CERERE DE VALOARE REDUSA. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 753 din data de 25.06.2015
Prin decizia civilă nr. 753/25.06.2015, tribunalul a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă SC PMH SRL, împotriva sentinței civile nr. 247 din 11 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria A în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC R I SRL.
A schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta SC PMH SRL.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 1925,45 lei reprezentând facturi neachitate și 1814,01 lei penalități de întârziere.
A obligat intimatul pârât la plata către apelant a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.
.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 07.10.2014, sub nr. 5487/740/2014, reclamanta S.C. PMH S.RL. a solicitat obligarea pârâtului S.C. RI S.R.L., pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, la plata sumei de 1925,45 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate și la suma de 1814,01 lei, reprezentând penalități de întârziere contractuale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că între părți s-au desfășurat relații comerciale ce au constat în prestarea de către reclamantă a serviciilor de colectare, transport și depozitarea deșeurilor de la adresa pârâtei, pentru care s-a încheiat contractul nr. 4925/14.08.2014, iar contravaloarea serviciilor furnizate către debitor au fost facturate cu mai multe facturi fiscale neachitate până în prezent. A mai arătat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei, în sensul dispozițiilor art. 662 C.p.civ..
În drept, au fost invocate prevederile art. 1025-1032 C.proc.civ,art. 1271C.civ., art. 1164 și 1535 C.civ., art. 46 C.com., art. 3 din O.G. 9/2000, legea nr. 101/2006.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând la dosar somație, contract de prestare a serviciului public de salubrizare nr. 4925/14.08.2013, borderoul de calcul a penalităților, situația facturilor neîncasate la data de 01.10.2014, facturi fiscale
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta invocă o creanță în valoare de 1925,45 lei reprezentând contravaloarea facturi neachitate, precum și suma de 1814,01 lei pretenții accesorii constând în penalități.
Între reclamanta S.C. PMH S.RL. și pârâtul S.C. RI S.R.L. s-a încheiat Contractul de prestare a serviciului public de salubrizare nr. 4925/14.08.2013, (fila 13-15), în temeiul căruia reclamanta a furnizat pârâtului S.C. RI S.R.L. pentru care s-au emis facturi în valoare de 3132,56 lei depuse la dosar care nu au fost achitate de debitoare. Din aceste sume, 1925,45 lei reprezintă debitul principal, iar 1814,01lei reprezintă penalități de întârziere.
Instanța a constat că raporturile dintre părți sunt între un consumator și un furnizor de servicii, fiind incidentă Legea 193/2000 republicată.
Potrivit art. 1, alin. 3 din acest act normativ ,,Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii.";
Iar alin. 1-3 din art. 4 prevede că ,,O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrare cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților.
(2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidențiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Daca un profesionist pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.";
Instanța a reținut că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2002 poate analiza ansamblul clauzelor prevăzute într-un contract pentru a observa dacă nu este creat, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Altfel spus, faptul că legea prevede una dintre clauzele inserate în contract nu exclude în mod automat controlul instanței asupra întregului complex de drepturi și obligații, instanța putând statua dacă din coroborarea clauzelor contractuale rezultă că este creat un dezechilibru semnificativ pentru consumator
Totodată, având în vedere că actul juridic încheiat între părți constituie un contract standard preformulat, instanța consideră că acesta nu a fost negociat direct cu consumatorul.
În analiza caracterului abuziv al drepturilor profesionistului, instanța a avut în vedere poziția defavorabilă în care se află consumatorul, respectiv acesta este obligat să încheie contractul de furnizare a serviciilor de salubritate cu operatorul care furnizează respectivele servicii în zona în care își are situată locuința. Astfel, acesta este în imposibilitate de a încheia un contract de furnizare cu un alt profesionist care să ofere condiții contractuale mai favorabile decât reclamantul din prezenta cauză.
Sub un alt aspect, instanța a reținut dispozițiile lit. r din Anexa la Legea 193/2000 care declară abuzive acele clauze care permit profesionistului obținerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist.
Astfel, instanța a avut în vedere că dacă prin contract este prevăzut un drept profesionistului de a cere penalități de întârziere, evaluate convențional, în cuantum de 1 % pentru fiecare zi de întârziere același lucru nu este prevăzut și pentru consumator în cazul în care profesionistul nu își execută obligațiile. Prin urmare, prejudiciul consumatorului în cazul neexecutării obligațiilor profesionistului nu este prevăzut într-o modalitate echivalentă cu prejudiciul suferit de profesionist în cazul neîndeplinirii obligației de către consumator.
În altă ordine de idei, un cuantum de 1%/zi de întârziere este exagerat de mare față de valoarea penalităților percepute în mod frecvent pe piața liberă între comercianți.
Față de aceste considerente, instanța a constat că din coroborarea clauzelor contractuale, modul în care a fost prevăzut dreptul profesionistului de a obține penalități, cu ignorarea dreptului corelativ al consumatorului de a obține despăgubiri în cazul neîndeplinirii obligațiilor profesionistul precum și cuantumul exagerat al penalităților, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Pentru aceste motive, instanța a admis cererea de chemare în judecată în parte, urmând să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 481,71 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare servicii salubritate și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiat.
Pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel apelanta- reclamantă SC PMH SRL ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie ,apreciind că în mod greșit instanța de fond a reținut că există un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților întrucât în contract sunt prevăzute și clauze de penalități și în situația neîndeplinirii obligațiilor de către profesionist.
Analizând apelul din perspectiva dispozițiilor art .477 c.p.c tribunalul îl apreciază ca fiind întemeiat urmând să-l admită ca atare ,pentru considerentele ce se vor expune: Între reclamanta S.C. PMH S.RL. și pârâtul S.C. RI S.R.L. s-a încheiat Contractul de prestare a serviciului public de salubrizare nr. 4925/14.08.2013, în temeiul căruia reclamanta a efectuat prestațiile ce s-au derulat în mod neîntrerupt în perioada 01.01.2014-31.08.2014 , în favoarea pârâtului S.C. RI S.R.L. pentru care s-au emis facturi în valoare de 3132,56 lei depuse la dosar, care nu au fost achitate de debitoare. Din aceste sume, 1925,45 lei reprezintă debitul principal, iar 1814,01lei reprezintă penalități de întârziere. Potrivit art.1270 c.civ contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și produce efecte valabile generând drepturi și obligații în beneficiul și respectiv în sarcina acestora.
Cum reclamanta a efectuat prestațiile iar pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor pe care nu le-a contestat, în cauză sunt incidente dispozițiile art.46 c. com potrivit cărora factura acceptată de către debitor probează obligațiile comerciale. Având în vedere și dispozițiile art.1164 c.civ tribunalul apreciază că reclamanta are dreptul la dezdăunări astfel că acțiunea se privește ca fiind întemeiată . Tribunalul constată că în mod greșit a reținut instanța de fond că pârâtul nu datorează penalități de întârziere întrucât nu se poate aprecia că din coroborarea clauzelor contractuale, modul în care a fost prevăzut dreptul profesionistului de a obține penalități, cu ignorarea dreptului corelativ al consumatorului de a obține despăgubiri în cazul neîndeplinirii obligațiilor profesionistului precum și cuantumul exagerat al penalităților, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Astfel,observă tribunalul că potrivit art.8 lit.i din contractul încheiat între părți operatorul poate fi obligat să plătească penalizări în cuantum de 1% pe zi din valoarea facturii curente pentru nerespectarea unor obligații ceea ce conduce la concluzia că există un echilibru între drepturile și obligațiile părților. Pentru cele expuse , tribunalul, în temeiul art. 480 alin.2 c.p.c a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 1925,45 lei reprezentând facturi neachitate și 1814,01 lei penalități de întârziere.
Totodată, a obligat intimatul pârât la plata către apelant a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată potrivit art.453 c. civ.
| ← Inadmisibilitatea cererii de suspendare provizorie a executării... | CONTESTATIE LA EXECUTATE. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
