Divorţ prin acord. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria ORŞOVA Sentinţă civilă nr. 45MF din data de 04.06.2014
Prin cererea adresata Judecătoriei O. și înregistrată sub nr. X, la 20.03.2014, reclamanta E.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul E.V. desfacerea căsătoriei încheiate la X din vina exclusivă a pârâtului reclamant reconvențional.
În motivare a arătat ca s-a căsătorit cu paratul la data de 30.05.1987 în O., iar din relația de căsătorie a rezultat un copil care în prezent este major.
În drept a invocat dispozițiile art. 379 Cod civil, art. 932 și următoarele Cod proc. civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 100 lei.
În dovedirea cererii a depus la dosar proces verbal de informare nr. X/14.03.2014, procura specială autentificată sub nr. X/18.03.2014 la BNP D.I., copie CI reclamantă, certificat de căsătorie.
Prin serviciul registratură la 22.04.2014 pârâtul a depus la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat instanței, în principal, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la 30.05.1987 prin acordul părților, iar în subsidiar, dacă reclamanta nu este de acord, să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei-pârâte reconvențional.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 100 lei.
La termenul din 04.06.2014, părțile, reclamanta pârâtă reconvențional cu reședința în străinătate, prin procurator av. T.F., și pârâtul reclamant reconvențional personal, au arătat că sunt de acord cu desfacerea căsătoriei prin acordul părților.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de X, din căsătoria acestora rezultând un copil în prezent major.
Potrivit art. 373 alin.(1) lit.a) teza a II-a Cod civil, divorțul poate avea loc la cererea unui dintre soți acceptată de celălalt soț.
Conform art. 930 alin.(1) Cod pr. civilă, la termenul de judecată instanța va verifica dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor și în caz afirmativ, va pronunța divorțul, fără a face mențiuni despre culpa soților.
Prin aceeași hotărâre instanța va lua act de învoiala soților cu privire la cererile accesorii, în condițiile legii.
Având în vedere consimțământul soților, liber și neviciat, cu privire la divorț, potrivit art. 373 lit. a) și art. 374 alin.(3) Cod civil, Instanța pe baza acordului părților va dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părți și înregistrată sub nr.x/30.05.1987 în Registrul Stării Civile al Primăriei municipiului O..
Având în vedere consimțământul celor două părți pentru desfacerea căsătoriei prin acord, Instanța va respinge ca lipsită de obiect acțiunea reclamantei pârâte reconvențional de a se desface căsătoria din culpa exclusivă a soțului pârât reclamant reconvențional.
În ceea ce privește numele pe care reclamanta-pârâtă reconvențional urmează să îl poarte după desfacerea căsătoriei, văzând acordul pârâtului-reclamant reconvențional, și nefiind dovedite în cauză motive temeinice de păstrare a numelui, în sensul statuat de art.383 alin.(2) Cod civil, justificate de interesul reclamantei, va încuviința ca reclamanta-pârâtă reconvențional să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "T.";.
Potrivit art.383 alin.(1) Cod civil, la desfacerea căsătoriei prin divorț, soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, instanța luând act de această înțelegere prin hotărârea de divorț, iar conform art. 383 alin.(3) Cod civil, dacă nu a intervenit o înțelegere, sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți poartă numele dinaintea căsătoriei.
Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
| ← lovirea sau alte violenţe. Jurisprudență | Plângere contravenţională. Avize de însoţire a mărfii.... → |
|---|
