Contestaţie la executare. Jurisprudență Executarea silită

Tribunalul OLT Decizie nr. 318 din data de 29.03.2017

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. X din data de 25 noiembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr. X/207/20116, s-a respins contestația la executare privind pe contestatorul J. S. și pe intimații J. M., prin reprezentant legal D. C., și C. T. M. B., ca neîntemeiată.

A fost obligat contestatorul J.S. in favoarea intimatului J. M., prin reprezentant legal D.C., la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. X/207/2016, contestatorul J.S. a formulat, in contradictoriu cu intimatul J. M., prin reprezentant legal D. C., contestație la executare împotriva formelor de executare, întocmite de BEJ N. I., în dosarul nr. X/2016 prin care s-a dispus sistarea popririi prin adresa din 22.09.2016, emisă către C. T. M. B., din Mun. C, str. Jud. O.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației, în sensul celor solicitate, respectiv a anulării adresei privind sistarea popririi motivat de faptul că măsura dispusă de executorul judecătoresc nu are niciun suport legal, fiind contrară normelor ce guvernează instituția executării silite, mai mult reprezentând un abuz ce îi cauzează prejudicii atât de ordin material cât și moral.

S-a mai aratat că adresa de sistare contestată nu este motivată și nici nu arată argumentele legale ce au stat la baza luării unei astfel de decizii, motiv pentru care în temeiul disp. art. 711 și urm. C.p.c, a solicitat admiterea contestației și anularea formelor de executare menționate.

La dosar s-au depus înscrisuri, respectiv: adresa din 22.09.2016 emisa de BEJ N.I. adresata C. T. M. B..

Intimatul J. M., prin reprezentant legal D. C., a depus la dosar întâmpinare, la data de 18.10.2016, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondata.

În fapt, a aratat că sistarea popriri s-a făcut in mod legal având la baza sentința civila nr.X/25 martie 2015 pronunțata de Judecătoria Caracal, rămasa definitiva prin respingerea ca tardiv a apelului declarat de J. S. prin Decizia civila nr.X/ 21 septembrie 2015 a Tribunalului Olt.

Rezulta așadar ca total nefondata susținerea contestatorului referitor la faptul ca măsura dispusa de executorul judecătoresc N. I. nu are suport legal, ci are la baza cele doua hotărâri pe care le-a anexat.

Având in vedere cele relatate, intimatul a considerat ca sistarea pe care o contesta J. S. nu poate cauza un prejudiciu material sau moral, atâta vreme cat se întemeiază pe hotărâri judecătorești definitive si irevocabile.

În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri respectiv sentința civila nr 711/25 martie 2015 pronunțata de Judecătoria Caracal rămasa definitiva prin respingerea ca tardiv a apelului formulat de J. S. și Decizia nr.X/21 septembrie 2015 pronunțata de Tribunalul Olt.

În drept, s-au invocat disp. art.205 si 716 din Codul de procedura civila.

La solicitarea instanței de fond, BEJ N. I. a înaintat dosarul de executare silită nr. X/2016.

În cauză, părtile au depus concluzii scrise.

Analizând actele și lucrarile dosarului, instanta de fond a reținut că potrivit disp. art. 712 alin. 1 Cpc, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

În speță, prin încheierea din 14.01.2016 a BEJ N. I. cu sediul în Mun. C, jud. O în dosarul de executare silită nr. X/2016 a fost admisă cererea, dispunându-se înregistrarea cererii de executare formulata de catre creditorul contestator J. S..

Prin aceeași încheiere executorie, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. X/19.01.2015 a Tribunalului Dolj privind pe creditorul J. S. și pe debitorul J. M., prin reprezentant legal D. C. prin toate formele de executare pentru a achita suma de 3436,50 lei reprezentând cheltuieli de judecata, la care se adaugă cheltuielile de executare.

Prin încheierea executorie de drept nr. X/14.01.2016 emisă de același executor judecătoresc în același dosar de executare silită, s-a stabilit suma de 437, 4 lei reprezentând cheltuieli de executare silită până la acel moment procedural în sarcina debitorului J.M., prin reprezentant legal D. C..

Ulterior, prin adresa din data de 14.01.2016 în dosarul de executare silită nr. X/2016, comunicată C. A. D. P., cu sediul in C, jud. Ot, în calitate de terț poprit, executorul judecătoresc a dispus executarea silită prin înființarea unei popriri în cota de 1/3 din venitul net lunar pe care aceasta instituție de învățământ o datorează debitorului J. M., prin reprezentant legal D. C., până la încasarea sumei de 3873, 90 lei, o adresă similară fiind comunicată și C.T. M. B., cu sediul in C, jud. O.

S-a reținut că o executare silită efectuată de același executor judecătoresc, având ca obiect punerea în executare silită al aceluiași titlu executoriu a făcut obiectul dosarului de executare silită nr. X4/2015 a fost atacata cu contestație la executare de către contestatoarea D. C., contestație soluționată prin sentința civilă nr. X/25.03.2015 a Judecătoriei Caracal în dosarul nr. X/207/2015, definitivă prin respingerea apelului ca tardiv în sensul admiterii contestației la executarea silită și anulării formelor de executare.

Prin sentința civilă nr. X/10.12.2015 a Judecătoriei Caracal în dosarul nr. X/207/2015, definitivă prin neapelare s-a dispus întoarcerea executării silite în dosarul de executare silită nr. X/2015 al BEJ N. I., fiind obligat intimatul J. S.la restituirea sumei de 2471 lei către contestatorul J. M., prin reprezentant legal D.C. și la cheltuieli de judecată în cuantum de 724,50 lei.

Prin adresele emise de catre BEJ N. I. în dosarul de executare silită nr. X/2016 din data de 29.09.2016 comunicate terților popriți, C. A. D. P. și C. T. M. B., ambele cu sediul in C, jud. Ot s-a dispus sistarea popririi de catre executorul judecătoresc.

Deși nici intimatul J. M. și nici reprezentantul său legal D. C. nu au formulat o contestație la executare împotriva formelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. X/2016 al BEJ N. I. în cuprinsul căreia să fi solicitat suspendarea executării silite, cerere care în caz de admitere ar fi putut constitui temei legal pentru sistarea dispusă de catre executorul judecătoresc a popririlor menționate anterior, instanța de fond nu a putut ignora faptul că executarea silită conform titlului executoriu îl menționează ca debitor al obligației de plata către contestatorul J.S. din prezenta cauză, pe intimatul J. M., prin reprezentant legal D. C..

Astfel, cu toate că instanța de fond nu a fost învestită cu judecarea unor cereri menționate în paragraful anterior, nu a putut face abstracție de faptul că executarea silită în dosarul de executare silită nr. X/2016 al BEJ N. I. a fost îndreptată împotriva altei persoane decât cea obligată prin titlul executoriu, respectiv împotriva reprezentantului legal și nu a debitorului J.M., întrucât debitorul J. M., deși minor are capacitate de folosință, însă nu are capacitate de exercițiu, tocmai de aceea fiind reprezentat legal de mama sa, însă calitatea de reprezentant legal nu face ca patrimoniile celor doi, mamă și fiu să se confunde, acestea fiind diferite, astfel că a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul J.S., ca neîntemeiată pentru a evita crearea unui prejudiciu și mai mare în patrimoniul reprezentantului legal al minorului.

Constatând culpa procesuală a contestatorului J. S., în temeiul art. 453 Cpc, instanța de fond l-a obligat la plata in favoarea intimatului prin reprezentant legal, a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel contestatorul J. S., considerând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și pe fond admiterea contestației la executare formulată împotriva formelor de executare întocmite de BEJ N.I. în dosarul nr. X/2016.

Susține că instanța de fond, interpretând în mod eronat probele administrate în cauză, a respins contestația ca neîntemeiată.

Solicită instanței de apel ca în baza reinterpretării materialului probator să se aprecieze temeinicia cererii formulate și în urma admiterii apelului să-i fie admisă și cererea privind contestarea formelor de executare menționate.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 480 alin. 2 cod pr civilă.

La data de 26 ianuarie 2017, intimatul J. M., prin reprezentant legal, a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, întrucât pe baza întregului material probator instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce se impune a fi menținută.

Intimatul arată că suportul legal al adresei l-a constituit sentința nr. 711/25.03.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr. 657/207/2015, sentință rămasă definitivă prin respingerea ca tardiv a apelului prin decizia civilă nr. 623/21 septembrie 2015 a Tribunalului Olt, în sensul admiterii contestației la executare silită și a anulării subsecvente a formelor de executare. Adresele emise de executorul judecătoresc au avut la baza același titlu executoriu ca și în dosarul 24/2015 comunicate terților popriți.

Se mai arată că adresa de sistare este motivată și au fost expuse argumentele avute la vedere ce au stat la baza emiterii sale.

Instanța de fond a apreciat corect actele dosarului, aspect ce impune respingerea apelului și obligarea apelantului contestator la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 29 martie 2017, intimatul a depus la dosar concluzii scrise, arătând că instanța de fond a apreciat corect probele administrate prin care s-a dispus respingerea acțiunii formulată de J.S. ca neîntemeiată, invocând mai multe sentințe și decizii civile.

Se mai arată că apelantul nu a plătit taxa de timbru în termen de 10 zile de la comunicare conform art. 197 cod pr civilă, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Contrar celor susținute de apelantul contestator, sistarea poprii înființată asupra veniturilor reprezentantului legal al intimatului debitor este legală.

În acest sens, tribunalul reține că prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. X/19.01.2015, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. X/207/2013, ca urmare a admiterii apelului declarat de apelantul-reclamant J. S.(apelant contestator în cauza de față), a fost obligat intimatul-pârât J. M., prin reprezentant legal, (intimat în cauza de față) la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru în apel, în cuantum de 1145,5 lei și la 2291 lei reprezentând taxă de timbru la prima instanță.

Apelantul este în eroare atunci când consideră că, având calitatea de reprezentant legal al debitorului, D. C. are și obligația de a achita sumele menționate anterior și care formează obiectul dosarului de executare silită nr. X/2016.

Această eroare derivă din necunoașterea ori interpretarea eronată a dispozițiilor art. 43 C.civ. și art. 57 alin. 2 C.proc.civ., din care rezultă că minorul care nu a împlinit 14 ani și interzisul judecătoresc nu stau personal în proces, ci prin reprezentanții lor legali, astfel cum prevede art. 80 alin. 2 C.proc.civ.

De aceea, dată fiind situația pârâtului J. M. la data pronunțării deciziei civile nr. X/2015, acesta a fost reprezentat legal de D. C., fără ca aceasta să însemne și obligarea celei din urmă, în solidar cu debitorul J. M. la plata cheltuielilor de judecată din dosarul nr. X/207/2013.

Este drept că procesul civil este alcătuit din două faze, judecata (cognitio) și executarea silită (executio), complementare, dar în același timp autonome. Însă, doar debitorul are obligația de a aduce la îndeplinire cele stabilite prin hotărârea unei instanțe (în speță-decizia civilă nr. X/2015), sau printr-un alt titlu executoriu, iar nu un terț, chiar și dacă acesta este reprezentantul legal sau convențional al celui dintâi.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul contestator.

În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., cu aplicarea art. 451 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va obliga pe apelant să plătească intimatului J. M. suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

În conformitate cu dispozițiile art. 720 alin. 4 C.proc.civ., hotărârea se va comunica din oficiu către BEJ N. I..

Data publicarii pe portal:26.05.2017

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestaţie la executare. Jurisprudență Executarea silită