pretentii. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Judecătoria ONEŞTI Sentinţă civilă nr. 520 din data de 18.02.2016
Sentința civilă nr. 520
Ședința publică din data de 18.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte - Ion Anghel
Grefier - Daniela Ghiță
Pe rol fiind pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamantul … împotriva pârâtei …, având ca obiect "pretenții";..
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 11.02.2016, fiind consemnate prin încheierea de amânarea a pronunțării de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
I N S T AN Ț A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 19.03.2012 sub nr. 1548/110/2012, reclamantul pârât … a chemat în judecată pe pârâta …, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata redevenței restante reprezentând contravaloarea folosinței, la prețul actual al pieței, a terenului proprietatea sa și aflat în posesia pârâtei, în suprafață de 62 mp, precum și a majorărilor de întârziere, rezilierea contactului de concesiune nr.183/10.09.2001 ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale și evacuarea pârâtei din imobilul spațiu comercial amplasat pe terenul concesionat.
În motivarea cererii reclamantul pârât a arătat că prin Dispoziția nr. 2029/30.10.2009 Primăria Onești a dispus să îi fie restituită suprafața de 2.025 mp teren intravilan situat în Onești, zona Piața Centrală, pentru acest teren existând mai multe contracte de concesiune încheiate de Primăria Onești în calitate de concedentă și diferite societăți comerciale în calitate de concesionare. Pe terenurile concesionate societățile și-au edificat construcții cu destinația de spații comerciale și până la data de 30.10.2009 au plătit redevența Primăriei Onești, iar începând cu data de 01.11.2009 concesionarii au fost îndrumați să achite contravaloarea folosinței direct reclamantului pârât. Cu majoritatea societăților concesionare au fost încheiate acte adiționale la contractele de concesiune existente prin care au fost renegociate clauzele contractului privind cuantumul folosinței, condițiile și modalitatea de plată, însă societatea pârâtă a respins orice dialog cu reclamantul, refuzând să încheie acte adiționale și să plătească redevența.
Se arată că în scopul clarificării raporturilor dintre părți reclamantul pârât a notificat în mod repetat pârâta la cabinetele avocaților Cârcotă Mitrița și Ghioc Liviu dar aceasta a refuzat să discute asupra încheierii vreunui act afirmând că nu este interesată să deruleze niciun fel de raporturi cu reclamantul.
În drept au fost invocate prevederile art. 483 din Codul civil și ale contractului de concesiune nr. 183/10.09.2009, iar în dovedire s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și expertize.
În susținere reclamantul pârât a depus copii ale următoarelor înscrisuri: dispoziția nr. 2029/30.10.2009, proces verbal de punere în posesie nr. 5169 din 12.03.2010, contractul de concesiune nr.179/10.09.2009, act adițional nr.1 la contractul de concesiune nr. 183/10.09.2001 adrese către societatea pârâtă și confirmarea de primire a acestora și un plan de amplasament și delimitare a imobilului.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale. Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat să se constatate că contractul de concesiune nr. 183/10.09.2001 este un contract civil de locațiune imobil și, în cazul rezilierii acestuia să se instituie în favoarea sa un drept de superficie asupra terenului aferent imobilului construcție proprietatea sa pe durata normată de existență a acesteia, respectiv de 99 de ani.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. din codul de procedură civilă, art. 1777 și urm. Cod civil, art. 693-702 cod civil și cele ale art. 274 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1206/2012 din 18.05.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău Secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, unde aceasta a fost înregistrată sub același număr la data de 14.01.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă irevocabilă nr. 177 din 23.12.2008 pronunțată de către Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 987/32/2007 s-a dispus restituirea în natură către reclamantul pârât a suprafeței de 2.025 mp, situată în …, restituire efectuată în condițiile art. 14 din Legea nr. 10/2001. Ca urmare a acestei decizii, Primarul Municipiului Onești a emis dispoziția nr. 2029 din 30.10.2009 prin care a restituit reclamantului în natură imobilul teren în suprafață de 2.025 mp, situat în ... Potrivit art. 2 din această dispoziție, imobilul era grevat de mai multe servituți, respectiv contracte de concesiune încheiate de Municipiul Onești cu mai multe societăți comerciale, printre care și pârâta ..., care figurează la poziția nr. 1 cu contractul nr. 183/10.09.2001 pentru o suprafață de 62 mp.
La data de 12.03.2010 a fost încheiat procesul verbal de punere în posesie nr. 5169 prin care suprafața de 2.025 mp, teren intravilan, situat în …, a fost predată de Municipiul Onești către reclamantul pârât ... De asemenea, a fost încheiat și actul adițional nr. 1 la contractul de concesiune nr. 183/10.09.2001 prin care acesta a fost modificat în sensul că în calitate de concedent a fost trecut …, act adițional semnat de către Municipiul Onești prin Primar și de către …. În cuprinsului actului adițional s-a mai stipulat că …, în calitate de concedent, are obligația respectării drepturilor concesionarului până la expirarea valabilității contractului de concesiune nr. 183/10.09.2001, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, precum și faptul că celelalte clauze contractuale rămân neschimbate.
Pe de altă parte, la data de 10.09.2001 a fost încheiat contractul de concesiune nr. 183 între Municipiul Onești, în calitate de concedent, și …, în calitate de concesionar, contract ce avea ca obiect cedarea și preluarea în concesiune (exploatarea unui bun, a unei activități sau a unui serviciu public) a unui teren în suprafață de 62 m.p. situat în …, adjudecat în urma licitației din data de 31.07.2001, având destinația de comerț, durata concesiunii fiind stabilită pentru 25 de ani, începând de la data de 01.07.2001 și până la data de 30.06.2026. Conform art. 8 din contract redevența a fost stabilită la suma de 12.128.192 lei/an, plătibilă în 4 rate trimestriale egale, redevență care, potrivit art. 9 din același articol, urma să fie indexată anual în funcție de rata inflației. Potrivit art. 15.8 din contract concesionarul este obligat la plata redevenței indexate la termenele și în cuantumul la care s-a obligat împreună cu majorările legale, iar potrivit art. 12 neplata redevenței sau executarea cu întârziere a acestei obligații conduce la plata unor majorări de întârziere în folosul concedentului de 0,15% pe zi de întârziere până la achitarea sumei datorate.
Conform art. 19 lit. b din contract, în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, contractul încetează prin reziliere de către concedent.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001 "dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, așa cum este cazul în speță, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii";.
Faptul că pârâta ar fi consemnat la dispoziția reclamantului sume de bani anterior formulării cererii nu reprezintă un motiv pentru a se aprecia că cererea este lipsită de interes, pe de o parte întrucât din expertizele efectuate reiese că această sumă nu acoperea integral debitul datorat și astfel în mod întemeiat reclamantul nu a fost de acord cu acceptarea acestei sume.
Instanța reține că deși pârâta a fost încunoștiințată despre faptul că în contractul de concesiune nr. 183/10.09.2001 s-a subrogat în calitate de concedent reclamantul …, începând cu data de 01.11.2009 nu a mai plătit redevența aferentă contractului nici către Primăria Municipiului Onești și nici nu a achitat această redevență noului concedent.
Potrivit expertizei efectuate în cauză de expertul Achiței Ramona-Daniela pentru evaluarea lipsei de folosință a terenului reclamantei, pentru perioada 01.11.2009 - 31.12.2013 redevența actualizată este de 16.851,60 lei, iar pentru perioada 01.04.2011-31.12.2013 este de 11.356,75 lei. Cuantumul majorărilor stabilite de expertiza contabilă pentru prima perioadă, respectiv 01.11.2009 - 31.12.2013 este de 9422,37 lei, iar pentru cealaltă perioadă cuantumul majorărilor este de 8.205,59 lei.
Expertul contabil nu a putut stabili contravaloarea prețului de folosință al terenului, pentru stabilirea acesteia fiind necesar raportul unui expert tehnic evaluator. În aceste condiții s-a apela la expertul Radu Ioan-Viorel și ulterior la expertul Dima Mihai.
Acesta din urmă a stabilit că prețul de folosință al terenului contractului de concesiune la data efectuării expertizei este de 5.886 lei/an (109,00 lei/mp/an x 54,00 mp = 5.886,00 lei/an). Contravaloarea folosinței terenului de la data de 01.11.2009 la zi a fost stabilită de expert la suma de 36.297,00 lei (5886 lei/ an : 12 luni = 490,50 lei/lună și 74 luni x 490,50 lei/lună = 36.297 lei).
Ambele părți au contestat concluziile expertului întrucât calculul valorii de folosință al terenului este greșit, deoarece valoarea de referință pentru anul 2015 a fost avută ca punct de reper și pentru anii anteriori.
Reclamantul a calculat redevența pentru perioada 01.01.2014-31.12.2015 pornind de la valoarea redevenței lunare de 316 lei stabilită de expertul Achiței Ramona-Daniela, valoare inițială pentru anul 2011 (filele 117-119 dosar). Pornind de la calculele expertei, reclamantul a calculat și majorările pentru zilele de întârziere.
Instanța consideră că reclamantul a calculat corect, fără a dezavantaja pe pârâtă, întrucât evaluarea lipsei de folosință a terenului s-a făcut la nivelul redevenței pentru anul 2011.
Având în vedere că începând cu data de 01.04.2011 pârâta nu a mai achitat nicio sumă cu titlu de redevență, urmează ca instanța să o oblige pe aceasta la plata sumei de 18976 lei, reprezentând redevența calculată până la data de 31.12.2015. Constată că sunt îndeplinite condițiile contractuale ce stabilesc și obligația concesionarului la plata de penalități ca urmare a neplății redevenței, urmează a fi obligată pârât la plata sumei de 13.757 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru aceeași perioadă.
În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect rezilierea și evacuarea instanța are în vedere că în privința acestor cereri sunt aplicabile prevederile contractului de concesiune nr. 183/10.09.2001, lege a părților, care la art. 19 lit. b prevede că acesta încetează "în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere"; și la art. 20 că "nerespectarea obligațiilor contractuale de către concesionar dă dreptul concedentului să solicite evacuarea concesionarului";. Cum potrivit celor anterior reținute instanța a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația principală de achitare a redevenței încă din 01.04.2011, se va constata că sunt îndeplinite condițiile contractuale pentru a se dispune atât rezilierea contractului cât și evacuarea pârâtei din imobilul spațiul comercial amplasat pe terenul reclamantului, situat în ...
Cererea reconvențională formulată de pârâta urmează să fie respinsă în totalitate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În ceea ce privește cererea de constatare a contractului de concesiune ca fiind unul de locațiune instanța apreciază că față de prevederile exprese ale Legii nr. 10/2001, care dispun subrogarea noului proprietar în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, fără a se menționa transformarea ope legis a contractelor, o asemenea transformare nu ar putea opera decât prin acordul părților. Astfel, în cauză, reclamantul pârât și pârâta sunt părți ale unui contract de concesiune, căruia îi sunt aplicabile atât dispozițiile legale speciale cât și cele contractuale, iar acest contract nu poate fi considerat ca fiind de locațiune, căci ar însemna ca unele clauze ale contractului încheiat și care reprezintă legea părților să nu fie compatibile cu cele din materia închirierii.
Cu titlu de exemplu, conform contractului de concesiune la încetarea acestuia investițiile realizate de concesionar revin concedentului gratuit și libere de orice sarcini, pe când în cazul locațiunii locatarul ar fi obligat să restituie bunul în starea în care l-a primit și eventual ar avea dreptul să obțină despăgubiri pentru îmbunătățirile efectuate, ceea ce nu poate fi acceptat în lipsa unei convenții a părților cu privire la o nouă calificare a contractului și a unor clauze specifice noului tip de contract, căci un contract de închiriere cu clauzele din cel de concesiune nu ar putea fi executat.
În privința instituirii unui drept de superficie asupra terenului aferent construcției instanța are în vedere că acest drept se dobândește potrivit art. 693 alin. 2 din Codul civil în temeiul unui act juridic, prin uzucapiune ori în alt mod prevăzut de lege, ceea ce nu este cazul în speță, unde dreptul de folosință al pârâtei nu poate supraviețui mai mult decât contractul de concesiune. Astfel, potrivit contractului de concesiune pârâta a dobândit dreptul de folosință asupra terenului, și în temeiul acestui drept și-a edificat și o construcție, însă dreptul său a fost limitat prin condițiile contractuale pe de o parte la 25 de ani, iar pe de altă parte a fost limitat implicit la perioada contractuală, dacă aceasta ar fi mai mică de 25 de ani din cauze imputabile concesionarului. Cum dreptul de folosință al concesionarei a fost stabilit printr-un act juridic, respectiv contractul de concesiune, iar acest contract urmează să fie reziliat, la momentul rezilierii încetează și dreptul de folosință, neexistând nicio justificare pentru care instanța să instituie un drept de superficie, în lipsa convenției, a îndeplinirii condițiilor uzucapiunii ori a unei prevederi legale care să instituie acest drept, situații în care în orice caz ar putea fi constatată existența dreptului de superficie iar nu instituit un asemenea drept.
Din altă perspectivă, instanța are în vedere că lipsa unor negocieri în privința modificării clauzelor contractuale vizează nu doar menținerea ca preț al lipsei de folosință a valorii redevenței actualizate, așa cum a susținut pârâta, dar în aceeași măsură și a tuturor celorlalte clauze contractuale, printre care și a celor privind încetarea contractului și a efectelor acestei încetări în privința bunului ce a făcut obiect al concesiunii și a investițiilor realizate. În aceste condiții, având în vedere pe de o parte că odată cu încetarea contractului de concesiune în condiții precum cele din cauză construcțiile ce reprezintă investiții efectuate de concesionar revin de plin drept concedentului și pe de altă parte că pârâta urmează să fie evacuată din imobil, nu există nicio rațiune pentru care aceasta să mai aibă vreun drept de folosință asupra terenului reclamantului, urmând ca și pentru acest motiv cererea privind instituirea dreptului de superficie să fie respinsă ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că pârâta este partea căzută în pretenții, urmează ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 5371 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 2017 lei taxă judiciară de timbru, 2354 lei onorarii de expertiză și 1000 de lei onorariu de avocat.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite acțiunea formulată de reclamantul …, cu domiciliul în …, prin procurator …, cu același domiciliu, în contradictoriu cu pârâta ..., cu sediul în …
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 18.976 lei, reprezentând contravaloare redevență calculată pentru perioada 01.04.2011 - 31.12.2015.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 13.757 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 31.12.2015, pentru achitarea cu întârziere a redevenței.
Dispune rezilierea contractului de concesiune nr. 183/10.09.2001, încheiat între Municipiul Onești, în drepturile și obligațiile căruia s-a subrogat reclamantul …, în calitate de concedent și ... în calitate de concesionar.
Dispune evacuarea pârâtei din imobilul spațiul comercial amplasat pe terenul reclamantului, situat în ...
Respinge cererea reconvențională în privința ambelor capete de cerere, având ca obiect calificarea contractului de concesiune ca fiind unul de locațiune și instituirea unui drept de superficie în favoarea pârâtei asupra terenului aferent construcției, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 5371 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 2017 lei taxă judiciară de timbru, 2354 lei onorarii de expertiză și 1000 de lei onorariu de avocat.
Dispune ca B.L.E.T.J. din cadrul Tribunalului Bacău să efectueze plata către experții tehnici onorariilor definitive după cum urmează: 1354 lei pentru Achiței Ramona-Daniela, 1000 lei pentru Radu Ioan-Viorel și 1000 lei pentru Dima Mihai.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.02.2016.
| ← revendicare imobiliara, pretentii. Jurisprudență Revendicare... | contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
