Plângere contravenţională. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 87 din data de 15.01.2014
Dosar nr. XXXXXX/193/2012 Plângere contravențională
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BOTOȘANI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de xx.xx.xxxx
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE
GREFIER
SENTINȚA CIVILĂ NR. XXXX
Pe rol judecarea cauzei civile, ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petenta S. V., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.
La apelul nominal realizat în ședința publică, se constată lipsa părților atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar pentru ambele părți, apreciind ca fiind legală, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
I N S T A N Ț A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată în data de xx.xx.xxxx sub nr. XXXXXX/193/2012 pe rolul Judecătoriei Botoșani, petenta S. V. a chemat în judecată pe intimata Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași- DJAOV Botoșani, solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție seria ANV/20 nr. XXXXXX din xx.xx.xxxx, prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 25.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 206^7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 și snacționată de art. 221^3 alin. 3 Legea nr. 571/2003, exonerarea de la plata amenzii și restituirea bunurilor confiscate sau contravaloarea lor întrucât nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și procesul verbal atacat este nelegal și netemeinic. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere cuantumul foarte mare al amenzii.
În motivare, petenta a arătat că în ziua de xx.xx.xxxx, orele 0835 organele de control din cadrul IJJ Botoșani au identificat- o în zona pieței centrale din oraș având asupra sa cantitatea de 40 pachete țigări proveniență diversă și timbrate Republica Moldova. Petenta a menționat că a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor art. 206^7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003. Totodată, i s- a reținut în vederea confiscării cantitatea de 40 de pachete de țigări, de diferite mărci.
Petenta a precizat că măsurile dispuse prin procesul verbal sunt netemeinice și nelegale.
Petenta a precizat că se afla în traversarea trecerii de pietoni din apropierea amanetului "Proto"; în Botoșani, moment în care a fost oprită de o patrulă de jandarmi, care au legitimat-o și ulterior au condus-o în fața unui controlor vamal, acesta din urmă aplicându-i sancțiunea contravențională și dispunând confiscarea cantității de țigări avute asupra sa.
Petenata a precizat că țigările au fost cumpărate cu câteva minute înainte de la o persoană necunoscută, la un preț mai mic decât cel practicat în magazine, iar în momentul în care a fost oprită de echipajul de jandarmi se îndrepta spre locuința unde domiciliază temporar pe perioada șederii în România, precum și că țigările erau destinate doar consumului propriu, nu comercializării.
Petenta a susținut că fapta contravențională reținută în sarcina sa se constată de către organele fiscale competente, respectiv personalul de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor și al unităților sale teritoriale astfel cum prevede art. 221^4 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, în timp ce în speța de față fapta a fost constatată de către lucrători din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Botoșani, care nu au asemenea competență.
În drept, petenta nu și- a motivat plângerea.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
În dovedire, petenta a depus copii după procesul verbal de contravenție contestat și anexă (f.3-4), adeverința de reținere a bunurilor (f.5), înștiințarea de plată (f.6).
Prin întâmpinarea formulată, intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Botoșani a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție, cu toate măsurile dispuse prin acesta, procesul verbal fiind legal întocmit, iar fapta dovedită corespunzător.
În susținerea acestei soluții s- a arătat că, la data de xx.xx.xxxx, organele de control ale Inspectoratului de Jandarmi Județean Botoșani au depistat-o pe numita S. V. în zona Pieței Centrale din Botoșani care deținea cantitatea de 40 de pachete de țigări cu marcaje fiscale de Republica Moldova, care nu au fost introduse în sistemul român de accizare.
Nefiind competenți a sancționa fapta reținută în sarcina petentei, organele de control au procedat la sesizarea inspectorilor vamali din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Botoșani, cărora le-au predat documentația întocmită și bunurile ridicate în vederea constatării și sancționării faptei contravenționale. S- a susținut că fapta săvârșită de petentă constituie contravenția prevăzută la art. 221^3 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 și că fapta petentei de a deține produse accizabile, în speță tigări, care nu au fost introduse în sistemul român de accizare, contravine prevederilor art. 20621 alin. 10 Cod Fiscal, constituie contravenția prevăzută în Codul Fiscal la art. 2213 alin. 2 lit. b și se sancționează potrivit art. 221^3 alin. 3 lit. a) Legea nr. 571/2003, sancțiunea aplicându-se și persoanelor fizice.
Intimata a precizat că elementul material al contravenției este deținerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, calitatea de subiect activ al acestei contravenții aparținând celui care deține un astfel de produs, neavând importanță că acesta este producătorul, proprietarul, că produsele provin sau nu de la un antrepozit autorizat sau că acestea au fost fabricate în mod ilegalși achiziționate pe bază de facturi, atata vreme cât petenta nu deține un document justificativ al plății accizelor. De asemenea, nu prezintă importanță scopul pentru care sunt deținute aceste produse sau destinația acestora.
Intimata a precizat că petenta nu este la prima abatare de acest gen, aceasta a mai fost sancționată la data de xx.xx.xxxx prin procesul verbal nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx cu amendă în cuantum de 20.000 lei, la data de xx.xx.xxxx prin procesul verbal nr. XXXXXX1/xx.xx.xxxx cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei și confiscarea a 44 de pachete de țigări, procese verbale împotriva cărora petenta a formulat plângere contravențională, soluția instanței fiind de respingere a plângerilor formulate de către petentă, respectiv la data de xx.xx.xxxx prin procesul verbal de contravenție nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx cu amendă în cuantum de 25.000 lei și confiscarea a 139 de pachete de țigări, proces verbal împotriva căruia petenta a formulat plângere contravențională care face obiectul dosarului nr. XXXXXX/193/2012.
Intimata a arătat că fapta petentei este un act de indisciplină în respectarea legislației vamale și aduce atingere autorității instituțiilor statului, precum și că petenta încearcă sa facă din instanță o pârghie permisivă de a încălca legea, solicitând clemență.
Intimata a arătat că în ceea ce privește sancțiunea aplicată petentei apreciază ca nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate petentei, întrucat fapta săvârșita prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că desfășurarea activităților comerciale ilicite produc consecințe negative directe și pe termen lung asupra economiei naționale, având în vedere că vânzările din comerțul ilegal cu țigări au atins în 2010 un procent de 25% din totalul vânzărilor de țigări și asta în condițiile în care și autoritățile confiscaseră circa 12 milioane de pachete de tigari provenite din comerțul ilegal de țigări, iar amenda aplicată petentului reprezintă limita minimă prevăzută de lege.
Intimata a precizat că referitor la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, această măsură nu poate fi dispusa de instanța decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrect faptele și ținând cont de circumstanțele personale ale petentului instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.
Intimata a apreciat că a admite, chiar și în parte, o asemenea plângere, echivalează cu acceptarea instituirii unei ilegalități nepermise între persoanele fizice care respectă prevederile legale referitoare la deținerea produselor accizabile și cele care nu au respectat aceste reglementari, putându-se crea un precedent periculos prin încurajarea contrabandei și comerțului ilicit de acest tip.
În drept, intimata a invocat dispozițiile Codului și Regulamentului Vamal, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Codul Fiscal, Codul de Procedură Fiscală, Codul Civil si Codul de Procedura Civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În apărare s-au depus copii copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1649982 încheiat la data de xx.xx.xxxx și anexă (f.29-31), înștiințare de plată către S. V. (f.32), adeverință de reținere a bunurilor nr. 8, încheiat la data de xx.xx.xxxx (f.33), proces verbal de ridicare în vederea confiscării la data de xx.xx.xxxx (f.34), proces verbal de stabilire a identității încheiat la data de xx.xx.xxxx (f.35), proces verbal de control corporal preventiv al persoanei (f.36), proces verbal de predare primire încheiat la data de xx.xx.xxxx (f.37), procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 121 din xx.xx.xxxx (f.38-39), procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 11 EN2 din xx.xx.xxxx (f.40-41) și anexă (f.42), proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. XXXXXX1 din xx.xx.xxxx și anexă (f.43-45).
Pentru justa soluționare a plângerii contravenționale, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
Prin procesul verbal de contravenție seria seria ANV/20 nr. 0XXXXXX din xx.xx.xxxx, petenta S. V. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 221^3 alin. 2 lit. b) Legea nr. 571/2003. Totodată, s-a dispus măsura complementară a confiscării cantității de 39 pachete țigări marca Winston Blue, a câte 20 țigarete fiecare, cu timbru de Republica Moldova și 1 pachet țigări marca Ritm Classic a câte 20 țigarete, cu timbru de Republica Moldova.
În fapt s-a reținut că, la data de xx.xx.xxxx, organele de control ale Inspectoratului de Jandarmi Județean Botoșani au depistat-o pe numita S. V. în zona barului Tristar din municipiul Botoșni, deținând asupra sa cantitatea de 13 pachete țigări marca Plugarul, cu marcaje fiscale de Republica Moldova; 3 pachete țigări marca More, cu marcaje fiscale de Republica Ucraina; 7 pachete de țigări Viceroy, cu marcaje fiscale de Republica Ucraina; 21 pachete țigări Wiston, cu marcaje fiscale de Republica Moldova. Organele de control au procedat la sesizarea inspectorilor vamali din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Botoșani, cărora le-a predat documentația întocmită și țigările ridicate în vederea constatării și sancționării faptei contravenționale
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța mai reține că, potrivit art. 20621 alin. 10 Legea nr. 571/2003 este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută), iar conform art. 2213 alin. 2 lit. b) din același act normativ constituie contravenție: deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 2961alin. (1) lit. l) din titlul IX1; și se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei și cu confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, conform art. art. 2213 alin. 3 lit. a) Legea nr. 571/2003.
Instanța apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile petentei în sensul că, contravenția reținută în sarcina petentei a fost constatată de către organele de control din cadrul Jandarmeriei Botosani, care nu au o astfel de competență.
Instanța reține că potrivit art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 în cazul în care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea, iar conform alin. 2 al aceluiași articol daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de indata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea.
De asemenea, conform art. 280 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 din Codul Vamal "în cazul în care contravențiile vamale sunt constatate de organele de politie sau de alte organe cu atribuții de control în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligația de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată împreuna cu mărfurile care fac obiectul contravenției.
Din înscrisurile depuse la dosar de intimată instanța constată că respectând prevederile legale mai sus menționate organele de control din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Botoșani după ce au întocmit actele constatatoare au procedat la prezentarea lor către agenții constatatori din cadrul Direcției Județeane pentru Accize și Operațiuni Vamale Botoșani. Totodată, instanța arată că agenții constatatori din cadrul D.J.A.O.V. Botoșani sunt cei care au procedat la întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria ANV/20 nr. 0XXXXXX din data de xx.xx.xxxx în sarcina petentei.
Astfel, fapta reținută a fost în mod legal sancționată de către inspectorii din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Botoșani și nu de către organele de control ale inspectoratului Județean de Jandarmi.
Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Analizând temeinicia aceluiași proces verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentaui reprezintă o ";acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ";acuzație în materie penală"; are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentaui i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Instanța constată că situația de fapt reținută în procesul verbal corespunde realității, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute de către intimată, petenta nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, împrejurările reținute în procesul-verbal cu privire la această faptă fiind susținute de probele administrate.
Din analiza prevederilor legale mai sus arătate rezultă că, elementul material al contravenției este deținerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false.
Prin urmare, calitatea de subiect activ al acestei contravenții o are cel care deține un astfel de produs, neprezentând relevanță juridică proveniența acestora, nici scopul pentru care sunt deținute produsele respective sau destinația acestora.
În baza art. 2069 alin. 1 lit. b) din Codul fiscal este plătitoare de accize persoana care deține produse accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora, fără a se distinge după cum această persoana este fizică sau juridică, autorizată sau nu (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Petentei i se impută deținerea produselor cu marcaje fiscale de Republica Moldova, care nu au fost introduse în sistemul român de accizare.
Obligația de a nu deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile care nu au fost marcate revine fiecărei persoane.
Conform art. 2214 alin. 2 din Codul fiscal, sancțiunile contravenționale prevăzute la art. 2213 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau celor juridice. Nici în acest caz legea nu distinge după cum persoana este autorizată sau nu. De altfel, o asemenea distincție ar fi fost contrară rațiunii textului, din interpretarea logico-juridică și sistematică a normelor incidente în cauză și expuse mai sus, rezultând fără dubiu că, pentru a combate comercializarea și consumul unor produse sustrase de la plata accizelor, legiuitorul nu putea restrânge sfera subiecților activi ce pot săvârși aceste contravenții la persoanele care au calitatea de comercianți sau la antrepozitarii autorizați.
Raportat la susținerile petentei conform cărora a cumpărat țigările pentru consum propriu și nu pentru comercializare, instanța amintește faptul că petentei i se impută deținerea produselor cu marcaje fiscale de Republica Moldova, care nu au fost introduse în sistemul român de accizare. Tot în acest sens, instanța apreciază neîntemeiate susținerile petentei, având în vedere că aceasta a fost depistată de jandarmi în piața centrală din mun. Botoșani (spațiu destinat activităților de comerț) având asupra sa 40 de pachete țigări, care totalizează 800 de țigarete (20 țigarete/pachet), o cantitate suficient de mare pentru o persoană care încearcă să justifice achiziția sa tocmai prin lipsa resurselor financiare, împrejurare care dă naștere prezumției simple de desfășurare a unei activități comerciale de către petentă.
De altfel, nu trebuie omis că elementul material al contravenției îl constituie și "deținerea";, nu doar "comercializarea"; pe teritoriul României, în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate.
De asemenea, instanța amintește dispozițiile art. 20643 din Legea nr. 571/2002, potrivit cărora: ";(1) Accizele pentru produsele accizabile achiziționate de o persoană fizică pentru uz propriu și transportate personal de aceasta în România sunt exigibile numai în statul membru în care se achiziționează produsele accizabile; (2) Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane fizice, se vor avea în vedere cel puțin următoarele cerințe:a) statutul comercial al celui care deține produsele accizabile și motivele pentru care le deține; b) locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat; c) orice document referitor la produsele accizabile; d) natura produselor accizabile; e) cantitatea de produse accizabile";.
De asemenea, potrivit art. 20643 al. 3) și al. 4) din Legea nr. 571/2003, produsele achiziționate de persoanele fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condițiile și în cantitățile prevăzute în normele metodologice. În explicitarea acestor articole, în normele metodologice (HG 44/2004) se prevede că "se consideră achiziții pentru uz propriu produsele cumpărate și transportate de persoane fizice până în următoarele limite cantitative: A. tutunuri prelucrate: 1. țigarete - 800 bucăți (40 de pachete); 2. țigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 bucăți (20 de pachete)";.
Astfel, instanța apreciază că operează prezumția simplă că respectiva cantitate de 40 de pachete țigarete nu a fost achiziționată pentru consum propriu, astfel apărările petentei în acest sens sunt neîntemeiate.
Coroborând toate probele administrate, instanța reține temeinicia contravenției imputate petentei prin procesul verbal de contravenție contestat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Faptele imputate petentei sunt fapte de pericol, rațiunea instituirii lor fiind, în primul rând, prevenirea evaziunii fiscale și a punerii în circulație a unor produse sustrase de la plata accizelor și de la controalele prevăzute de lege, iar limitele ridicate ale amenzii contravenționale (între 20 000 lei și 100 000 lei), denotă un pericol social sporit.
Având în vedere elemente prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, precum și atitudinea nesinceră a petentei care, a negat faptul că a cumpărat bunurile pentru a le comercializa în mod ilegal, la un preț mai scăzut decât cel al bunurilor similare aflate în circuitul obișnuit al comerțului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acesteia.
Instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment având în vedere că petenta a mai fost anterior sancționată prin procesele verbale de contravenție nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, nr. XXXXXX1/xx.xx.xxxx, nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx pentru fapte similare deci cunoștea prevederile legale și consecințele nerespectării acestora, perseverând totuși în săvârșirea acestei fapte contravenționale. În condițiile în care nici aplicarea repetată a unor amenzi suficient de ridicate nu a determinat petenta să se conformeze dispozițiilor legale, înlocuirea cu sancțiunea averismentului a amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat ar constitui o încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 și o încurajare în săvârșirea faptelor de acest gen.
Prin urmare, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și nici înlăturarea măsurii complementare a confiscării bunurilor.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta S. V. în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria ANV/20 nr. 0XXXXXX încheiat la data de xx.xx.xxxx ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S. V., cu domiciliul în localitatea Glodeni, Republica Moldova, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în mun.Iași, B-dul N. Iorga, nr.10C, jud. Iași, cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria ANV/20 nr. XXXXXX încheiat la data de xx.xx.xxxx ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Actiune in anulare → |
|---|
