Pretenţii. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria ORŞOVA Sentinţă civilă nr. 379 din data de 24.09.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei O. în data de 27.06.2014, sub numărul 530/274/2014, reclamanta S.C. C.V. S.A. a chemat în judecată pe pârâta P.L-V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 925,74 lei, reprezentând debit principal, a sumei de 31,14 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și a penalităților de întârziere calculate de la data introducerii cererii până la data plății efective.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a învederat instanței că între petentă și pârâtă s-au desfășurat raporturi contractuale având ca obiect furnizare energie electrică. În conformitate cu prevederile contractuale, pârâta avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate, în baza facturilor emise, în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturilor.
Reclamanta a mai arătat că între părți s-a încheiat un contract de adeziune, având în vedere Decizia A.N.R.E. nr. 57/11.10.1999, prin care au fost aprobate contractele-cadru pentru consumatorii de energie electrică.
Petenta a mai susținut că și-a onorat obligația de a furniza pârâtei energie electrică, fără ca aceasta să-și fi îndeplinit obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat drept izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale. De asemenea, nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plată a debitului restant și a penalităților.
A mai precizat reclamanta că, pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități de întârziere, valoarea totală a acestora fiind de 31,14 lei, după cum rezultă și din înscrisurile privind modul de calcul al acestora, și că a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări și apeluri telefonice adresate pârâtei, fără ca demersurile să fi avut vreun rezultat.
În drept, petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 150 alin. (1), (2), art. 223 alin. (3), art. 277, art. 453, art. 628 alin. (2), art. 662 și art. 1025 - art. 1032 C.proc.civ., art. 1270, art. 1516 și art. 1535 N.C.civ., art. 969 și urm. și art. 1073 C.civ. 1864, art. 120 alin. (7) C.proc.fiscală, art. 155 alin. (28) C.fiscal, art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, precum și pe Decizia A.N.R.E. nr. 57/11.10.1999, Ordinul nr. 5/21.02.2003, Legea nr. 13/2007, Legea nr. 123/2012.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform art. 6 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum reiese din ordinul de plată nr. 1406124012/11.06.2014 (fila 41).
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu următoarele înscrisuri, depuse la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul: fișă cont (filele 9-10); factura seria AV nr. .../04.03.2014 (filele 11-12); factura seria AV nr. .../30.01.2014 (filele 13-15); factura nr. .../29.01.2014 (fila 16); factură penalități seria AV nr. .../29.01.2014 (filele 17-18); factura seria AV nr. .../05.12.2013 (filele 19-20); factură regularizare seria AV nr. .../22.10.2013 (filele 21-23); factura nr. .../21.10.2013 (fila 24); factura nr. .../08.10.2013 (fila 25); factura estimat seria AV nr. .../04.10.2013 (filele 26-28); factura regularizare seria AV nr. .../29.08.2013 (filele 29-32); factura nr. .../27.08.2013 (fila 33); contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. .../31.05.2012 (filele 34-40).
Pârâta nu a depus formular de răspuns.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va admite cererea pentru motivele prezentate în rândurile subsecvente.
La data de 31.05.2012, între reclamantă, în calitate de furnizoare, și pârâtă, în calitate de consumatoare, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. .../31.05.2012 (filele 34-40), prin care pârâta s-a angajat să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate (fila 35).
Potrivit art. 11 alin. (1) din contract, factura emisă pentru plata contravalorii energiei trebuia să fie achitată în termenul de scadență stabilit în fiecare din avizele de plată aferente facturii, data emiterii facturii și termenele de scadență fiind înscrise pe factură și anexele acesteia (fila 36).
În ipoteza în care pârâta nu-și executa obligația menționată în termen de 30 zile de la data scadenței, petenta era îndrituită să perceapă penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare [art. 11 alin. (2) lit. a) din contract - fila 36].
În derularea contractului, reclamanta a emis factura seria AV nr. .../04.03.2014 (filele 11-12), factura seria AV nr. .../30.01.2014 (filele 13-15), factura nr. .../29.01.2014 (fila 16), factură penalități seria AV nr. .../29.01.2014 (filele 17-18), factura seria AV nr. .../05.12.2013 (filele 19-20), factură regularizare seria AV nr. .../22.10.2013 (filele 21-23), factura nr. .../21.10.2013 (fila 24), factura nr. .../08.10.2013 (fila 25), factură estimat seria AV nr. .../04.10.2013 (filele 26-28), factură regularizare seria AV nr. .../29.08.2013 (filele 29-32) și factura nr. .../27.08.2013 (fila 33).
În speță, instanța apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 1025 - art. 1032 C.proc.civ., care reglementează procedura cu privire la cererile de valoare redusă, având în vedere, pe de o parte, că valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, și, pe de altă parte, că cererea nu se referă la materii exceptate expres de legiuitor în cuprinsul art. 1025 alin. (2) și (3) C.proc.civ.
Astfel, reclamanta solicită suma de 925,74 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate pârâtei.
În continuare, instanța învederează prevederile art. 1350 C.civ., potrivit cărora orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când nu-și îndeplinește, fără justificare, această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare prejudiciul, în condițiile legii.
Așadar, actul normativ instituie patru condiții pentru angajarea răspunderii contractuale: existența unui contract valabil încheiat, neexecutarea obligațiilor de către parte, neexcutarea să fie nejustificată și să existe un prejudiciu.
În ceea ce privește prima condiție, instanța conchide că, în prezenta cauză, existența între părți a unui raport juridic contractual reiese din contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. .../31.05.2012 (filele 34-40), care a fost semnat de pârâtă (fila 38). Împrejurarea că facturile nu sunt semnate de pârâtă nu este de natură impieteze asupra acestei concluzii, acceptarea facturilor prin semnătură fiind necesară doar dacă se tinde a se dovedi actul juridic, în sens de "negotium";, numai prin intermediul facturilor, în lipsa altui instrument probator.
Relativ la a doua și a treia condiție, instanța reține că obligația pârâtei de a achita o sumă de bani este o obligație de rezultat, iar, în materia răspunderii civile contractuale, neexecutarea de către debitor a obligațiilor de a da și de a face, precum și culpa acestuia se prezumă, până la proba contrară. Dat fiind că pârâta nu a contestat susținerile petentei, prin depunerea unei întâmpinări, nu a dovedit că și-ar fi executat obligațiile izvorâte din contract sau că există o cauză exoneratoare de răspundere, instanța consideră că cele două cerințe sunt întrunite.
În privința celei de-a patra condiții, instanța observă că, prin neexecutarea de către pârâtă a obligației de plată a contravalorii energiei electrice furnizate, petenta a suferit un prejudiciu cert.
În consecință, instanța va admite cererea de valoare redusă și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 925,74 lei, reprezentând debit principal.
Referitor la penalitățile de întârziere, creditorul poate cere atât executarea în natură a obligației principale, cât și penalități, dacă penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit.
În acest sens, instanța amintește că părțile au inserat în contract o clauză penală, în temeiul căreia, în situația întârzierii în plata energiei, reclamanta va percepe penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, penalitățile urmând a curge începând cu prima zi după data scadenței [art. 11 alin. (2) lit. a), b) din contract - fila 36].
În continuare, instanța arată că, din interpretatea per a contrario a prevederilor art. 1522 alin. (4) teza I C.civ., potrivit cărora, până la expirarea termenului de executare acordat debitorului, creditorul poate cere daune-interese, rezultă că legiuitorul din 2009 a renunțat la necesitatea punerii în întârziere a debitorului pentru curgerea daunelor-interese moratorii.
Această concluzie se fundamentează și pe cuprinsul art. 1525 C.civ., care, stabilind efectele punerii în întârziere a debitorului, menționează numai faptul că debitorul răspunde, de la data punerii în întârziere, pentru orice pierdere pricinuită de un caz fortuit. În plus, potrivit art. 1535 C.civ., dacă o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății.
Luând în considerare toate aceste aspecte, precum și împrejurarea că, în cazul penalităților de întârziere aferente obligațiilor bănești, creditorul nu este ținut să dovedească vreun prejudiciu, acesta fiind prezumat de lege [art. 1535 alin. (1) teza I C.civ.], instanța va obliga pârâta la plata către petentă a sumei de 31,14 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și a penalităților de întârziere calculate de la data introducerii cererii până la data plății efective.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța, constatând că pârâta a pierdut procesul, o va obliga pe aceasta, în temeiul art. 1031 alin. (1) C.proc.civ., la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru (ordinul de plată nr. 1406124012/11.06.2014 - fila 41).
| ← Stabilire masă succesorală, partaj judiciar şi prestaţie tabulară | Hotărâre care să ţină loc de act autentic. Jurisprudență → |
|---|
