Litigiu funcţionari publici(legea nr.188/1999). Jurisprudență

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul OLT Sentinţă civilă nr. 333 din data de 28.03.2017

Prin cererea înregistrată sub nr. X/104/2016 pe rolul Tribunalului Olt - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ si Fiscal, reclamantul SAPO"C" a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Orașului B, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța, să admita cererea și să dispună anularea în parte a Dispoziției nr. X / 2016 emisă de pârâtă la data de 19.10.2016, în ceea ce privește efectele acesteia cu privire la reclamanți, să se dispuna încetarea plății sumelor stabilite prin dispoziția de imputare mai sus menționată și să fie obligata pârâta să acorde reclamanților despăgubiri egale cu sumele reținute din salariul acestora în temeiul dispoziției contestate, actualizate, plus dobândă.

In fapt, reclamanții, membri ai Sindicatului, sunt funcționari publici în cadrul aparatului de specialitate al pârâtei.

În perioada 11-14.11.2016, reclamanților li s-a comunicat Dispoziția nr. X/2016, emisă de pârâtă, care face obiectul acestei cauze, prin care pârâta a dispus restituirea de către salariații săi, inclusiv de către reclamanți, a unor sume ce reprezintă contravaloarea bonurilor valorice utilizate de aceștia pentru achitarea meselor în perioada delegării la cursuri de pregătire profesională, conform unui tabel atașat dispoziției, care constituie anexă la dispoziție, în care apar și reclamanții, cu sume de restituit.

Arată că la emiterea dispoziției contestate, în mod netemeinic și nelegal, pârâta nu a ținut seama de dispozițiile legale în vigoare, în ceea ce privește delegarea și plata acestor sume, iar reclamanții nu pot fi obligați la restituirea unor sume pe care nu le-au încasat de angajator, conform art. 84 lit. "b" din Legea nr. 188 /1999, rep.

Contravaloarea bonurilor valorice reprezentând achitarea meselor reclamanților perioada delegării acestora la cursuri de pregătire profesională nu a fost încasată de reclamanți astfel ei nu pot fi obligați la "restituirea" unor sume ce nu li s-au acordat.

Organul de audit financiar extern care a emis decizia de recuperare a sumelor plătite c pârâtă cu titlu de contravaloare bonuri valorice nu a dispus recuperarea acestor sume de salariați pentru achitarea meselor în perioada delegării la cursuri de pregătire profesională.

Nu în ultimul rând, salariații reclamanți nu au fost consultați de pârâtă la moment contractării serviciilor hoteliere pentru perioada delegării lor la cursuri de pregătire profesional pârâta contractând aceste servicii în mod direct cu firmele de formare profesională.

Cu privire la nelegalitatea și netemeinicia Dispoziției contestate arată că prin Decizia Camerei Județene de Conturi O nr. X / 23.05.2016, s-a constat înregistrarea de cheltuieli și efectuarea de către pârâtă de plăți în sumă estimată de 49.898 I reprezentând contravaloare bonuri valorice utilizate de salariați pentru achitarea meselor perioada delegării la cursuri de pregătire profesională.

Prin Dispoziția nr. X/2016 emisă de pârâtă la data de 19.10.2016, s-a aprobat:

"Art. 1 Restituirea de către salariații Primăriei B a sumelor ce reprezintă contravaloarea bonurilor valorice utlllzi de aceștia pentru achitarea meselor în perioada delegării la cursuri de pregătire profesională, conform tabelului constituie anexă la prezenta dispoziție.

Art. 2 Dispoziția se poate ataca la Tribunalul Olt în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Art. 3. Prezenta se va comunica persoanelor nominalizate în anexă, pentru ducere la îndeplinire și Instituției Prefectului Județului O.

Reclamanții au formulat, în procedură prealabilă, contestație cu privire la decizia contestată și măsurile instituite prin aceasta, susținând nelegalitatea și netemeinicia dispoziției contestate și solicitând revocarea acesteia și exonerarea lor de la plata sumelor stabilite prin această dispoziție.

La cererile reclamanților, înregistrate la pârâtă în data de 16.11.2016, atașate prezentei, pârâta nu a dat răspunsuri favorabile, ceea ce a deschis premisele soluționării acestui conflict în instanță.

Se invocă excepția nulității absolute a dispoziției de imputare contestate, datorită tardivității, pentru că în conformitate cu dispoz. art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188 / 1999, rep., repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situația prev. la art. 84 lit. "b)" se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, însă în speță pârâta a emis dispoziția de imputare contestată peste termenul imperativ de 30 de zile prevăzut de lege, care constituie un termen de decădere a pârâtei din dreptul de a emite dispoziția de imputare în condițiile legii.

Solicită să se observe că Decizia Camerei Județene de Conturi O nr. X / 23.05.2016, prin care s-a constatat înregistrarea de cheltuieli și efectuarea de către pârâtă de plăți în sumă estimată de 49.898 lei a fost comunicată oficial de instituția de audit financiar extern către entitatea auditată pârâtă adresa C.J. Conturi O nr. X / 24.05.20,16, înregistrată la pârâtă cu, nr. X din 26.05.2016, dată de la care pârâta avea la dispoziție un termen legal de 30 de zile să emită dispoziția de imputare, adică până cel mai târziu ia data de ... 25.06.2016.

Pârâta a emis însă dispoziția de imputare nr. X la data de 19.10.2016, depășind termenul maxim prevăzut de lege cu aproape... 4 luni!

Pe fondul cauzei arată că dispoziția contestată pe care pârâta nu a înțeles să o revoce până în prezent, este nelegală și netemeinică din motive pe care le prezintă în continuare.

Dispoziția contestată este întemeiată legal pe dispoz. art. 84 lit. "b" din Legea nr. 188 / 1999, rep.

Potrivit temeiului legal al dispoziției contestate, "răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit.

In primul rând, pârâta nu a adus la cunoștința reclamanților, pe cale administrativă, actele de control, constatare și măsuri dispuse emise de Curtea de Conturi, în baza cărora a emis actul administrativ contestat, prin care a aprobat reținerea unor sume din salariul reclamanților privându-i astfel pe aceștia de dreptul la a contesta aceste acte în termen legal și implicit Ic încălcarea dreptului la apărare și liberul acces la justiție, astfel cum acestea sunt garantate de Constituția României - art. 21 și 24 - și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În România, dreptul la apărare este garantat. Orice persoană trebuie să aibă posibilitatea de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul oricărui cetățean la un proces echitabil.

În speță, prin neaducerea pe cale administrativă la cunoștința reclamanților a actelor Curții de Conturi pe care le-a invocat în dispoziția emisă, apreciem că pârâta practic a îngrădii reclamanților accesul la justiție și dreptul de a se apăra, reclamanții fiind privați de dreptul de a contesta în justiție în termen legal măsurile dispuse de Curtea de Conturi, care îi vizează.

În al doilea rând, este netemeinică și nelegală dispoziția contestată deoarece prin aceasta s-a dispus reținerea din salariul reclamanților a unor sume care nu li s-au acordat.

Reclamanții sunt fucționari publici în cadrul aparatului de specialitate al pârâtei.

Potrivit art. 50 - 51 din Legea nr. 188 /1999, rep., "funcționarii publici au dreptul și obligația de a-și îmbunătăți în mod continuu abilitățile și pregătirea profesională", iar "Autoritățile și instituțiile publice au obligația să prevadă în bugetul anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfecționare profesională a funcționarilor publici organizată la inițiativa ori în interesul autorității sau instituției publice".

Reclamanții au participat la cursuri de formare profesională inițiate de pârâtă, situație în care toate cheltuielile ocazionate de aceste participări au fost suportate de către pârâtă, potrivit art. 51 din Legea nr. 188 / 1999, rep..

Participarea reclamanților la cursuri de formare profesională inițiate de pârâtă, în afara localității de domiciliu, s-a făcut pe bază de delegare, în condițiile legii.

Pe perioada delegării reclamanților la cursurile de formare profesională, în condițiile art. 88 alin. (4) din Legea nr. 188 / 1999, rep., pârâta a avut obligația legală de a suporta costul integral: al transportului cazării, precum al indemnizației de delegare.

Cu toate acestea, pârâta a asigurat doar plata cheltuielilor de transport și cazare a reclamanților, fără însă a le asigura indemnizația de delegare prevăzută de Statut.

Reclamanții nu au beneficiat de diurnă sau indemnizație de delegare pe durata participării lor la cursurile de formare profesională inițiate de pârâtă.

Cu privire la participarea reclamanților la cursurile de formare profesională inițiate de pârâtă, este obligatoriu să fie avute în vedere dispoz. HG nr. 1860 / 2006, privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate (...), cu modif. și compl. uit, în vigoare pe parcursul anului 2015.

Delegarea și detașarea reclamanților s-a dispus în scris de către conducătorul acesteia, în condițiile art. 1 din anexa la HG.

Potrivit art. 9 din anexa la HG, reclamanții aflați în delegare aveau dreptul de a primi o indemnizație zilnică de delegare actualizată de 17 lei, de care nu au beneficiat.

Nu în ultimul rând, art. 32 din anexă prevede posibilitatea decontării contravalorii micului dejun în costul cazării, atunci când acesta este inclus.

Or, în situația acordării de bonuri valorice, atunci din acestea s-a achitat și contravaloarea micului dejun, situație în mod evident defavorabilă reclamanților, deoarece din contravaloarea bonurilor valorice de masă aceștia aveau achitat inclusiv micul dejun, pe lângă celelalte mese.

In situația în care pârâta ar fi acordat reclamanților indemnizația zilnică de delegare de 17 lei / zi și ar fi achitat contravaloarea micului dejun în costul cazării, conform legii, reclamanții și-ar fi putut achita din resurse proprii cel mult costul unei singure mese, fiind astfel scutiți de neplăcerea cauzată de controlul și concluziile Curții de Conturi.

Contravaloarea bonurilor valorice reprezentând achitarea meselor reclamanților în perioada delegării acestora la cursuri de pregătire profesională nu li s-a acordat reclamanților, astfel nu poate fi angajată răspunderea civilă a reclamanților pentru "restituirea" acestor sume.

În speță, reclamanții nu au fost consultați de pârâtă la momentul contractării serviciilor hoteliere și de formare profesională pentru perioada delegării lor la cursuri de pregătire profesională, pârâta contractând aceste servicii în mod direct cu firmele de formare profesională. Astfel, costul acestor servicii nu este opozabil reclamanților.

Tocmai de aceea, nu este deloc întâmplător că organul de audit financiar extern care a emis decizia de recuperare a sumelor plătite de pârâtă cu titlu de contravaloare bonuri valorice nu a dispus recuperarea acestor sume de la salariați pentru achitarea meselor în perioada delegării la cursuri de pregătire profesională.

Reclamanții nu pot fi obligați la restituirea unor sume care nu li s-au acordat de către autoritatea publică, conform art. 84 lit. "b" din Legea nr. 188/1999, rep..

Nu în ultimul rând, este netemeinică și nelegală dispoziția contestată deoarece aceasta încalcă normele legale în materie privind formarea profesională a funcționarilor publici.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1066 / 2008, au fost aprobate normele privind formarea profesională a funcționarilor publici, reglementând normele generale aplicabile în domeniul formării profesionale a funcționarilor publici, dispozițiile hotărârii aplicându-se tuturor autorităților și instituțiilor publice în cadrul cărora își desfășoară activitatea funcționari publici, inclusiv pârâtei.

Una dintre modalitățile de realizare a formării profesionale a funcționarilor publici, respectiv cea la care: au participat reclamanții este cea de programe de formare organizate și desfășurate de către furnizorii de formare profesională, finalizate cu certificat de participare, prev. de art. 5 lit. "a" din hotărâre, respectiv programe de perfecționare desfășurate cu participarea directă a beneficiarilor în alte locații decât la sediul beneficiarului.

Solicită să se observe că potrivit art. 26 alin. (1) și art. 28 din hotărâre, autoritățile și instituțiile publice inițiază, cel puțin o dată pe an, procedurile de achiziționare a serviciilor de perfecționare, iar evaluarea și selecția ofertelor se fac conform criteriilor de calificare și selecție.

Atât evaluarea, selecția ofertelor, cât și contractarea serviciilor de formare și a celor conexe s-a făcut în speță în exclusivitate de către pârâtă, în calitate de autoritate contractantă, fără nicio implicare sau participare a reclamanților, în calitatea acestora de persoane fizice.

În calitatea lor de funcționari publici participanți la programele de formare, reclamanților li s-au respectat drepturi specifice, precum cele prev. de art. 41 lit. "a"-"c" din hotărâre, respectiv acelea de a fi consultați în stabilirea domeniilor programelor de formare profesională individuală la care vor participa, de a li se aduce la cunoștință informațiile relevante privind formarea profesională individuală și condițiile de desfășurare a programelor de formare la care urmau să participe sau de a li se permite participarea la programele de formare, în condițiile legii, cu diminuarea corespunzătoare a volumului de muncă pe perioada derulării acestora.

Funcționarii publici participanți la programele de formare au obligația să restituie, în condițiile legii, sumele cheltuite cu participarea la aceste programe, doar în situația în care nu si-au îndeplinit obligațiile asumate referitoare la participarea la programele de formare - potrivit art. 42 lit. "d)" din hotărâre.

Or, în speță nu s-a invocat art. 42 lit. "d" din HG nr. 1066 / 2008 și nu s-a făcut dovada că reclamanții nu și-ar fi îndeplinit vreo obligație legală referitoare la participarea lor la cursuri.

Cu privire la sistarea reținerilor și acordarea de despăgubiri arată că sistarea reținerilor din salariile reclamanților pe care pârâta le efectuează în temeiul dispoziției contestate este efectul firesc al anulării dispoziției contestate.

Soluția reparatorie pentru reclamanți pentru perioada începând cu data emiterii deciziei contestate și până la pronunțarea hotărârii definitive în cauză este o despăgubire egală cu sumele reținute din salariile acestora în temeiul dispozițiilor contestate, actualizate, plus dobânda legală.

Actualizarea va permite menținerea valorii sumelor ce se datorează reclamanților, în sensul nediminuării valorice a debitului, în timp ce daunele moratorii sub forma dobânzii legale vor permite acoperirea prejudiciului material produs de lipsa folosinței acestor sume.

Este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea acelorași sume cu indicele de inflație, deoarece cele două măsuri au natură juridică diferită și, în acest fel, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci, dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2 / 2014, obligatorie, prin care s-a admis un recurs în interesul legii și s-a statuat că "pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar.

Potrivit Deciziei nr. 21 din 22.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind soluționarea recursului în interesul legii, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.

Având în vedere considerentele prezentate, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

In drept, își întemeiaza acțiunea pe prev. art. 30 Cod proc. civ., art. 15 al.(2) din Constituție, Legea nr. 188 / 1999, rep., art. 28 din Legea privind dialogul social nr. 62 / 2011, rep. și ale prevederilor legale invocate.

În probatoriu solicită proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, depunând în copie dispoziția contestată, dovezile din care rezultă că s-a îndeplinit procedura prealabilă de funcționarii publici care sunt și membri de sindicat.

Pârâtul Primarul Orașului B a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

In motivarea acțiunii arată că în urma acțiunii de verificare cu tema " Auditul financiar al conturilor de execuție-întocmite pentru anii 2015", efectuată de Curtea de Conturi a Romaniei-Camera de Conturi O la Unitatea Administrativ Teritoriala Orașul B, judetul O s-a constatat ca in anul 2015 au fost înregistrate cheltuieli si efectuate plați pentru cazare la diferite hoteluri in perioada delegării la cursuri de pregătire profesionala a salariaților, in care a fost inclusa si valoarea unor bonuri valorice acordate acestora valorii meselor de prânz si cina.

Prin urmare, Curtea de Conturi a României- Camera de Conturi O a considerat ca nu au fost respectate dispozițiile art. 14 (2), 14 (3) si art.23 din Legea 273/2006, privind finanțele publice locale, cu modificările si completările ulterioare; art.5 (1) din OG nr. 119/1999 privind controlul intern si contrarul financiar preventive; art.8 (4 si 5) din OUG 83/2004 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice.

In urma acestor constatări, Curtea de Conturi a României- Camera de Conturi O, prin Decizia nr. X/2016, a stabilit pentru conducerea executiva a Unității Administrativ Teritoriala Orașul B obligatia de a dispune masuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului si recuperarea acestuia.

Considera ca Dispoziția Primarului nr.X din 19.10.2016 este legala si temeinica fiind urmarea Deciziei nr, X/2016 a Curții de Conturi a Romaniei-Camera de Conturi O prin care instituția a fost obligata la recuperarea sumelor ce reprezintă contravaloarea bonurilor valorice primate de salariații care au participat la cursuri de pregătire profesionala pentru achitarea valorii meselor de prânz si seara.

Pentru toate aceste aspecte solicita respingerea ca neîntemeiata a acțiunii.

În drept, își întemeiaza întâmpinarea pe dispozițiile art.205 Cod Proc. Civ.,

În probatiune înțelege să se foloseasca de următoarele mijloace de probă: în baza art 292 Cod Procedură Civilă, proba cu înscrisuri.

Anexeaza Decizia nr. X/2016 a Curții de Conturi a României- Camera de Conturi O.

Examinând actele și lucrările dosarului instnața reține următoarele:

În urma acțiunii de verificare cu tema " Auditul financiar al conturilor de execuție-întocmită pentru anul 2015", efectuată de Curtea de Conturi a Romaniei-Camera de Conturi O la Unitatea Administrativ Teritoriala Orașul B, județul O s-a constatat ca in anul 2015 au fost înregistrate cheltuieli si efectuate plați pentru cazare la diferite hoteluri in perioada delegării la cursuri de pregătire profesionala a salariaților, in care a fost inclusa si valoarea unor bonuri valorice acordate acestora valorii meselor de prânz si cina.

In urma acestor constatări, Curtea de Conturi a României- Camera de Conturi O, a emis Decizia nr. X/2016, prin care a stabilit pentru conducerea executiva a Unității Administrativ Teritoriala Orașul B obligatia de a dispune masuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului si recuperarea acestuia.

Pentru a se conforma acestei decizii, primarul orasului B a emis Dispoziția nr.X din 19.10.2016 prin care s-a dispus restituirea de către salariatii primăriei a sumelor ce reprezintă contravaloarea bonurilor valorice utilizate de acestia pentru achitarea valorii meselor în perioada delegării la cursurile de pregătire profesională, conform tabelului ce constituie anexa la prezenta dispozitie.

Dispoziția contestată este nelegală pentru că Decizia Camerei Județene de Conturi O nr. X / 23.05.2016, prin care s-a constatat înregistrarea de cheltuieli și efectuarea de către pârâtă de plăți în sumă estimată de 49.898 lei a fost comunicată oficial de instituția de audit financiar extern către entitatea auditată pârâtă prin adresa nr. X / 24.05.20,16, înregistrată la pârâtă cu nr. X din 26.05.2016, dată de la care pârâta avea la dispoziție un termen legal de 30 de zile să emită dispoziția de imputare, adică până cel mai târziu la data de 25.06.2016.

Pârâta a emis însă dispoziția de imputare nr. X la data de 19.10.2016, depășind termenul maxim prevăzut de lege cu aproape 4 luni!

Dispoziția a fost emisă cu nerespectarea termenelor legale pentru că în conformitate cu dispoz. art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188 / 1999, rep., repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situația prev. la art. 84 lit. "b)" se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, însă în speță pârâta a emis dispoziția de imputare contestată peste termenul imperativ de 30 de zile prevăzut de lege, care constituie un termen de decădere a pârâtei din dreptul de a emite dispoziția de imputare în condițiile legii.

Termenul de 30 de zile este unul imperativ, rațiunea instituirii unui asemenea termen rezultând din necesitatea înlăturării stării de incertuitudine ce planează asupra situației patrimoniale a funcționarului public.

Că termenul de 30 de zile prev. de art. 85 alin. 1 Lg. 188/1999 pentru emiterea deciziei de imputare, în situația în care prejudiciul produs autoritării sau instituției publice s-a constatat prin actele de control al Curtii de Conturi, curge de la data comunicării actului de control, s-a stabilit si la întâlnirea trimestrială din 09.12.2016 ce a avut loc în cadrul Secției de Contencios Administrativ si Fiscal din cadrul Curtii de Apel Craiova pentru unificarea practicii judiciare.

Nefiind emisă dispoziția nr. X din 19.10.2016 a primarului orasului B în termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei organului de audit prin care a fost semnalat prejudiciul, instanța constată că au fost nesocotite dispozițiile imperative ale art.85 alin. 1 din Legea 188/1999 cu modificările și completările ulterioare, situație ce impune soluția de admitere a acțiunii, în temeiul art. 18 alin. 1 din Lg. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu consecința anulării acestui act cu privire la dispozițiile referitoare la reclamanți, care sunt persoane vătămate în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. a din actul normativ menționat mai sus, ca urmare a actului administrativ emis nelegal.

Este de menționat că în mod tacit și pârâtul a recunoscut că dispoziția contestată nu a fost emisă cu respectarea termenului prevăzut de art. 85 alin. 1 din Lg. 188/1999, acest aspect reieșind din faptul că prin întâmpinare nu s-au formulat apărări referitoare la acest motiv de nelegalitate a actului administrativ invocat prin acțiune.

Cu privire la capătul 2 al cererii, referitor la sistarea reținerilor și acordarea de despăgubiri reclamanților, instanța constată că se impune sistarea reținerilor din salariile reclamanților pe care pârâta le efectuează în temeiul dispoziției emise în mod nelegal.

Soluția reparatorie pentru reclamanți pentru perioada începând cu data emiterii deciziei contestate și până la pronunțarea hotărârii definitive în cauză este o despăgubire egală cu sumele reținute din salariile acestora în temeiul dispoziției ce se va anula, actualizate, plus dobânda legală.

Se constată că în speță se regăsește aceeași problemă de drept cu aceea ce a fost rezolvată prin decizia în interesul legii sus menționată, astfel că se justifică adoptarea soluției de admitere și a acestui petitoriu, în acest fel asigurându-se repararea integrală a prejudiciului produs reclamanților prin emiterea unui act administrativ nelegal. În consecință, a fost admisă acțiunea formulată, s-a dispus anularea în parte a dispoziției nr. X/2016 emisă de Primarul orașului B la data de 19.10.2016, în ceea ce privește efectele acesteia cu privire la reclamanți s-a dispus încetarea plății sumelor stabilite prin dispoziția de imputare în sarcina reclamanților si a fost obligat pârâtul să acorde reclamanților despăgubiri egale cu sumele reținute din salariul acestora în temeiul dispoziției contestate, actualizate, plus dobânda legală până la plata efectivă.

Data publicarii pe portal: 10.05.2017

← Aplicarea unei singure sancţiuni pentru săvârşirea a două...		Plângere contravenţională →

Litigiu funcţionari publici(legea nr.188/1999). Jurisprudență

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Litigiu funcţionari publici(legea nr.188/1999). Jurisprudență