Pretenţii. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 31/2018 din data de 14.03.2018
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:001.000031
Cod operator 2442/2443
Dosar nr. ………….
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința Nr. 31/2018
Ședința publică de la 14 Martie 2018
Completul compus din:
PREȘEDINTE ………..
Grefier …………….
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată reclamantele X,Z, în contradictoriu cu pârâta …. SA, intervenientul VS, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru pârâta ……..SA, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, s-a constata cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru pârâta ……….. SA a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar în ce privește fondul cauzei a lăsat la aprecierea instanței în stabilirea daunelor materiale și morale.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la data de 28.04.2017 pe rolul Tribunalului Gorj - Secția a II-a Civilă, sub nr. ………, reclamantele X,Z,, au chemat în judecată pârâta ……….. S.A. cu sediul in ………., intervenientul forțat cf. art. 54 din legea 136/1995 a persoanei responsabile de producerea accidentului rutier, numitul VS, conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare GJ ………, domiciliat in……., solicitând obligarea pârâtei ……………. S.A. la plata cu titlu de despăgubiri cuvenite reclamantelor pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiicei si surorii acestora, numita Bran Lidia, după cum urmează:
1) 300.000 lei cu titlu de daune morale pentru MV, in calitate de mama a defunctei BL
2) 100.000 lei cu titlu de daune morale pentru VC, in calitate de sora a defunctei BL
3) la plata de penalități de întârziere la cuantum de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, solicitând ca plata penalităților sa se facă începând cu data introducerii prezentei cereri de chemare in judecata pana la plata efectiva a despăgubirilor, cf. cu art. 36 si 37 din Ordinul CSA 14/2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (în vigoare la data producerii prejudiciului) dar si a art. 37 si 38 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule in vigoare la data avizării dosarului
4) cheltuieli de judecații
1. Cu privire la competență, apreciază că prezenta instanța este competentă material în temeiul art.95 din NCPC și teritorial in temeiul art. 115 din NCPC.
2. Cu privire la timbrajul afetent acestei cereri, în temeiul art. 29 al. 1 lit. i din OUG 80/2013, consideră că prezenta acțiune este scutita de plata taxei de timbru
Potrivit art. 29 alin.1 lit.i din OUG 80/2013, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile si cererile provenind din cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale si morale decurgând din acestea. Textul legal este formulat astfel într-o maniera generata, nefiind făcuta nici o distincție in funcție de soluția pronunțata in cauza penala respectiva.
In acest sens, s-a pronunțat si ICCJ care prin Decizia civila 1342 din 2 aprilie 2014 pronunțată în recurs de Secția II civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr. 1827 din 11 iunie 2014 pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat ca sintagma "cauze penale"; nu este limitată numai la ipoteza în care s-a pus în mișcare acțiunea penala, și aceasta, întrucât procesul penal (sau cauza penală) cunoaște mai multe faze, respectiv: urmărirea penală (având ca etape procesuale cercetarea penală și soluționarea cauzei de către procuror), judecata, punerea în executare a hotărârilor penale. Toate aceste faze și etape procesuale se circumscriu procesului (cauzei penale).
Astfel prin aceste decizii având ca obiect solicitarea de daune morale si materiale ca urmare a suferirii unui accident auto, ICCJ a stabilit ca acțiunea în despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a faptei ilicite, este o acțiune ce decurge dintr-o cauză penală, operând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
C privire la termenul de prescripție aplicabil, apreciază că acesta este cel prevăzut de art. 1394 din Noul Cod Civil, termenul de prescripție extinctivă fiind cel de 5 ani.
Acest termen de prescripție al dreptului de acțiune în repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita, începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba (întinderea acesteia), cat și pe cel care răspunde de ea.
Art. 1394 noul cod civil prevede Prorogarea termenului prescripției în toate cazurile în care despăgubirea deriva dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripții mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripție a răspunderii penale se aplică și dreptului la acțiunea în răspundere civilă.
În cazul în care accidentul a avut ca urmare numai pagube materiale dreptul de despăgubire se stinge după un termen de 3 ani.
În cazul în care accidentul rutier a avut ca urmare și vătămări corporale, indiferent de gravitatea acestora, dreptul de despăgubire se stinge tot după un termen de 3 ani.
În cazul in care accidentul rutier a fost produs de autor în stare de ebrietate, iar prin fapta respectivă s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecințe; pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei, dreptul de despăgubire se stinge după un termen de 5 Ani.
In cazul uciderii din culpa (accident rutier soldat cu decesul victimei), termenul de prescripție in interiorul căruia trebuie să se pretindă despăgubiri este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani și 10 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani.
În speță, termenul special de prescripție de 5 ani de zile începe sa curgă din data de 14.05.2014, data la care s-a emis Sentința penala nr. 161/2014 in dosar nr. ……….. de Judecătoria Caransebeș prin care prin care s-a constatat vinovăția șoferului in producerea accidentului auto si condamnarea acestuia pentru infracțiunea de ucidere din culpa prevăzută de art. 192 alin. 1 si 2 N.c.p.
Chiar si in situația in care s-ar considera ca termenul de prescripție curge de la data săvârșirii faptei în 20-08.2013, se solicită a se observa ca ne aflam înăuntrul termenului de 5 ani menționat mai sus.
În fapt, in data de 20.08.2013 s-a produs accidentul auto in urma căruia a rezultat decesul numitei BL, care se deplasa in calitate de pasager in autoturismul cu număr de înmatriculare GJ …., condus de intervenientul forțat VS, care a pierdut controlul volanului, a părăsit carosabilul și a intrat în coliziune cu un podeț de beton situat în fața unui imobil.
Moartea rudei reclamantelor le-a provocat acestora o puternica suferința si o tulburare majora in condițiile in care intre reclamante si defuncta exista o relație strânsa si de puternica afecțiune.
Reclamanta, MV in acest accident si-a pierdut fiica, cu care avea o relație strânsa si de puternica afecțiune, cu care își împărțea si bucuriile si tristețile, iar la momentul aflării vestii tragice, acesta a avut nevoie de ajutor si de sprijinul familiei pentru a-si reveni.
Imediat după ce a aflat ca fiica ei a decedat, reclamanta a avut nevoie de ajutorul familiei ai de calmante pentru a-si reveni din soc. In urma acestui accident mama si-a pierdut liniștea si alinarea, deoarece fiica ei era un sprijin important la bătrânețe iar faptul de a-ti pierde si de a-ti înmormânta propria fiica este de neconceput.
Suferința resimțita a fost inimaginabilă, mama fiind pusa în cea mai rea situație, aceea de a vedea ca unul dintre copiii căruia i-a dat viață a predecedat si nu mai poate face nimic sa schimbe acest fapt.
In momentul de fata aceasta nu se poate împăca cu ideea ca fiica ei a decedat si ii va simți lipsa toata viața. Totodată, in urma decesului, viața acesteia s-a scurtat si starea de sănătate s-a agravat, rămânând traumatizata psihic (depresiva, irascibila, anxiosă).
Tragicul accident in care a fost implicat fiica acesteia, i-a cauzat un soc emoțional puternic, cu sechele emoționale ireversibile, pe care le resimte acut si in prezent. Nimic nu poate acoperi ori înlocui dragostea unui părinte pentru fiica sa, deoarece intre aceștia exista o legătură sufleteasca foarte puternică, astfel ca moartea fiicei, pe afecțiunea si sprijinul căreia se baza la nevoie, a marcat pentru totdeauna sănătatea fizica si psihica a pârtii.
De la data decesului, reclamanta a traversat o perioada foarte dificila, prejudiciul de ordin afectiv din aceasta perspectiva fiind incomensurabil si imposibil de relevat in cuvinte, deoarece suferința determinata de moartea propriului copil este cumplita.
Singurătatea este probabil una dintre cele mai grele încercări pe care trebuie să le suporte cei ce au pierdut în moarte pe cineva drag.
Reclamanta, VC, in acest accident si-a pierdut sora, cu care își împărtășea toate momentele triste sau fericite, iar în momentul decesului aceasta s-a regăsit în situația de a pierde nu numai o sora ci și o prietena, o persoană care întotdeauna era alături de aceasta și pentru care și ea li era alături în orice moment.
Acestea locuiau la mica distanta una de cealaltă si se vizitau foarte des. Totodată, se sprijineau în diverse probleme, se ajutau permanent și își petreceau sărbătorile si zilele de naștere împreuna.
Reclamanta este marcata profund de pierderea suferită, a avut si are in continuare coșmaruri si se trezește noaptea înspăimântată, deoarece a rămas cu o trauma psihica si nu se poate împacă cu faptul ca sora ei a decedat.
De la data decesului, reclamanta a traversat o perioada foarte dificila, prejudiciul de ordin afectiv din aceasta perspectiva fiind incomensurabil și imposibil de relevat in cuvinte, deoarece suferința determinata de moartea surorii este cumplita.
Înainte de accident erau o familie unita, vesela și motivata sa facă tot ce le era in putința pentru ase ajuta reciproc si pentru a-si ajuta familia iar in urma pierderii surorii, acest lucru s-a schimbat.
Dispariția fulgerătoare a defunctei din cadrul familiei și legăturile de afecțiune dintre victimă și membrii familiei, cele dintre fiica-mama si sora-sora, faptul că acea persoană nu va mai fi văzută niciodată de cei dragi, a avut ca si consecința o rupere a echilibrului familiei, in condițiile in care moartea unei persoane care face parte din familie generează consecințe negative, atât psihice, cat si emoționale, a căror comensurare este practic imposibila.
In ceea ce privește vinovăția autorului accidentului auto, la 14.05.2014 a fost pronunțata de către Judecătoria Caransebeș, Sentința Penala nr. 161/2014 in dosar nr. ………. prin care s-a constatat vinovăția șoferului in producerea accidentului auto si condamnarea acestuia pentru infracțiunea ucidere din culpa prevăzută de art. 192 alin. 1 si 2 N.c.p,
In acest dosar reclamantele nu s-au constituit parti civile deoarece la acel moment au fost prea îndurerate de tragicul accident pentru a putea participa in dosar.
Pe cale de consecință, in condițiile in care în persoana asiguratului pârâtei sunt întrunite clementele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită de a provoca accidentul prin încălcarea regulilor de circulație, vinovăția sub forma culpei, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, acesta din urmă constând leziunile cauzate prin accident, partite civile au dreptul de a sesiza instanța cu o acțiune în recuperarea prejudiciului produs prin infracțiunea sau fapta ilicită.
De esența răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, acestea fiind condiții în absenta cărora nu se poate stabili obligarea la reparare in sarcina persoanei responsabile. Vinovăția definita ca fiind latura subiectiva a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabila făptuitorului, in vederea sancționării sale, prin angajarea obligației de despăgubire a victimei. Astfel, răspunderea civila delictuala aparține numai făptuitorului căruia ii revine obligația de reparare a prejudiciului moral si material pentru fapta săvârșita, iar asigurătorul de răspundere civila preia in baza contractului de asigurare, obligația care in situația in care nu s-ar fi încheiat un asemenea contract ar fi cazul in sarcina făptuitorului.
Conform art. 2199 din Codul Civil "prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urină se obliga ca în cazul producerii riscului asigurat să plătească o indemnizație, după caz asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit,,. La art. 2208 se prevede că "în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizație de asigurare în condițiile prevăzute în contract,, iar art. 7124 din Codul prevede că asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligației ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.
In temeiul art. 35 din Ordinul 14/2011 a CSA si art. 49 din L.136/1995 "asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule,, iar în art. 50, din același act normativ se arată că Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Nu in ultimul rând, potrivit Deciziei nr. 29/2009 a ICCJ- Secțiile Unite, care lămurește Decizia 1/2005, instanța suprema a statuat faptul ca:
"In materia asigurării de răspundere civila auto, răspunderea asigurătorului fata de persoana prejudiciata este o răspundere contractuala, asumata prin contractul de asigurare. Este deci o răspundere directă, decurgând din achiesarea asigurătorului la riscurile conduitei asiguratului. De aceea, prin acoperirea prejudiciului suferit de terțul victima a accidentului de circulație, asigurătorul nu face o plata pentru făptuitor si nici alaiuri de acesta, ci își îndeplinește obligația proprie, asumata prin contractul de asigurare, el suportând in mod efectiv si definitiv întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului sau. "
In privința daunelor morale consideram ca este dincolo de orice îndoiala ca reclamantelor le-a fost creat un prejudiciu moral de gravitate ridicata, eonstand in suferința psihica generata de deces.
Toate aceste efecte suportate de reclamante trebuie compensate prin acordarea unor daune morale ce reprezintă pretium dolor is, impunându-se astfel repararea echitabila in acest mod a prejudiciului suferit.
Sumele solicitate reprezintă o palidă consolare pentru pierderea irecuperabilă suferită de parti, fiind supuse unor suferințe psihice de excepție traversând o perioadă deosebit de dificilii de la data decesului care a avut un caracter demolator pentru cursul normal și firesc al vieții.
Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană, lezează direct și nemijlocit sentimentele de dragoste și afecțiune, cum este și cazul de față, în ceea ce privește suma solicitată de părțile civile cu titlu de daune morale, rugăm instanța sä rețină că, evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.
Decesul, in condiții tragice a unui accident rutier a dus la prejudicierea morala a mamei si a surorii, datorita legăturii strânse de familie. La stabilirea daunelor morale instanța trebuie sa aibă in vedere ca sumele de bani ce se vor acorda pârtilor vor avea doar efecte compensatorii a traumelor suferite prin pierderea celui drag, fără a se tinde la o îmbogățire fără just temei a victimelor daunelor. Nu se urmărește compensarea pierderii, absentei celui dispărut, întrucât viața fiicei si surorii nu poate fi evaluata in bani.
Suferințele psihice resimțite de mama si sora victimei io circumstanțele date pentru pierderea tragica a vieții defunctei reprezintă prejudiciul moral sever reprezentat de lipsirea acestuia pentru totdeauna, de afecțiune si de sprijin moral si material de care ar fi beneficiat fiecare dintre ei din partea celui drag.
Socul in urma uciderii fiicei si surorii, sentimentul de neputința încercat in urma decesului acesteia, golul moral si material lăsat de decesul celui cu care conviețuiau rezulta si in baza unor prezumții simple. Acestea sunt trase mai întâi din împrejurările ca părțile conviețuiau efectiv cu victima. Acest criteriu are un caracter rezonabil, motiv pentru care, de altfel, este ales si in doctrina străina pentru a preveni caracterul excesiv al pretențiilor la daune morale ( a se vedea Wilhelm Vorndran, Schmerzensgeld fur Hinterbliebene bei der Tötung naher Angehöriger: Ein DiskussionsvorscMag, in "Zeitschrift fur Reditspolitik", 21. Jalirg., H. 3 (August 1938), pp.293-295.
De asemenea, ele rezulta din dependenta victimei fata de sprijinul rudei lor. La acest criteriu se raportează, spre exemplu, Convenția din 1983 a Consiliului Europei cu privire la compensarea victimelor infracțiunilor violente (a se vedea art. 2 alin, 1 lit. b din Convenție), in fine, ele sunt trase si din natura relațiilor sociale dintre părinte si copil, ori intre frați, exprimata de legiuitor iu texte relevante. Astfel, din art. 258 alin. 1 Cod Civil rezulta ca filiația si căsătoria sunt sursa si pilonii familiei (in acest sens, Emese Florian, Dreptul familiei in reglementarea NCC, Ediția 4, editura C.H.Beck, București, 2011, p.2).
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, rugăm instanța sa" aprecieze ca în raport cu împrejurările decesului, suma solicitata de reclamanți reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea.
Prejudiciul ce se cere a fi reparat nu este unul cu conținut economic care să găsească un just și moral echivalent în bani, viața pierdută a acesteia neputând fi răscumpărată cu sume de bani oricât de mari ar fi ele, astfel că repararea prejudiciului sufletesc nu constituie un prilej de îmbogățire sau o ocazie de a obține un profit pentru cei care )- au suferit și nici o obligație excesiv de împovărătoare pentru cei care trebuie să plutească, chiar dacă în speță obligația de reparare a prejudiciului revine unor persoane juridice solvabile - asigurătorii.
Cu privire la penalitățile solicitate:
In speța, reclamantele au solicitat paratei, in data de 27.02.2017 prin intermediul mandatarului Centrul European de Despăgubiri, acoperirea prejudiciului moral suferit, însa nu au primit nicio oferta,
Art. 36 din Ordinul or. 14/2011 al CSA (ulterior art. 37 din norma 23/2014 a ASF) permite asigurătorului RCA sa desfășoare instigării privind producerea accidentului si sa răspundă cererii pârtii solicitante, in termen de cel mult 3 luni de la data avizării, după care plata despăgubirii trebuie realizata in maximum 10 zile. Conform art. 37 din Ordin, pentru nerespectarea obligațiilor se aplica o penalizare de 0,2%, calculata pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta penalitate este datorata nu numai in cazul in care asigurătorul nu își îndeplinește obligațiile in termenele prevăzute, el si daca le îndeplinește defectuos, inclusiv daca diminuează nejustificat despăgubirea.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 37 din Ordin, parata datorează penalități de întârziere pentru toata perioada cuprinsa intre data la care ar fi trebuit sa răspundă sa plătească si data achitării efective a despăgubirilor către partea vătămata.
În speța reclamantele au solicitat pârâtei plata despăgubirilor în calitatea sa de asigurător RCA la data de 27,02.2017 anexând TOATE documentele necesare stabilirii prejudiciului, șl a persoanei responsabile, iar raportat la faptul că pârâta nu si-a îndeplinit obligațiile în termenele prevăzute la art. 36, 37 se solicită a se constata reaua credința a acesteia si sa dispuneți obligarea la plata penalităților începând cu data introducerii prezentei acțiuni si pana la data plații efective a despăgubirilor. Potrivit dispozițiilor 37 din Ordinul nr. 14/2011 al CSA, parata datorează penalități de întârziere pentru toata perioada cuprinsa intre data la care ar fi trebuit sa răspundă sa plătească si data achitării efective a despăgubirilor către părți, motiv pentru care solicitam obligarea Ia plata penalităților Începând cu data introducerii prezentei acțiuni si pana la data plații efective a despăgubirilor.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 192 CPC, art. 49 din L. 136/1996, art. 1381-1395 Cod Civil, Legea nr. 136/1996 privind asigurările si reasigurările în România, Ordinul CSA 14/2011, Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
La data de 09.06.2017 s-a depus la dosar întâmpinare formulată de pârâta EUROINS ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE SA, solicitând, in principal, respingerea cererii de chemare in judecata ca prescrisa si netimbrata, iar in subsidiar, daca se va trece peste excepțiile invocate sa fie admisă in parte acțiunea pentru următoarele motive:
În motivare a arătat că, reclamantele susțin ca, pe data de 20.08.2013, asiguratul RCA al societarii pârâte, VS, a produs un accident rutier in timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare GJ-…, in urma căruia a survenit decesul numitei BL, fiica reclamantei MV si sora reclamantei VC.
Au invocat excepția netimbrării acțiunii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru scutirea de la plata taxei de timbru.
Conform art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, "acțiunile si cererile introduse la instanțele judecătorești, precum si cererile adresate Ministerului Justiției si Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute iu prezenta ordonanța de urgența".
Se învederează faptul ca, în prezenta cauza, nu sunt aplicabile prevederile art. 29, (alin. 1, lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, referitoare la scutire întrucât, pentru a 11 incidența ; dispoziția legala menționata, trebuie sa fie sau sa fi fost pendinte, o cauza penala, înțelegând prin aceasta situația in care a fost pusa in mișcare o acțiune penala având ca obiect tragerea la răspundere penala.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea excepției si anularea cererii ca netimbrată.
S-a invocat prescripția dreptului material la acțiune, având in vedere dispozițiile art.14, alin. 2 C.p.p. st art. 19 C.p,p., conform cărora persoana vătămata se poate constitui parte civila în procesul penal sau poate formula o acțiune civila separata, iar judecata in fata instanței civile se suspenda pana la soluționarea definitiva a cauzei penale.
Interpretând aceste dispoziții legale, rezulta ca dreptul reclamantelor de a solicita despăgubiri se naște odată cu exercitarea acțiunii penale, când acțiunea civila poate fi alăturata acțiunii penale.
Întrucât reclamantele nu a făcut dovada faptului ca s-au constituit parți civile consideră ca sunt aplicabile dispozițiile art.2523 Cod Civil conform cărora "prescripția începe să curgă de la dala când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui".
Cerințele acestui articol sunt deplin satisfăcute, deoarece reclamantele au cunoscut atât paguba, cat si persoana care răspunde de ea, încă de la data producerii accidentului- 20.08.2013, data ce reprezintă, totodată, momentul când s-a născut dreptul la acțiune al acestora.
Așadar, prescripția a început sa curgă pe data de 20.08.2013 si s-a împlinit pe data de 20.08.2016, înainte de formularea cererii de chemare in judecata.
Dreptul la acțiune nu poate fi exercitat oricând după pronunțarea unei soluții de către procuror, întrucât ar însemna ca persoana vinovata de producerea pagubei sa stea sub semnul incertitudinii, in ceea ce privește debitul sau, o perioada mai lunga decât cea prevăzuta de art. 2517 Cod Civil, respectiv termenul general de prescripție de 1 ani.
Or, prescripția dreptului la acțiune se justifica prin intenția legiuitorului de a asigura clarificarea rapida a raporturilor juridice dintre creditor si debitor, astfel încât debitorul, chiar vinovat de neexecutarea voluntara, sa nu fie ținut timp îndelungat in această situație incerta. De asemenea, având in vedere ca sancțiunea este îndreptată împotriva creditorului nediligent, are si rolul de a-l stimula pe acesta sa-si realizeze pretențiile în timpul impus prin lege.
Pentru motivele arătate, se solicită admiterea excepției si respingerea acțiunii ca fiind prescrisa.
Pe fondul cauzei se învederează ca se solicita daune morale si penalități de întârziere pentru prejudiciul suferit de reclamante in urma decesului fiicei, respectiv sorei reclamantelor.
Astfel, se solicită a se avea în vedere ca asigurătorul RCA plătește despăgubiri nu pe baza delictuală, ci în baza contractului de asigurare RCA, in conformitate cu termenii si condițiile stabilite prin ordinul menționat, termeni si condiții care constituie clauzele contractului de asigurare RCA.
Așadar, despăgubirea pe care asigurătorul RCA o poate acorda nu urmează in totalitate despăgubirea pe care persoana vinovata este obligata sa o plătească in conformitate cu principiul reparării integrale a prejudiciului, statuat de Codul Civil.
Referitor la daunele morale, precizează ca valoarea acestora se stabilește in conformitate cu legislația si jurisprudența din România, potrivit art. 49, pct. 1, lii, f) din Ordinul CSA NR. 14/2011 aplicabil in cauza.
Astfel consideră ca daunele moarate solicitate în aceasta speța depășesc media jurisprudenței si nu țin seama de faptul ca stabilirea lor trebuie sa se faca în mod echitabil si proporțional cu urmările accidentului, având in vedere ca ele au rolul de a compensa pierderea produsa, fara sa poată constitui o sursa de îmbogățire.
Cuantumul lor este dificil de stabilit, iar instanței de judecata îi revine misiunea ca, la calculul sumelor ce vor fi acordate cu acest titlu, sa tina scama de efectul i compensatoriu pe care asemenea sume trebuie sa il aiba, iar nicidecum ca aceste sume sa ; se constituie in amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victime.
In absenta unor probe materiale, judecătorul este singurul care, in raport cu consecințele suferite, trebuie sa aprecieze o anumita suma globală care sa compenseze prejudiciul suferit.
Acordarea acestor daune morale tinde sa acopere un prejudiciu moral necuantificabil pecuniar si, de aceea, întinderea lor nu trebuie sa fie excesiva, ci doar sa compenseze intr-un fel pierderea produsa, pentru a nu cădea, in caz contrar, sub .incidența îmbogățirii fara justa cauza. Astfel, indemnizația acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte o reparare a acestuia in sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii,
Apreciază ca suma acordata nu poate depăși granițele unor daune morale rezonabile si funcția pe care aceste daune morale o au - aceea de compensare pentru reclamantul care a fost supus unor suferințe psihice.
Faptul ca despăgubirile morale urmează sa fie preluate de asigurătorul RCA, in baza unui contract de asigurare, nu poate constitui motiv de amplificare a nivelului acestor despăgubiri. O astfel de abordare, fără justificare in prevederi legale, creează grave inechități si discrepante intre diversele categorii de persoane prejudiciate, deși nu se poate considera ca suferința pricinuita este mai mica in cazul infracțiunilor (mai ales daca sunt săvârșite cu intenție) pentru care nu exista un asigurător care sa preia plata despăgubirilor morale.
Iata de ce, la soluționarea unor asemenea cereri de despăgubiri, trebuie sa se tina seama si de faptul ca fapta a fost săvârșita din culpa, iar nu cu intenție.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare. In acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, ca urmare a aplicării de catre instanța de judecate a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei in cauza, importanta valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele, măsura in care le-a fost afectata situația familiala, profesionala si sociala. Însa, toate aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs victimelor.
De asemenea, instanța de judecate trebuie sa aibă in vedere ia acordarea daunelor morale si unele criterii obiective, de exemplu raportarea pretențiilor la condițiile socio-económico individuale, precum si la nivelul general (venitul mediu la nivel național, etc.) astfel încât stabilirea unui cuantum al despăgubirilor sa aibă o susținere obiectiva care sa constituie baza pe care se formează intima convingere a judecătorului. In nici un caz, instanța nu trebuie sa se limiteze la a acorda nemotivat, integral sumele solicitate, validându-le necondiționat.
Nivelul daunelor morale trebuie sa fie în limite rezonabile, in concordanta cu jurisprudența in materie,, cu venitul mediu pe cap de locuitor si cu nivelul general de dezvoltare economica a României.
Pentru o analiza rezonabila a daunelor morale, se solicită a se avea în vedere "Ghidul pentru soluționarea daunelor morale", elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, care constituie un studiu al practicii instanțelor judecătorești (2339 de decizii ale curților de apel din România).
Referitor la penalizările de întârziere solicitate in cuantum de 0,2% pe zi de întârziere de la data introducerii cererii de chemare in judecata pana la data plații efective a despăgubirilor va învederam ca si aceasta pretenție este neîntemeiata de vreme ce aceeași norma legala pe care se întemeiază si reclamantele si avem aici in vedere Ordinul n.14/2011 al CSA prevede la art.36 alin.5 următoarele: " Despăgubirea se plătește de către asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii si cuantificării daunei, solicitat in scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătoreasca definitiva cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat sa o plătească."
Deci daca nu este respectat acest termen de plata de 10 zile, de la primirea unei hotărâri judecătorești definitive, asigurătorul poate fi obligat la plata de penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere așa cum prevede art. 37 din Ordinul CSA nr.l4/2011.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C. pr. civ.. Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011.
În ședința publică din 25 octombrie 2017 a fost respinsă excepția netimbrării cererii și unită cu fondul excepția prescriției dreptului material la acțiune, excepții invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantele solicită despăgubiri sub forma daunelor morale, pentru pierderea fiicei, respectiv sorei, defuncta BL, într-un accident rutier care a fost supus cercetărilor penale, fiind pronunțată sentința penală nr.161 din 14 mai 2014 de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr……..
Prin această hotărâre judecătorească a fost condamnat inculpatul VS pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă a defunctei BL.
Se constată aplicabilitatea dispozițiilor art. 1394 noul Cod civil conform cărora , termenul de prescripție a răspunderii penale se aplică și dreptului la acțiunea în răspundere civilă, respectiv termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 154 Noul Cod penal.
Cât privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, intanța apreciază că se aplică prevederile codul civil, respectiv la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări trebuia să cunoască nașterea lui.
În cauză, reclamantele au cunoscut faptul generator de despăgubiri civile, respectiv decesul fiicei/sorei în data producerii accidentului rutier soldat cu moartea defunctei BL, fapt pentru care termenul de prescripție de 5 ani se calculează de la data accidentului, 20 august 2013, nefiind împlinit la data formulării prezentei acțiuni, 27 aprilie 2017.
Față de cele reținute se va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fondul cauzei, tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului constată și reține următoarele:
În fapt, în data de 20.08.2013 a avut loc un accident rutier soldat cu decesul numitei BL, vinovat de producerea accidentului fiind intervenient forțat în cauză VS, conducător al autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare GJ-….., asigurat RCA la …………. SA, pârâtă în prezenta cauză.
Prin prezenta acțiune reclamantele MV și VC solicită despăgubiri sub forma daunelor morale, pentru pierderea fiicei, respectiv sorei, defuncta BL, fiind îndreptățile la formularea unei acțiuni civile, chiar dacă nu s-au constituit parte civilă în dosarul penal, având în vedere disp. art. 27 alin. (1) din Codul de procedură penală care prevăd că dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.
Temeiul juridic al prezentei acțiuni îl constituie răspunderea civilă delictuală a intervenientului forțat vinovat de producerea accidentului, iar repararea prejudiciului moral suferit de reclamate prin pierderea fiicei/sorei care a decedat în urma accidentului rutier se suportă de societatea de asigurare la care este asigurat RCA vinovatul de accident, în baza dispozițiilor Legii nr.136/1995, respectiv art. 49 conform căruia asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, și art. 50 conform căruia despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Din analiza dispozițiilor art. 1349 alin. 1 Cod civil rezultă că, pentru existența răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, trebuie să fie realizate mai multe elemente: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența unui raport de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției.
Prejudiciul, reprezintă consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. Art. 1381 alin. 1 Cod civil stabilește că orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar alineatele următoare ale aceluiași articol stabilesc că dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.
Ca o condiție de existentă a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prejudiciul trebuie să îndeplinească la rândul său mai multe cerințe: să fie cert și să nu fi fost reparat de cel care l-a cauzat ori de o altă persoană.
Prejudiciul creat reclamantelor este de natură morală, constând în suferința fizică și psihică a reclamantelor, fiindu-le afectată starea de sănătate, rămânând traumatizata psihic, fapt ce rezultă din declarațiile martorelor audiate în cauză, FV și DM.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, legea civilă nu prevede criterii de determinare.
În consecință , cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor subiective referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauza în plan psihic și fizic, importanta valorilor lezate si măsura lezării lor, măsura afectării.
Fapta ilicită generatoare de prejudiciu, precum și vinovăția autorului accidentului auto au fost stabilite de instanța penală prin sentința penală nr.161 din 14 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr………….., hotărârea definitivă a instanței penale având autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, conform art. 28 din Codul de procedură penală.
În cauză, din probatoriul administrat, rezultă existența unui raport de cauzalitate între fapta intervenientului forțat, faptă descrisă mai sus, și prejudiciul creat reclamantei.
Autoturismul implicat în accident, respectiv autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare GJ-………, condus de VS, vinovat de producerea accidentului soldat cu moartea fiicei/sorei reclamantelor a fost asigurat RCA la ………… SA.
Potrivit art. 49 din legea 136 din 1995 asigurătorul RCA acorda despăgubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule,......., in conformitate cu: a) legislația in vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut in legislația respectiva si cel prevăzut in contractul de asigurare; b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul. "
Art. 50 din aceeași lege prevede că despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare si cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri, iar potrivit art. 51 despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.
Față de cele reținute se va admite în parte cererea și se va dispune obligarea pârâtei la 150.000 lei daune morale către reclamanta MV și la 100.000 lei daune morale către reclamanta VC.
Cererea privind acordarea penalităților de întârziere este neîntemeiată, întrucât din înscrisurile depuse la dosar nu reține că s-a urmat procedura specială prevăzută de disp. art. 36 din Ordinul nr.14/2011.
Astfel, era necesar a se înștiința, în cel mai scurt timp, asigurătorul RCA cu privire la producerea evenimentului, cu precizarea împrejurărilor, cu privire la acest eveniment și să fie depuse înscrisurie doveditoare.
Din actele dosarului se reține că reclamantele au înaintat societății de asigurare o notificare de plată, nefiind completată o cerere tip de despăgubiri, cu descrierea împrejurărilor de fapt generatoare ale prejudiciului, însoțită de înscrisuri doveditoare, nefiind urmată procedura specială anterior indicată.
Numai în cazul în care se deschidea, la cererea reclamantelor un dosar de daune, urma se analiza situațiile prevăzute de art. 36 în care se puteau acorda penalități de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată reclamantele MV, VC, în contradictoriu cu pârâta ……….. SA, intervenientul VS, domiciliat în ……., județul Gorj, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta …………. SA la 150.000 lei daune morale către reclamanta MV și la 100.000 lei daune morale către reclamanta VC.
Respinge cererea de penalități de întârziere.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de exercitare a căii de atac se depune la sediul tribunalului.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2018, la Tribunalul Gorj.
Președinte
L.S Grefier
L.S
| ← Posibilitatea judecătorului de a schimba locul de executare a... | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
