Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 88 din data de 15.01.2014
Dosar nr. XXXXX/193/2012 - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOȘANI - JUDEȚUL BOTOȘANI
Ședința publică din data de xx.xx.xxxx
Completul compus din :
PREȘEDINTE
GREFIER
SENTINȚA CIVILĂ NR. XXXX
Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea M. A. R., în contradictoriu cu intimata DGFP - Administrația Finanțelor Publice Botoșani.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de xx.xx.xxxx, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea, pentru astăzi, când:
Se constată că s-au depus concluzii scrise din partea contestatoarei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani în data de xx.xx.xxxx, precizată la termenul din data de xx.xx.xxxx (fila 66), petenta M. A. R. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Botoșani, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. XXXXX/xx.xx.xxxx și a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. XXXXX/xx.xx.xxxx.
A arătat petenta, în motivare, că prin decizia contestată s-a apreciat, fără vreo justificare, că este ținută a răspunde solidar cu debitoarea SC X SRL. Din conținutul deciziei nu rezultă în ce constă pericolul de înstrăinare a imobilului indisponibilizat. Arată petenta că nu i s-a comunicat o decizie de atragere a răspunderii solidare și că la data emiterii actelor contestate nu mai avea nicio calitate în cadrul SC X, cesionând părțile sale sociale încă din august 2010. Mai mult, susține contestatoarea, nici anterior cesiunii nu a avut vreo implicare în activitatea societății, motiv pentru care nu se poate reține că a acționat cu rea-credință în procedura de declarare/achitare a obligațiilor fiscale ale firmei.
În dovedire, s-au depus la dosar, în copie, documentele contestate, alte înscrisuri.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 92/2003.
Intimata AFP Botoșani a formulat întâmpinare (fila 37 și urm.), solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
S-a arătat că decizia contestată s-a emis în condițiile deschiderii procedurii de angajare a răspunderii solidare a administratorului societății debitoare insolvabile, că petenta nu a formulat un punct de vedere față de această procedură, acceptând-o tacit, că debitul pentru care s-au dispus măsurile contestate provin dintr-o perioadă anterioară cesiunii invocate prin acțiune. Se mai învederează că argumentele reclamantei se referă la aspecte ce țin de executarea propriu-zisă și că Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx și procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, documente transmise sub semnătură destinatarului, s-au emis în condițiile art. 129 CPF, respectând condițiile legale de formă și de fond, potrivit dispozițiilor Ordinului ANAF nr. 2605/2010.
În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.
Prin concluziile sale scrise, petenta și-a reiterat cererile și argumentele.
Analizând actele dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. XXXXX din data de xx.xx.xxxx (fila 55), intimata AFP Botoșani a procedat la instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor contribuabilului M. A. R., în favoarea debitorului principal SC X SRL, măsuri destinate evitării pericolului de risipire ori de ascundere a patrimoniului ce urma să servească acoperirii datoriilor fiscale estimate la suma de 36.818 lei. În baza acestei decizii, s-au întocmit procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. XXXXX/xx.xx.xxxx (fila 59).
În vederea adoptării acestor măsuri asigurătorii, organele fiscale au reținut existența Notificării privind deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare, document înregistrat sub nr. 53372/10.07.2011 (fila 53).
Este de menționat, în acest context, că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 3 CPF, măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Prevederile art. 2.1 pct. e din Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii mai statuează că organul de control poate dispune măsurile în discuție inclusiv în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare, înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Ca atare, instituirea unor măsuri de tipul celor contestate în speță nu este condiționată de individualizarea creanței și nici de finalizarea procedurii de atragere a răspunderii solidare a administratorului societății debitoare, în condițiile art. 27 CPF. Pe de altă parte, eventualele neregularități ori netemeinicia procedurii menționate nu pot constitui obiect al cercetării în cadrul de față ci, eventual, al contestației administrative și al acțiunii în contenciosul administrativ și fiscal.
Se mai reține că potrivit dispozițiilor art. 5.8 din Ordinul nr. 2605/2010, dispunerea și ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se efectuează în limita a 150% din valoarea creanței estimate, într-o ordine care include bunurile mobile și imobile ce nu sunt destinate/folosite nemijlocit în activitatea ce constituie principala sursă de venit a contribuabilului precum și disponibilitățile aflate în conturile bancare. Astfel de bunuri/valori au fost indisponibilizate și în pricina de față, intimata respectând totodată dispozițiile art. 151 alin. 2 CPF relative la bunurile neurmăribile ale debitorului persoană fizică.
Este de subliniat că măsurile contestate în speță nu presupun valorificarea bunurilor/sumelor, în scopul acoperirii efective a debitului, ci doar indisponibilizarea temporară a acestora. Numai în situația în care măsurile asigurătorii ar deveni executorii, în condițiile art. 129 alin. 3 teza a II-a, s-ar putea proceda la valorificare, cu respectarea limitelor urmăririi silite (prevăzute de CPF, CPC).
În cele din urmă, se observă că decizia și procesul-verbal de sechestru au fost completate potrivit regulilor stabilite prin Ordinul nr. 2605/2010, ordin prin care s-au adoptat și modelele documentelor în discuție.
Referitor la conținutul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, instanța reține, cu titlu de premisă, că potrivit dispozițiilor art. 2.1 din ordinul anterior menționat, organul fiscal poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea… Rezultă astfel că măsurile de indisponibilizare reglementate în materie fiscală sunt condiționate de reținerea unor împrejurări în măsură să sugereze, obiectiv, existența pericolului de sustragere de la urmărire ori de risipire a patrimoniului.
În speța de față, analizând cuprinsul deciziei contestate, instanța observă că organele fiscale s-au limitat la a prelua mențiunile Ordinului nr. 2605/2010 (întrucât s-a constat existența pericolului…, motivarea măsurilor: eliminarea riscului înstrăinării bunurilor… - fila 56, 57), fără a indica, în concret, acele elemente care au format convingerea necesității adoptării măsurilor de indisponibilizare, respectiv pe care se întemeiază constatările privind existența stării de pericol.
Desigur, în cuprinsul întâmpinării (fila 38) există unele referiri la fapte concrete precum nedepunerea declarațiilor fiscale și neefectuarea unor plăți semnificative în contul obligațiilor către bugetul general consolidat. Nici aceste aspecte nu explică însă, în sine, pericolul de sustragere de la urmărire a petentei, cu atât mai puțin cu cât, în actele criticate în speță nici nu se fac trimiteri la alte constatări, eventual la cele din procedura de atragere a răspunderii solidare. Pe de altă parte, este de observat că Ordinul nr. 2605/2010 nu prevede excepții de la motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, în cazul în care s-a emis o decizie de atragere a răspunderii solidare ori alte documente în cadrul aceleiași proceduri, acte în care apar indicate argumente privind reaua-credință a administratorului societății debitoare.
Deși s-ar putea susține că însăși demararea procedurii de atragere a răspunderii solidare presupune existența unor indicii ale relei-credințe ale contestatoarei, este de observat că documentul de notificare a deschiderii procedurii (fila 53) nu cuprinde argumente pentru existența poziției subiective invocate ci, în mod exclusiv, o invitație adresată petentei, ca subiect al procedurii, pentru exprimarea unui punct de vedere.
Notează instanța că dispozițiile art. 9 CPF, text la care se referă actul de notificare menționat, reglementează dreptul contribuabilului de a fi ascultat, iar nu obligația, pentru acesta, de a se prezenta la sediul organului fiscal ori de a formula un punct de vedere. Prin urmare, petenta era liberă a valorifica sau nu procedura instituită în scopul protejării drepturilor/intereselor sale, fără ca cea de a doua opțiune să se constituie într-un indiciu al relei-credințe și, de aici, al existenței pericolului de sustragere de la urmărire.
În cele din urmă, instanța reține că Ordinul nr. 2605/2010 impune obligația motivării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii în toate cazurile, deci și pentru situația când măsurile s-ar adopta în contextul antrenării răspunderii solidare. Așa fiind, este de admis că existența condițiilor necesare atragerii acestei răspunderi nu reprezintă, în sine, un argument suficient (nu justifică automat) și pentru emiterea deciziei în discuție.
Față de aceste din urmă constatări, instanța apreciază că în speță nu s-a respectat condiția imperativă a motivării deciziei de impunere și, respectiv, a dovedirii, prin argumente reținute de organele fiscale, a existenței pericolului despre care fac vorbire dispozițiile art. 2.1 sus-invocat. Prin urmare, măsurile de indisponibilizare adoptate în cauză nu își găsesc justificarea și se impune a fi desființate. În acest ultim sens s-a pronunțat, în mod repetat, și instanța de control, fiind relevante decizii precum cele adoptate în dosarul nr. 4539/193/2011 și nr. 17821/193/2010*.
În concluzie, în cadrul unei soluții de admitere a contestației, instanța va proceda la desființarea actelor contestate de petentă, respectiv Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. XXXXX/xx.xx.xxxx și procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. XXXXX/xx.xx.xxxx.
În temeiul art. 274 CPC, instanța va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză, de partea adversă, respectiv 1694,30 lei reprezentând taxe judiciare și onorariu avocat (filele 7, 72, 73).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite contestația formulată de petenta M. A. R., cu domiciliul în Iași, str. X nr. Y, bl. Z, sc. T, et. U, ap. V, jud. Iași, în contradictoriu cu intimata DGFP - Administrația Finanțelor Publice Botoșani.
Desființează Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. XXXXX/xx.xx.xxxx și procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. XXXXX/xx.xx.xxxx.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată - 1694,30 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pretentii banesti. Jurisprudență Chemare în judecată... | Plângere contravenţională. Jurisprudență Cereri → |
|---|
