Plângere contravențională. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Judecătoria SINAIA Sentinţă civilă nr. 792 din data de 12.10.2016
Prin formularul de cerere înregistrat la data de 19.04.2016 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sinaia dosarul sub nr. dosar 624/310/2016 acțiunea civilă având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul
UC, domiciliat în ..., în contradictoriu cu intimatul IPJ, c cu sediul în mun. Ploiești, str. ... , județul Prahova, împotriva procesului-verbal de contravenție seria PPHX nr. ..., din data de 04.04.2016 prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 420 lei.
În motivarea acțiunii petentul a arătat că în data de 04.04.2016 în jurul orei 16.00 se deplasa cu autoturismul marca VW Golf Plus cu număr de înmatriculare 04-JSH-7, la intrarea în localitatea Sinaia din direcția Brașov spre Ploiești, venind din Germania unde sunt stabilit in prezent. La un moment dat a ajuns in intersecția de la intrare în Sinaia dinspre Brașov, unde avea indicator stop. După ce a oprit și s-a asigurat și-a continuat deplasarea pe direcția indicata, respectiv spre Ploiești. In momentul in care a trecut prin dreptul polițiștilor, unul dintre aceștia i-a făcut semn să oprească, moment în care a dat curs semnalului de oprire, oprind pe partea dreaptă.
După verificarea documentelor, care erau în regula, agentul de poliție i-a spus că nu a acordat prioritate în intersecția mai sus menționata, fapt pentru care i-a reținut permisul de conducere. A încercat să-i explice agentului de politie că nu este adevărat acest aspect, ba din contra, în momentul în care era oprit la indicatorul cu semnificația STOP din intersecție, asigurându-se temeinic, a fost claxonat de către șoferul care se afla în autoturismul din spatele său pentru a urgenta deplasarea, întrucât de pe drumul cu prioritate nu se apropia nici un alt autovehicul.
Petentul apreciază că este neconformă cu realitatea constatarea agentului de poliție, mai mult decât atât el a menționat în procesul verbal faptul că nu a acordat prioritate autovehiculelor care circulau pe drumul cu prioritate, acestea fiind obligate să frâneze pentru a evita coliziunea cu autoturismul pe care îl conducea, fără să menționeze măcar un număr de înmatriculare al unuia dintre aceste autovehicule.
Se mai arată că la momentul intrării în intersecție nu se afla nici un autoturism pe drumul cu prioritate.
Petentul apreciază nu a pus în nici un moment în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, nici a celor care mergeau în același sens cu el și nici a celor care circulau din sens opus, si nici a celor care s-ar fi putut afla pe drumul cu prioritate.
De asemenea, petentul consideră că agentul constatator i-a reținut în mod eronat permisul de conducere nr. ..., eliberat de autoritățile germane
Pentru dovedirea situației de fapt a propus proba cu martori dar nu a indicat și nici nu a prezentat la instanța de judecată nici un martor în vederea audierii.
In drept, petentul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordonanței de Urgenta nr. 195/ 2002 privind circulația pe drumurile publice, Ordonanța nr. 2/12 iulie 2991 privind regimul juridic al contravențiilor .
În dovedirea acțiunii petentul a depus la dosar copia procesului verbal de contravenție ( file 7-9) .
Prin rezoluția instanței din 20.04.2016 s-a constatat regularitatea plângerii conform disp.art.200 alin.1 cod proc. civilă și a dispus comunicarea plângerii și a actelor anexă intimatului, pentru formulare întâmpinare în termen de 25 zile, sub sancțiunea art.208 alin.2 cod proc. civilă (fila 2 verso), fiind înaintate la data de 25.04.2016.
Intimatul I.P.J. ... a formulat în termen legal la data de 16.05.2016 întâmpinare (fila 15), prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată și a arătat că la data de 04.04.2016, în mod temeinic și legal, petentul a fost sancționat contravențional conform O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată cu modificările și completările ulterioare, întrucât, la data mai sus menționată a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare 04-JSH-7 pe DN 1 E60 direcția Brașov - Ploiești și ajungând la intersecția cu B-dul Ferdinand, circulând pe direcția înainte, nu a respectat semnificația indicatorului "Oprire", a pătruns în intersecție fără a acorda prioritate de trecere unui autoturism care circula pe drumul prioritar și care avea acest drept obligându-1 să frâneze pentru a evita coliziunea.
De asemenea, a arătat că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
În susținerea celor arătate, s-a depus de către intimat raportul agentului constatator (f. 16).
În drept, intimatul a invocat prev. O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată cu modificările și completările ulterioare, iar în temeiul art. 223 alin 3 Cod proc. civilă a solicitat judecarea în lipsă.
Prin rezoluția instanței din data de 31.05.2016 s-a stabilit termen de judecată la 14.09.2016, cu cutarea părților (fila 2 verso).
La termenul de judecată din 14.09.2016 s-au încuviințat părților proba cu înscrisuri (fila 23).
Examinând actele dosarului instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de constatare a contravenției contestat seria PPHX nr. ..., din data de 04.04.2016 petentul UC a fost sancționat cu amendă în sumă de 420 lei conform O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată cu modificările și completările ulterioare, întrucât, la data mai sus menționată a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare 04-JSH-7 pe DN 1 E60 direcția Brașov - Ploiești și ajungând la intersecția cu B-dul Ferdinand, circulând pe direcția înainte, nu a respectat semnificația indicatorului "Oprire", a pătruns în intersecție fără a acorda prioritate de trecere unui autoturism care circula pe drumul prioritar și care avea acest drept obligându-1 să frâneze pentru a evita coliziunea.
Pe fond , se rețin următoarele :
Potrivit art. 109 alin.1 din OUG nr. 195/2002-rep. "constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier";.
În cauză, constatarea contravenției și întocmirea procesului-verbal a fost făcută de polițistul rutier ce se afla în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu pe DN. 1 - E 60, la km 125+800 m. , pe raza localității Sinaia - astfel cum rezultă din procesul verbal.
Luând spre soluționare plângerea de față, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, petentul nereușind să dovedească că, la data de 04.04.2016 , orele 16,45, nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa. , neadministrând nici o proba in acest sens.
Instanța, verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG 2 / 2001, legalitatea procesului verbal de contravenție reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție instanța reține că deși OG. Nr. 2/2001, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției din studierea textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie.
Din analiza întregului material probator aflat la dosarul cauzei, rezultă că procesul verbal de contravenție s-a întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de fond cerute de art. 16 și art. 17 din OG. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, sub sancțiunea nulității, faptele petentului au fost săvârșite cu vinovăție, sancțiunile aplicate sunt temeinice, în limitele stabilite de lege și proporțională cu gradul pericolului social creat.
În ceea ce privește practica CEDO în materie se constată că raționamentul potrivit căruia procesul-verbal de constatare a contravenției nu s-ar mai bucura de prezumția de legalitate de la data pronunțării CEDO în cauza Anghel împotriva României, nu poate fi reținut ca fiind întrutotul în acord cu respectiva hotărâre CEDO, în care instanța europeană a făcut o distincție clară între procesele-verbale de sancționare întocmite în situația în care agentul constatator a constatat săvârșirea abaterii contravenționale cu propriile simțuri (cum este cazul în speța de față) sau doar a întocmit actul constatator pe baza relatărilor altor persoane, fără a asculta și indica și martori care au fost prezenți la comiterea respectivei contravenții.
În condițiile contestării procesului-verbal instanțele sunt datoare să verifice legalitatea și temeinicia acestuia și să administreze orice probe prin care să verifice aceste elemente ale actului sancționator, pronunțarea hotărârii Anghel contra României nefiind de natură a revoluționa modul de abordare a judecării plângerilor contravenționale de către instanțele judecătorești, ci doar subliniază, încă o dată, necesitatea administrării temeinice a probelor, aspect care este valabil, de altfel, pentru toate cauzele aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.
De asemenea, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, recent CEDO a respins ca inadmisibile cererile formulate de o serie de reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală (decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza Haiducu și alții c. României).
În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că - în materia circulației rutiere - prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Instanța constată de asemenea că în OG nr. 2/2001 nu se arată expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției - dar în practica internă, plecând în principal de la art. 47 din Ordonanță se constată că trimite la prevederile Codului de procedură civilă, respectiv în temeiul art. 249 Cod proc. civilă, sarcina probei revine celui care face o susținere in cursul procesului, deci celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
În condițiile în care petentul contestă săvârșirea faptei, acesta trebuia să administreze probe cu privire la aspectele contestate, probe de natură a răsturna prezumția de legalitate a actului contestat.
Față de cele de mai sus, instanța va respinge plângerea petentului, ca neîntemeiată și va menține procesul verbal atacat.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
| ← Creanţă bugetară constatată prin titlu de creanţă titlu... | Potrivit art. 59 din legea nr.272/2004 privind protecţia şi... → |
|---|
