Pretenţii. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Sentinţă civilă nr. 185 din data de 15.02.2017
Prin cerere reconvențională formulată de pârâta reclamantă X., și însușită prin administrator judiciar Y și administrator judiciar Z, în cadrul dosarului X/104/2014 aflat pe rolul Tribunalului Olt- Secția a II-a de contencios Administrativ și Fiscal, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea reclamantei-pârâte F, la restituirea sumei de 2.288.853,86 lei, reprezentând contravaloarea garanției de bună execuție reținute de reclamantă-pârâtă, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii arată că între X și SF., s-a încheiat contractul de achiziție publică de lucrări având ca obiect "Reabilitare și Extindere Rețele de Apa și Canalizare în orașele S și P". Arată că între X. și D, s-a încheiat Acordul de asociere din data de 09.09.2009.
În art. 6.4. din Acordul de asociere, se menționează "Lucrările pe care le va realiza fiecare parte se vor stabili, după câștigarea licitației, printr-un act adițional." în temeiul acestui articol, în data de 07.06.2010, între aceleași părți, s-a încheiat Actul adițional la Acordul de asociere, prin care asociații au stabilit ca întreaga lucrare "Reabilitare și Extindere Rețele de Apa și Canalizare în orașele S și P" să fie executată de către R SL.
În temeiul Acordului de asociere din data de 09.09.2009 și a Actului adițional la Acordul de asociere din data de 07.06.2010, D au executat lucrările aferente contractului de achiziție publică încheiat cu SF.
Arată că, la data de 21.09.2012, reclamanta a notificat Asocierea cu privire la rezilierea Contractului, iar la data de 04.10.2012, F. a transmis adresa nr. X/130, prin care a adus la cunoștință că se consideră îndreptățită să rețină întreaga valoare a garanției de bună execuție, respectiv suma de 2.288.853,86 lei cu titlu de daune din reziliere.
Menționează că până în prezent, S. nu a evaluat și nu a dovedit pretinsele daune datorate rezilierii Contractului.
Conform art. 4.2 paragraf 4 din Condițiile contractului (Condiții Generale modificate prin Condiții Speciale), Beneficiarul nu va formula nicio revendicare privind executarea Garanției de Bună Execuție cu excepția revendicării sumelor la care Beneficiarul este îndreptățit potrivit prevederilor Contractului (...).
Mai mult, reclamanta-pârâtă având obligația de a respecta prevederile art. 91 din HG nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, ce dispun: "Autoritatea contractantă are dreptul de a emite pretenții asupra garanției de bună execuție, oricând pe parcursul îndeplinirii contractului, în limita prejudiciului creat, în cazul în care contractantul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract. Anterior emiterii unei pretenții asupra garanției de buna execuție autoritatea contractantă are obligația de a notifica pretenția contractantului, precizând obligațiile care nu au fost respectate."
Arată că, în măsura în care se considera îndreptățită să rețină garanția de bună-execuție, reclamanta avea obligația de a face dovada daunelor pretinse și de a le cuantifica, astfel încât reținerea să fie realizată în limita prejudiciului creat.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 209 și urm. Cod proc. civ, art. 969 cod civil în vigoare la momentul încheierii contractului de achiziție publică și pe OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
În probatoriu solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cu expertiza tehnică specialitatea construcții și expertiza contabilă, precum și pe orice probă se va dovedi a fi utilă în cursul dezbaterilor.
Prin încheierea 07 Octombrie 2014 pronunțată în cadrul dosarului X/104/2014 aflat pe rolul Tribunalului Olt- Secția a II-a de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a dispus disjungerea capătului 6 al cererii de chemare în judecată formulată de D, în nume propriu, precum și în calitate de reprezentant al X, , în contradictoriu cu pârâta SC F, având ca obiect restituirea garanției de bună execuție în sumă de 2.371.249,61 lei
S-a format dosarul 2949/104/2014 aflat pe rolul Tribunalului Olt-Secția a II-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în cadrul căruia s-a atașat cererea de chemare în judecată a reclamantei.
Prin încheierea nr.X/09.10.2014 pronunțată în dosarul X/104/2014 s-a dispus conexarea acestei cauze la dosarul nr. X/104/2014 aflat pe rolul aceleiași instanțe, reținându-se cu privire la capătul 6 al cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, ce are ca obiect restituirea garanției de bună execuție, că o asemenea cerere este formulată și de către pârâta reclamantă X pe cale de cerere reconvențională, împotriva aceeași părți SC F în cadrul dosarului X/104/2014.
Prin încheierea de ședință din data de 15.10.2014 pronunțată de Tribunalului Olt-Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul X/104/2014, s-a suspendat cauza conform art. 75 din legea nr. 85/2014 privind pe reclamanta SC F în contradictoriu cu pârâta SC X și cererea de chemare în garanție formulată de X împotriva chematului în garanție D având în vedere că pârâta X se află sub incidența Legii 85/2014.
S-a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtă-reclamantă X împotriva societății reclamante pârâte F și a cererii de chemare în judecată formulată de D, în nume propriu, precum și în calitate de reprezentant al ASOCIERII împotriva pârâtei reclamante SC F.
Cererea a fost înregistrată sub nr. X/104/2014 privind pe reclamanții SC X prin administratori judiciari și reclamant F în nume propriu precum și în calitate de reprezentant al asocierii, în contradictoriu cu pârâta F, având ca obiect pretenții-restituire contravaloare garanție de bună execuție.
Prin încheierea din data de 11.03.2015, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art.413 alin.1 pct.1 Noul Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului X/104/2014 aflat în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Olt-Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut cu privire la cererea de suspendare că aceasta este întemeiată, în speța de față, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin.1 pct.1 N.C.p.c., având în vedere că reclamanta a reușit să facă dovada că între părți se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Olt- Secția a II-a civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal dosarul nr. X/104/2014, litigiul care are ca obiect obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri ce derivă din modul de executare a contractului nr. 6255 privind "reabilitarea și extindere rețele de apă și canalizare în orașele S si P";, în cadrul acelui litigiu urmând a fi analizate și modul în care reclamantele și-a executat obligațiile asumate în raport cu clauzele contractuale, precum și apărările acestora cu privire la întârzierile în efectuarea lucrărilor și a imposibilității executării în termen a contractului, raportat la motivele în fapt dezvoltate în cererea de chemare în judecată, în timp ce obiectul prezentului dosar se referă la restituirea garanției de bună execuție plătită în legătură cu derularea acestui contract.
Prin referatul întocmit de Serviciul arhivă la Tribunalului Olt la data de 13.06.2016 s-a adus la cunoștință faptul că dosarul X/104/2014 a fost soluționat definitiv prin decizia nr.X/08.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel C.
Prin încheierea 19.10.2016 s-a menținut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea de sedință din 11.03.2015.
S-a reținut că, deși reclamanții au fost citați cu mențiunea de a exprima poziția procesuală în vederea repunerii cauzei pe rol ca urmare a dispariției motivului care a condus la suspendarea cauzei dispusă în baza art. 413 alin.1 cpt.1 c.p.c. prin încheierea de ședință din data de 11.03.2015, respectiv soluționarea definitivă a cauzei ce a format obiectul dosarului X/104/2014, nu și-au exprimat acordul în vederea reluării judecății și ținând cont și de poziția procesuală a pârâtei SC F SA care s-a opus repunerii cauzei pe rol, în vederea respectării principiului disponibilității a părților, instanța a menținut măsura suspendării.
La data de 20.12.2016 pârâta SC F, a invocat excepția de perimare a cerilor de chemare în judecată formulate de S.C. X prin administratori judiciari, și reclamant F S.L.V în nume propriu precum și în calitate de reprezentant al asocierii.
În motivarea cererii se arată că, la data de 08.06.2016, cauza premisa a suspendării, dosarul nr. X/104/2014*, a fost soluționat in mod definitiv prin pronunțarea deciziei nr. X/2016 de către Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ si Fiscal, hotărâre prin care a fost respins recursul formulat de către reclamantele din prezenta cauza, mentinandu-se soluția de prima instanța de respingere a cererii introductive.
Prin urmare de la aceasta data a incetat motivul de suspendare a cursului perimării prevăzut de art. 418 alin. 1 Cod Procedura Civila. De la același moment incepe sa curgă termenul de perimare al prezentei cauze, respectiv de la data de 08.06.2016.
Învederează faptul că pentru termenul din data de 19.10.2016 reclamantele au fost citate de către instanța de judecata cu mențiunea de a-si exprima un poziția procesuala cu privire la repunerea pe rol a prezentei cauze in vederea soluționării acesteia, tocmai pentru a fi respectat principiul disponibilității, cauza fiind suspendata la cererea acestora.
Reclamantele nu si-au exprimat acordul cu privire la repunerea pe rol a cauzei, desi motivul suspendării invocat incetase, de unde rezulta ca, acestea manifesta in continuare o pasivitate vădita, cu toate ca interesul in soluționarea prezentei cauze aparține in primul rand reclamantelor.
Astfel, odată cu soluționarea definitiva a dosarului X/104/2014*, premisa a suspendării prezentei cauze, reclamantelor le incumba obligația de a invedera instanței de judecata faptul ca elementul care a condus la suspendarea cauzei a incetat.
Este evident faptul ca de la data de 08.06.2016 si pana la momentul formulării prezentei s-a scurs o perioada mai mare de 6 luni, iar, pe cale de consecința, in ceea ce privește prezenta cauza, operează o perimare de drept.
In drept, își întemeiază cererea în baza articolului 416 din Codul de procedura civila.
După comunicarea cererii de perimare și fixarea termenului de judecată pentru data de 15.02.2017, reclamanta D în nume propriu precum și în calitate de reprezentant al asocierii a formulat la data de 23.01.2017 cerere de repunere pe rol a cauzei.
Prin notele de ședință depuse la data de 15.02.2017 , reclamanta a solicitat respingerea excepției perimării invocată de pârâta SC Compania de A O, motivat de faptul că, termenul de perimare de 6 luni începe să curgă începând cu data de 22.07.2016, dată la care i-a fost comunicată de către Curtea de Apel C, decizie nr.X/2016.
La termenul din 15.02.2017, instanța a pus în discuția părților excepția perimării invocată de pârâtă SC F pe care urează să o admită pentru următoarele considerente:
Perimarea este o sancțiune procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură si constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseste, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, un anumit timp, prevăzut de lege.
Conform art. 416 C. pr. civ., această sancțiune operează împotriva oricărei cereri de chemare în judecată, chiar si împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni si începe să curgă de la data îndeplinirii ultimului act de procedură de către părți sau instanță. Cu toate acestea, termenul nu va curge în cazul în care actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, când cererea nu a ajuns la instanța competentă din cauze neimputabile părții sau când nu se poate fixa termen de judecată.
Din cele menționate anterior rezultă, fără putință de tăgadă, că de esența acestei sancțiuni este culpa procesuală a părții, buna administrare a justiției impune ca actele procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor cerute de lege și să se succeadă, în timp, în ordinea și cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.
În acest sens fiind și dispozițiile art. 10 alin.1 c.p.c care instituie obligație părților de a-și îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite și de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmarind, tot astfel, finalizarea acestuia.
Termenul de perimare este susceptibil de întrerupere si de suspendare.
Întreruperea cursului perimării este prevăzută de art. 417 C.pr.civ. conform căruia îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes întrerupe termenul de perimare.
Suspendarea perimării este reglementată de art. 418 C. pr. civ. prin care legiuitorul prevede trei cazuri de suspendare a termenului de perimare, printre acestea figurând și cele prevăzut la art. 413 alin.1 pct.1 "Când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiect ul unei alte judecăți"; .
În situația în care instanța apreciază că este necesară suspendarea judecății în temeiul cazului prevăzut de art. 413 alin.1 pct.1 C. pr. civ., termenul de perimare este suspendat până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive în cauza care a provocat suspendarea judecății.
Din momentul pronunțării unei hotărâri definitive în cauza care a provocat suspendarea judecății va curge termenul de 6 luni, termen în care partea va trebui să sesizeze instanța care a hotărât suspendarea în vederea continuării judecății.
În cauza de față, instanța reține că prin încheierea din data de 11.03.2015, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art.413 alin.1 pct.1 Noul Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului X/104/2014 aflat în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Olt-Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.
Astfel, termenul de perimare a început să curgă de la data ramanerii definitive a hotararii în litigiul care a atras suspendarea, neavând relevanță data comunicării hotararii având în vedere că, suspendarea facultativă a judecății, astfel cum dispune în mod expres art. 413 alin.2 n.c.p.c, dăinuie până când hotararea pronunțată în cauza ce a determinat suspendarea a devenit definitivă. Cu alte cuvinte, odată ce hotararea a ramas definitivă, suspendarea încetează, iar termenul de perimare își reia cursul său firesc. De aceea, spre a evita împlinirea termenului de perimare părțile sunt obligate să stăruie in continuarea judecății. Obligația părților de a manifesta interes față de activitatea judiciară poate fi dedusă chiar din formula din primul alineat, partea finală, al art. 418 pct.1, care acordă efect suspensiv termenului de perimare, doar în măsura în care suspendarea nu este determinată de " lisa de stăruință a părților din proces";.
Cum în cauza de față, cauza premisa a suspendării, dosarul nr. X/104/2014*, a fost soluționat in mod definitiv la data de 08.06.2016 prin pronunțarea deciziei nr. X/2016 de către Curtea de Apel C, Secția Contencios Administrativ si Fiscal, hotărâre prin care a fost respins recursul formulat de către reclamantele din prezenta cauza, mentinandu-se sentința nr.X/09.07.2015 a Tribunalului Olt, moment de la care începe sa curgă termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alineat 1 din Codul de procedura civila, raportat la data depunerii prin Oficiul Poștal a cererii de repunere pe rol 20.01.2017, instanța constată că termenul de perimare s-a împlinit.
De altfel, deși reclamanții au fost citați cu mențiunea de a exprima poziția procesuală în vederea repunerii cauzei pe rol ca urmare a dispariției motivului care a condus la suspendarea cauzei dispusă în baza art. 413 alin.1 cpt.1 c.p.c. prin încheierea de ședință din data de 11.03.2015, respectiv soluționarea definitivă a cauzei ce a format obiectul dosarului X/104/2014, nu și-au exprimat acordul în vederea reluării judecății și ținând cont și de poziția procesuală a pârâtei SC F SA care s-a opus repunerii cauzei pe rol, în vederea respectării principiului disponibilității a părților, instanța a menținut măsura suspendării, prin încheierea de ședință din 19.10.016
În ceea ce privește onorariul avocațial în cuantum de 50.592 lei, instanța arată că potrivit prevederilor 451 pct.2 C.p.c, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea sau complexitatea cauzei ori, cu activitatea desfășurată de avocat.
Textul de lege sus citat reprezintă consacrarea prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, având în vedere că respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect dobândește caracter cert, lichid și exigibil. În sensul celor arătate, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil(Costin împotriva României, publicată în M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza Străin și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza Stere și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 600 din 30 august 2007, Hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza Raicu împotriva României, publicată în M. Of. nr. 597 din 29 august 2007, Hotărârea din 27 iunie 2006 în Cauza Petre împotriva României, publicată în M. Of. nr. 591 din 28 august 2007 etc.)
Ori, în speța de față analizând dosarul X/104/2014 instanța constată că dosarul a fost soluționat ca urmarea a admiterii excepției perimării, cauza fiind de o complexitate redusă față de modul de soluționare.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța constata ca onorariul solicitat de pârâta SC F SA în cuantum de 50.592 lei este nejustificat de mare, motiv pentru care urmează să admită în parte cererea privind cheltuielile de judecată și să oblige pe reclamanții X prin administratori judiciari și reclamanta D în nume propriu precum și în calitate de reprezentant al asocierii la plata sumei de 2000 lei, astfel că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat pot fi puse în sarcina reclamantei.
Data publicarii pe portal: 11.05.2017
| ← Consistoriul eparhial nu se încadrează în noţiunea de... | încuviinţare a executării silite. calitate procesuală. → |
|---|
