Pretentii. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 91 din data de 15.01.2014
DOSAR NR. XXXXX/193/2012 pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOȘANI
Ședința publică din data de xx.xx.xxxx
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE
GREFIER
SENTINȚA CIVILĂ NR. XXXX
Pe rol, judecata cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. APA GRUP S.A., prin reprezentant D. C. L., în contradictoriu cu pârâtul M. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică - la ambele strigări ale cauzei au lipsit părțile.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța verificându-și competența din oficiu, conform art. 1591 alin. 4 codul de procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial în baza art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. b și art. 5 Cod de procedură civilă.
În temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă și în temeiul art. 129 alin. 5 din oficiu instanța încuviințează proba cu interogatoriul pârâtului acesta fiind citat cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, apreciind probele ca fiind legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de xx.xx.xxxx, pe rolul Judecătoriei Botoșani - Secția Civilă a fost înregistrată, sub nr. XXXXX/193/2012, cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții prin care reclamanta S.C. APA GRUP S.A. reprezentată prin lichidatorul judiciar D. C. L., a solicitat obligarea pârâtului M. D. la plata sumei de 2092,50 lei, din care: suma de 1518,84 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 28.09.2009-30.09.2010, suma de 538,66 lei reprezentând penalități de întârziere pentru debitul restant aferent perioadei 28.09.2009-30.09.2010 și suma de 35 lei reprezentând contravaloare notificare.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă, prestate în perioada amintită, fără a achita contravaloarea acestora, fiind emise facturi lunare care nu au fost respinse la plată, ceea ce dovedește indirect că acestea au fost recunoscute și acceptate la plată. A precizat reclamanta că facturile cuprind contravaloarea serviciului prestat, cât și penalitățile de întârziere pentru întreg debitul restant existent la data facturării.
A mai menționat reclamanta că faptul că pârâtul este utilizator a serviciilor prestate de către societatea reclamantă rezultă și din inexistența unei solicitări scrise de debranșare.
Totodată a mai precizat reclamanta că întrucât pârâtul nu a înțeles să achite contravaloarea serviciului prestat, în încercarea de a soluționa litigiul pe cale amiabilă a fost notificat pârâtul prin adresa nr. 5277/16.05.2012, conform art. 7201 Cod procedură civilă, însă pârâtul nu s-a prezentat pentru conciliere la data convocării, fiind încheiat procesul verbal de neprezentare din 04.06.2012.
Reclamanta a mai susținut că penalitățile de întârziere au fost percepute în baza art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006 și art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, astfel: în cuantum de 0.1% pe zi de întârziere de la data de 01.01.2007, în cuantum de 0,05% pe zi întârziere de la data de 01.07.2010 și în cuantum de 0.04% pe zi întârziere de la data de 04.04.2011.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 din Codul civil, art. 43 din Codul comercial, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006 și Legea nr. 210/2005, OUG nr. 39/2010 precum și art. 7201 Cod procedură civilă, art. 77 din Legea nr.85/2006.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: încheierea nr. 197/03.03.2011 a Tribunalului Botoșani privind deschiderea procedurii insolvenței (f. 5-6), notificarea nr. 5277 din data de 16.05.2012 (f. 7); dovada de comunicare a notificării (f. 8); procesul verbal de neprezentare încheiat la data de 04.06.2012 (f. 10); fișă abonat ( f. 11), fișă dosar la data de 19.09.2012 (f. 12), facturile fiscale emise în perioada 28.09.2009-30.09.2010 (f. 17-31), detaliu calcul penalizări (f. 14-16), tabel centralizator calcul penalitati ( f.13), factură nr. 13801 din 05.06.2012 (f. 9).
Cererea reclamantei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Conform dispozițiilor art. 242 alin. ultim din Codul de procedură civilă reclamanta a solicitat ca judecarea cauzei să se facă și în lipsă.
Pârâtul M. D., deși a fost legal citat cu mențiunea de a depune întâmpinare și de a se prezenta în instanță personal la interogatoriu, nu a participat la judecată și nici nu a formulat întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă și, din oficiu, interogatoriul pârâtului, acesta neputând fi administrat din cauza neprezentării la judecată a pârâtului.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile în litigiu s-au desfășurat relații comerciale în virtutea cărora societatea reclamantă a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă, cu obligația pentru acesta din urmă de a achita la scadență contravaloarea serviciilor furnizate. Existența raporturilor contractuale dintre cele două părți s-a întemeiat pe dispozițiile art. 35-36 Cod comercial (reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract sub forma unui instrumentum probationis) care, pentru motive de celeritate, permit desfășurarea unor relații comerciale fără a fi concretizate într-un înscris.
În executarea acestui contract, reclamanta a furnizat pârâtului în perioada 28.09.2009-30.09.2010 serviciile contractate, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar, filele 17-31, care însumează valoarea de 1518,84, conform fișei dosarului (fila 12).
Din înscrisul numit detaliu calcul penalizări (filele 14-16), în care reclamanta a arătat modul în care au fost calculate penalitățile de întârziere solicitate, instanța constată că au fost percepute penalități de întârziere și pentru un debit restant anterior datei de 28.09.2009, mai precis pentru debite începând cu data de 29.04.2009.
Totodată, din facturile fiscale depuse la dosar (f. 17-31) instanța reține că debitul aferent fiecărei facturi fiscale este scadent, având în vedere prevederile legale în materie.
Instanța mai constată că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi contestat debitele înscrise în facturile fiscale emise în perioada 28.09.2009-30.09.2010, iar neprezentarea acestuia pentru administrarea probei cu interogatoriul va fi apreciată de instanța potrivit art. 225 Cod procedură civilă un început de dovadă în favoarea reclamantei, care se coroborează cu proba cu înscrisurile administrate în cauză.
Reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii directe cu respectarea dispozițiilor art. 7201 Cod procedură civilă, astfel cum rezultă din notificarea depusă la fila 7 din dosar, dovada de comunicare a notificării (f. 8) și procesul verbal de neprezentare (f. 10).
În drept, instanța reține că situației de fapt reținute îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul încheierii contractului, având în vedere dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, conform cărora "contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa";.
Instanța reține că potrivit art. 1073 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligațiilor, iar potrivit art. 36 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat.
De asemenea, potrivit art. 41 alin. 4 lit. c din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, membrii comunităților locale, persoane fizice sau persoane juridice au, în calitatea lor de utilizatori ai serviciilor de utilități publice, obligația să achite, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor furnizate/prestate.
Totodată, conform art. 42 alin. 9 din Legea nr. 51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii. În același timp, art. 30 alin. 1 din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare statuează obligația utilizatorului de a achita la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar de reclamantă, pârâtul a beneficiat constant de servicii de furnizare apă, având o datorie către reclamantă în sumă de 1518,84 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare apă, prestate și neachitate în perioada 28.09.2009-30.09.2010.
Cu privire la împrejurarea neachitării acestei datorii de către pârâtă, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate.
Astfel, conform dispozițiilor art. 1082 Cod civil, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale, iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare.
Din întreg probatoriul administrat instanța reține existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei și în sarcina pârâtului, în sumă de 1518,84 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare apă, prestate și neachitate în perioada 28.09.2009-30.09.2010. Cum în cauză pârâtul nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către acesta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Având în vedere starea de fapt reținută, în sensul existenței obligației de plată în sarcina pârâtului, precum și prevederile legale incidente, instanța urmează să admită cererea și să oblige pârâtul la plata sumei de 1518,84 lei.
În ceea ce privește capătul accesoriu referitor la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 538,66 lei, instanța reține că potrivit art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Instanța reține că, cuantumul majorărilor de întârziere utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat este prevăzut de art. III din Legea nr. 210/2005 care stabilește că acesta va fi de 0,1% pe zi, de la data de 01.01.2007, de 0,05% pe zi întârziere începând cu data de 01.07.2010 și de 0,04% pe zi întârziere începând cu data de 04.04.2011. Totodată, art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006 prevede că neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv: penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Cu toate acestea, instanța constată că reclamanta a perceput penalități de întârziere și pentru un debit restant, anterior perioadei 28.09.2009-30.09.2010, mai precis pentru debite începând cu data de 29.04.2009 aspect ce reiese în mod evident din înscrisul numit "detaliu calcul penalități"; (f. 14-17) iar prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere pentru debitul restant aferent exclusiv perioadei 28.09.2009-30.09.2010.
Față de aceste considerente, instanța reține că acest capăt accesoriu este în parte întemeiat, motiv pentru care va dispune obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale emise în perioada 28.09.2009-30.09.2010 (conform art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, iar scadența este după 15 zile de la emiterea facturii fiscale, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 241/2006) până la data de 30.09.2010 (dându-se astfel eficiență principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reclamanta nesolicitând obligarea în continuare la penalități de întârziere, iar cele solicitate au fost calculate până la data de 30.09.2010) în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere până la data de 01.07.2010 și în cuantum de 0,05% pe zi întârziere până la data de 30.09.2010, fără ca penalitățile de întârziere să depășească cuantumul debitului principal.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. APA GRUP S.A., prin lichidator judiciar D. C. L., în contradictoriu cu pârâttul M. D., și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1518,84 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 28.09.2009 - 30.09.2010 și la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale emise în perioada 28.09.2009 - 30.09.2010 până la data de 30.09.2010, astfel: în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere până la data de 01.07.2010 și în cuantum de 0,05 % pe zi de întârziere până la data de 30.09.2010, fără ca penalitățile de întârziere să depășească cuantumul debitului principal.
Instanța va obligă pârâtul și la plata către reclamantă a sumei de 35 lei reprezentând contravaloare notificare, întrucât acestea au fost suportate de reclamantă ca urmare a neexecutării obligației de către pârât, dovedite a fi efectuate cu înscrisurile de la filele 9 dosar, factură nr. 13801 din 05.06.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. APA GRUP S.A., prin lichidator judiciar D. C. L., cu sediul în Botoșani, str. Octav Onicescu, nr. 3, județul Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul M. D., cu domiciliul în Botoșani, str. X, nr. Y, județul Botoșani.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1518,84 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 28.09.2009 - 30.09.2010 și la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale emise în perioada 28.09.2009 - 30.09.2010 până la data de 30.09.2010, astfel: în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere până la data de 01.07.2010 și în cuantum de 0,05 % pe zi de întârziere până la data de 30.09.2010, fără ca penalitățile de întârziere să depășească cuantumul debitului principal.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 35 lei reprezentând contravaloare notificare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Obligaţia de a face / hotărâre care să ţină loc de act de... | Pretentii. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri) → |
|---|
