Precaritatea posesiei neeexercitate sub nume de proprietar
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 591 din data de 20.05.2015
Posesia asupra unui teren agricol cooperativizat în perioada anilor 1959-1989 și folosit de către posesor cu acordul Cooperativei Agricole de Producție în al cărei patrimoniu se afla respectivul teren, nu este o posesie exercitată sub nume de proprietar, fiind lovită de viciul precarității, conform art. 1853 C.civ. din 1864.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., la data de 01 august 2013, reclamantul V. A. a chemat în judecată pe pârâta Comuna Ș. - prin Primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani, având în vedere joncțiunea posesiei sale cu cea a autorului său, asupra unui teren intravilan, în suprafață totală de 2.448 mp., situat pe raza satului Ș., comuna Ș., jud. T., amplasat în tarlaua nr. 43, parcela nr. 1343, având ca vecini: N - Izlaz, E - J. G., S - DE și V - B. G..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că tatăl său, V. I., a exercitat posesia asupra unui teren arabil intravilan în suprafață de 0,25 ha, așa cum rezultă din registrul agricol din anul 1959, iar ulterior din anul 1985, tatăl său apare înscris cu suprafața de 2.448 mp., situat în tarlaua nr. 43, parcela nr. 1343, fiind vorba de același teren. După decesul său în anul 1995, posesia asupra acestui teren a exercitat-o în mod continuu, fără a fi tulburat de cineva până în prezent.
A precizat că în baza Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit tatălui său, dreptul de proprietate asupra terenului intravilan și extravilan prin emiterea titlului de proprietate nr. 7700085, fără a se menționa și această parcelă. Mai arată că terenul fiind împrejmuit a fost folosit continuu fără a fi tulburați de cineva și sub nume de proprietar, iar de la data deschiderii succesiunii și până în prezent terenul se află în posesia sa, fără a fi viciată în vreun fel.
În toată această perioadă, de peste 50 de ani, atât autorul său cât și el s-au comportat ca adevărați proprietari, având o posesie utilă asupra celor 2.448 mp., în sensul că a fost continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar, fără să le fie tulburată de cineva.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 35 din C.pr.civ., art. 1846 și următoarele din C. civ., art. 1890 din C. civ., art. 82 din Legea nr. 71/2011.
La data de 26 septembrie 2013, pârâta Comuna Ș. - prin Primar a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că în evidența funciară din anul 1963, figurează înscris V. I. la fila 25, nr. crt. 15, parcelele 1538, 1539, cu suprafața de 0,22 ha, cu vecinii: J. G. și B. G., iar în cadastrul intravilan din anul 1985, se înregistrează suprafața de 0,2448 ha teren arabil, fila nr. 37, amplasat în tarlaua nr. 43, poziția nr. 1343, categoria de folosință arabil, iar la posesor este evidențiat C.A.P.
A mai arătat că lui V. I. i s-a reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru terenul intravilan în suprafață de 0,2323 ha poziționat în tarlaua nr. 26, parcelele 708, 709, 710, întocmindu-se titlul de proprietate nr. 7700085, nedatat. Pentru suprafața de 0,2448 ha teren intravilan, taxele și impozitele începând din anul 2006, sunt plătite la zi, iar în acest caz operează dreptul de uzucapiune de 30 de ani în favoarea reclamantului, neexistând în act translativ de proprietate asupra terenului pe care îl posedă de 0,2448 ha teren intravilan.
Au fost atașate întâmpinării, copii după Registrul agricol din anul 1963 și din anul 1985.
Reclamantul a solicitat iar instanța a încuviințat probele cu înscrisuri și martorii J.I. și F. S. (filele 58-59 dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 2335/ 01.07. 2014 , a fost respinsă acțiunea având ca obiect uzucapiune formulată de reclamantul V. A. în contradictoriu cu pârâta Comuna Ș. - prin Primar , ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel , instanța de fond a reținut prevederile art. 82 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind C.civ., potrivit cu care dispozițiile art. 930 - 934 din C.civ. referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Pe cale de consecință, în cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
Conform art. 645 C.civ. 1864 proprietatea se dobândește, între altele, și prin prescripție achizitivă. Uzucapiunea de lungă durată reprezintă un mod de dobândire al dreptului de proprietate privată asupra unui bun imobil, prin care un posesor neproprietar, bazându-se pe faptul posesiunii sale utile și neîntrerupte timp de 30 de ani, devine cu efect retroactiv proprietar al imobilului, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință, proprietarul neposesor pierzând concomitent dreptul de proprietate în beneficiul celui dintâi.
În acest sens, art. 1837 C.civ. 1864 arată că prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sub condițiile determinate prin această lege, acestea fiind posesia utilă și termenul general de prescripție de 30 de ani pentru ipoteza uzucapiunii de lungă durată.
În cauza de față instanța de fond a constatat că suprafața de 2448 m.p., categoria de folosință arabil, situată în intravilanul comunei Ș., tarlaua 43, parcela 1343, apare înscrisă în rolul agricol al autorului reclamatului, respectiv V. V. I., făcând astfel parte din suprafața totală de 4,95 ha înregistrate în evidențele agricole.
Ulterior apariției legilor fondului funciar s-a formulat cerere de reconstituire pentru întreaga suprafață, cerere validată de către Comisia Județeană de Fond Funciar T., iar în urma aplicării coeficientului de reducere prevăzut în materie funciară s-a eliberat titlul de proprietate nr. 7700085 nedatat, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate al autorului V. V. I. pentru suprafața de 4,81 ha.
Faptul că reconstituirea nu s-a realizat pe vechiul amplasament nu presupune de plano că nu a fost avută în vedere și suprafața ce face obiectul prezentei cauze, cu atât mai mult cu cât totalul suprafeței pentru care s-a eliberat titlul de proprietate corespunde cu cel aflat înscris în rolul agricol al autorului. Ori principiul reconstituirii în natură pe vechile amplasamente libere a fost statuat prin dispozițiile Legii r. 247/2005, ceea ce nu înseamnă o nouă împroprietărire a persoanelor beneficiare de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
În materia fondului funciar, condițiile și limitele de restituire a terenurilor preluate de stat în mod abuziv, au fost reglementate prin Legile nr. 18/1991, nr. 1/2000 și nr. 247/2005, acte normative cu caracter special care se aplică prioritar în raport de dispozițiile de drept comun din C. civ., conform principiului generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
În condițiile în care legiuitorul a adoptat acte normative speciale, prin care s-a perfecționat sistemul reparator, acesta fiind supus controlului judecătoresc prin norme de procedură speciale, reclamantul a avut posibilitatea de a uza de prevederile acesteia pentru obținerea măsurilor reparatorii pentru terenul expropriat, nefiind în nici un mod împiedicați de vreo împrejurare mai presus de voința lor.
Instanța de fond a subliniat faptul că se putea uza de procedura specială a plângerii prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991 împotriva hotărârii comisiei județene, supusă controlului judecătoresc atât cu privire la întinderea dreptului de proprietate la reconstituirea căruia era îndreptățit, dar și cu privire la amplasamentul suprafeței respective. Faptul că reclamantul nu a obținut reconstituirea suprafeței de teren de în litigiu pe vechiul amplasament, pe calea procedurii instituită prin lege specială, nu îi conferă acestuia posibilitatea de a obține ulterior dreptul de a obține aceleași măsuri reparatorii ca cele instituite prin legea specială prin valorificarea actului primar de proprietate, teza contrarie ducând la concluzia caracterului facultativ al procedurii prevăzute în materia fondului funciar, ceea ce nu poate fi admis.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul .
În motivare , s-a arătat că prin sentința apelată instanța de fond a reținut că terenul apare evidențiat în rolul agricol al autorului reclamantului, făcând parte din suprafața totală de 4, 95 ha. înregistrată în evidențele agricole iar în urma aplicării coeficientului de reducere prevăzut în materie funciară s-a eliberat titlul de proprietate nr. 7700085, nedatat, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4, 81 ha. Raportat la această reținere , instanța de fond a apreciat în mod greșit probatoriul administrat în cauză , deoarece la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că s-a aplicat coeficientul de reducere prevăzut de art. 14 alin. 3 din Legea 18/1991 rep.
În temeiul acestei prevederi legale , reducerea nu este obligatorie, aceasta făcându-se numai atunci când terenul nu este suficient din cauzele menționate în actul normativ. Instanța nu poate uzita de această prevedere legală în lipsa unor probe din care să rezulte că terenul a fost insuficient la punerea în aplicare a legii.
În mod eronat a apreciat instanța de fond că " Faptul că reconstituirea nu s-a realizat pe vechiul amplasament nu presupune de plano că nu a fost avută în vedere și suprafața ce face obiectul prezentei cauze, cu atât mai mult cu cât totalul suprafeței pentru care s-a eliberat titlul de proprietate corespunde cu cel aflat înscris în rolul agricol al autorului.";
Pe de altă parte, reținerea că reconstituirea nu s-a realizat pe vechiul amplasament dar a fost avută în vedere această suprafață la reconstituirea per total a întregii suprafețe este nefondată. Atâta timp cât reclamantul împreună cu autorul său a avut o posesie utilă asupra suprafeței de 2448 m.p., teren ce se află în intravilanul satului, nu se poate reține că acesta este inclus în terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, pentru că altfel , ar fi fost individualizat în titlul de proprietate ca și celălalt teren pe care îl deține în intravilan.
A mai arătat reclamantul că , dacă autorul său nu a uzat de prevederile art. 53 din Legea 18/1991 nu-i poate fi imputat sau nu-i poate îngrădi dreptul de a uza de prevederile legii civile pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune, modalitate prevăzută în mod expres de lege.
În drept , au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele C.pr.civ..
La data de 13.03. 2015 , pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că lasă la latitudinea tribunalului atribuirea în proprietate a suprafeței solicitate de 2448 m.p. teren intravilan.
În motivare , s-a arătat că imobilul care face obiectul cauzei este situat în satul Ș., strada C., nr. 10, teren arabil intravilan . În evidența funciară a satului Ș., comuna Ș., anul 1963, fila 25 parcelele 1538 și 1539 este înregistrat V. I. cu suprafața de 0, 22 ha. În cadastrul funciar al satului Ș., comuna Ș. , anul 1985 este înregistrată această suprafață la fila 37, cvartal nr. 43, parcela 1343 în suprafață de 0, 2448 ha., teren arabil.
Suprafața de 0, 2448 ha nu este inclusă în suprafața de 4, 95 ha, pentru această suprafață taxele și impozitele sunt plătite începând cu anul 2006.
În susținere , au fost depuse o serie de înscrisuri ( filele 14 - 16).
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, a constatat că apelul este nefondat în limitele și pentru considerentele ce vor succede:
Pe calea acțiunii în constatare, în baza dispozițiilor art. 35 C.pr.civ., la cererea părții care justifică un interes legitim și nu are la îndemână cerere în realizare, se poate constata cu efect declarativ existența sau inexistența unui drept.
În speța dedusă judecății se solicită constatarea existenței unui drept - cel de proprietate, asupra unui imobil teren, drept ce se pretinde a fi dobândit de către apelantul-reclamant ca efect al uzucapiunii.
În deplin acord cu instanța de fond, Tribunalul a constatat că, în privința dreptului de proprietate privată pentru terenurile ce au făcut obiectul cooperativizării sau preluării în orice mod de către stat sunt incidente imperativ dispozițiile Legii 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, ca lege specială și derogatorie de la dispozițiile dreptului comun în materie (reprezentat de C. civ.).
Comuna Ș., pe raza căreia se află terenul în discuție a fost supusă cooperativizării, iar din înscrisurile depuse la dosarul fond rezultă că au fost aplicate în privința terenurilor atât din intravilan, cât și din extravilan, prevederile legilor speciale de fond funciar, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor persoanelor îndreptățite.
Din interpretarea dispozițiilor legilor fondului funciar, instanța de apel a reținut că fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate suprafețele de teren deținute de cooperativele agricole de producție la data de 1 ianuarie 1990, înscrise in sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau al registrului agricol, corectate cu înstrăinările legal făcute de către cooperativa agricolă până la data intrării in vigoare a legii (art. 11, al. 3 din Legea 18/1991).
Potrivit art. 11, alin. 1 din Legea 18/1991, coroborat cu art. 6, al. 1, ind. 3 din Legea 1/2000 "suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, registrul agricol de la data intrării in cooperative, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori";.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că apelantul reclamant sau autorul său V. V I. ar fi contestat modul în care acestuia din urmă i-a fost reconstituit dreptul de proprietate (ținând cont că este vorba de o suprafața considerabilă -2448mp care nu poate trece foarte ușor neobservată ca lipsind din titlul de proprietate), și de vreme ce nu au uzat de căile de atac expres prevăzute de Legea 18/1991, în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate, în mod corect i s-a eliberat autorului apelantului-reclamant titlul de proprietate pentru suprafața de 4 ha și 8100mp de către Comisia Județeană T. pe baza actelor provizorii de proprietate, nedesființate, potrivit legii.
Instanța de apel a reținut, așadar, ca și prima instanță, că autorul apelantului reclamant din prezenta cauză sau chiar apelantul reclamant nu au respectat procedura administrativă obligatorie instituită de legea 18/1991.
Astfel, potrivit art. 9, alin. 3 din Legea 18/1991, cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror raza teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, regula de principiu fiind aceea că instanțele judecătorești nu se pot substitui organelor care potrivit legii au competența de a emite actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv comisiile si organele administrației abilitate in acest sens.
Ca atare, Legea nr. 18/1991 instituie o procedura specială în materia reconstituirii sau constituirii dreptului, cel îndrituit trebuind să urmeze această procedura pentru a-și readuce dreptul în patrimoniu în cazul reconstituirii și numai apoi să uzeze de atributele ce i le conferă aceasta.
Totodată, sub aspectul analizării probatoriului din dosar și a îndeplinirii cerințelor art. 1847 C. civ. privind posesia utilă, necesară pentru a uzucapa, se observă că, în ce privește chiar îndeplinirea cerințelor prevăzute de dreptul comun, în cauză nu a fost exercitată o posesie utilă în sensul art. 1847 C. civ. asupra terenului în suprafață de 2448 mp, situat în tarlaua 43, parcela 1343, comuna Ș. , satul Ș., asupra căruia se solicită constatarea dreptului de proprietate.
Pentru a putea dobândi proprietatea prin uzucapiune se cere ca pe toată durata prevăzută de lege, 30 de ani conform art. 1890 C. civ., să se exercite o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, prescripția achizitivă fiind o sancțiune prevăzută de legea civilă pentru proprietarul nediligent care se desesizează de bunul său pe o perioadă mare de timp.
În cauză, Tribunalul a reținut faptul vicierii posesiei exercitate de către autorul apelantului-reclamant prin precaritate, aceasta nefiind public exercitată și sub nume de proprietar conform art. 1853 și art. 1856 C. civ. pe toată perioada cerută de lege, întrucât terenul fiind cooperativizat în perioada 1959-1989 și lucrat de membrii cooperativei agricole de producție, în această perioadă autorul apelantului-reclamant nu a avut decât folosința terenului în discuție aflat în CAP, posesia nefiind exercitată sub nume de proprietar.
În condițiile în care autorul apelantului reclamant a folosit o suprafață de teren care era în patrimoniul CAP- ului ( așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 12-dosar fond), cu acordul acestei unități, posesia asupra acestei suprafețe de teren nu a fost exercitată sub nume de proprietar, fiind lovită de viciul precarității, conform art. 1853 C.civ.
Fiind vorba de un teren adus în patrimoniul CAP- ului singura modalitate pentru a se dobândi dreptul de proprietate era urmare a procedurii administrative prevăzute de legea specială, respectiv de Legea 18/1991 privind fondul funciar, dobândirea terenurilor proprietate cooperatistă prin prescripția achizitivă fiind exclusă atât de statutul CAP, dar și de dispozițiile art. 1844 C. civ.
Față de considerentele menționate, s-a constatat că nu sunt întemeiate criticile formulate, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., apelul declarat a fost respins ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
| ← Cerere de divorţ întemeiată de către reclamant pe culpa sa... | Refuzul reclamantului de a solicita introducerea în cauză a... → |
|---|
