art. 2 din HG nr.1437/2004 Comisiei pentru protecția copilului, îi revin, printre altele, următoarele atribuții: a) stabilește încadrarea copiilor cu dizabilități într-un grad de handicap și, după caz, orientarea școlară a acestora; b) stabilește măsurile de protecție specială a copiilor, în condițiile legii.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. (3) din H.G. nr.1437/2004, "Hotărârile Comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004";.
Acest ultim text legal, privește numai cazul în care sunt atacate hotărârile Comisiei privind măsurile de protecție specială (plasament, plasament în regim de urgență și supraveghere specializată) luate în vederea protejării intereselor minorilor, după cum rezultă și din trimiterea pe care textul analizat o face la regulile speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004.
În acest sens, art.133 din Legea nr.272/2004 din capitolul X al legii, intitulat "Reguli speciale de procedură";, stabilește că "(1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului. (2) Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competența revine tribunalului în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul";.
Prin urmare, numai pentru măsurile de protecție specială, art.10 alin. (3), corelat cu art.133 din Legea nr. 272/2004, tribunalul este instanță competentă să soluționeze litigiile care rezultă din atacarea hotărârilor Comisiei.
Dacă sunt atacate celelalte hotărâri (respectiv cele pronunțate potrivit atribuțiilor Comisiei de la art. 2 lit. a) din H.G. nr.1437/2004) determinarea instanței competente trebuie să aibă în vedere specificul Comisiei de organ de specialitate al consiliului județean și, deci, de autoritate publică, dar și natura hotărârilor lor de acte administrative.
Fiind un litigiu în contencios administrativ în sensul art. 2 lit. f din Legea nr. 554/2004, contencios administrativ reprezintă "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim"; și observând poziționarea autorității publice emitente a actului în sistemul administrației publice, dar și art.10 din Legea nr.554/2004 rezultă că revine secției civile II a tribunalului, completele de contencios administrativ-fiscal a tribunalului, competența de soluționare a cauzei.
Decizia nr.13/22.06.2015 a ÎCCJ, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii (referitoare la competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită de către o direcție generală de asistență socială și protecția copilului obligarea unui consiliu județean sau local ori a unei alte direcții generale de asistență socială și protecția copilului la suportarea cheltuielilor de întreținere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecție prevăzute de Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare) este în același sens, respectiv al recunoașterii competenței în favoarea instanței de contencios administrativ.
Având în vedere prevederile art.129 și urm. NCPC instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II a civile și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Sibiu, complet fond contencios administrativ.
În baza art.134 Cod de procedură civilă tribunalul a constatat existența conflictului negativ de competență și a trimis cauza la Curtea de Apel Alba Iulia pentru soluționarea conflictului de competență.
CURTEA, asupra prezentului conflict negativ de competență, a reținut următoarele:
Competența de soluționarea a cauzei de față urmează a fi analizată prin prisma obiectul cererii de chemare în judecată, în speță, natura actului juridic dedus judecății.
Așa fiind se reține că prin acțiunea promovată de reclamanta L.I. în calitatea de reprezentant legal al minorei Z.A.F. s-a solicitat anularea Hotărârii nr…/23.03.2016 a Comisiei pentru Protecția Copilului S. privind încadrarea în gradul de handicap accentuat al minorei, și menținerea gradului de handicap grav cu asistent personal pentru minoră.
Potrivit art. 59 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, măsurile de protecție specială a copilului sunt: plasamentul, plasamentul în regim de urgență și supravegherea specializată. Art.133 din Legea nr.272/2004 stabilește competența de soluționare privind stabilirea măsurilor de protecție specială în favoarea tribunalului de la domiciliul copilului.
Așadar, Legea nr.272/2008 stabilește expres competența de soluționare a cererilor doar în ce privește măsurile de protecție specială, acestea fiind prevăzute în mod limitativ de textul art. 59 ca fiind: a) plasamentul; b) plasamentul în regim de urgență; c) supravegherea specializată.
Dacă sunt atacate celelalte hotărârii ( respectiv cele pronunțate potrivit atribuțiilor Comisiei de la art.2 lit. a) din H.G. nr.1437/2004) la determinarea instanței competente trebuie să aibă în vedere specificul Comisiei de organ de specialitate al consiliului județean și, deci, de autoritate publică, dar și natura hotărârilor lor de acte administrative.
Certificatul de încadrare în grad de handicap este un act emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, respectiv de Comisia pentru protecția copilului, care funcționează în cadrul consiliului județean. Actele emise de această comisie se încadrează în categoria celor reglementate de art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr.554/2004, astfel că potrivit art.10 din Legea nr.554/2004 revine secției a II-a civilă competența materială de soluționare a cauzei, fiind un litigiu de contencios administrativ, având în vedere natura hotărârii atacate de act administrativ, respectiv calitatea și poziția emitentului în sistemul administrație publice.
În același sens este și soluția adoptată prin Decizia nr.13/22.06.2015 a ÎCCJ pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, precum și practica altor instanțe în materie (ex. sentința civilă nr.4/C/29.01.2015 Curtea de Apel Târgu Mureș; dec. civilă nr. 79/21.01.2010 Curtea de Apel Timișoara, sentința civilă nr. 11/F/22.01.2015 a Curții de Apel Cluj)
Faptul că subiectul hotărârii atacate este un minor, nu poate reprezenta un argument suficient pentru a interpreta intenția legiuitorului în sensul că aceste cererii sunt de competența tribunalelor specializate pentru minori sau a completelor specializate, acolo unde primele nu există, chiar dacă actul atacat are natura juridică de act administrativ cu caracter individual, normele de competență fiind imperative și de strictă interpretare și aplicare.
Deci, raportat la dispozițiile art. 95 punct 1 Cod de procedură civilă și art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004 precum și obiectul cererii de chemare în judecată, care vizează, așa cum a arătata mai sus un act administrativ emis de o autoritate publică, întrucât prin lege specială nu se prevede astfel, competența de soluționarea a cererii de anulare a hotărârii de încadrare într-o categoriei de persoane cu handicap revine secției de contencios administrativ al tribunalului.
| ← Plângere contravențională. Jurisprudență Contravenţii.... | Faptul că cele două cereri conexate ar fi avut potenţial... → |
|---|
