Pretenții. Jurisprudență Prejudicii, daune
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 226/R din data de 05.03.2014
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 226/R
Ședința publică din data de 5 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - S. O.
JUDECĂTOR - A. O.
JUDECĂTOR - R. A. A.
GREFIER - C. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă S.C. D.I. GRUP S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. SPRL ȘI ADMINISTRATOR SPECIAL P.F. împotriva sentinței civile nr. 7942/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. XXX/197/2011, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. A. S.R.L., având ca obiect "pretenții";.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 7 februarie 2014 în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12 februarie 2014, iar pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea la 19 februarie 2014, 26 februarie 2014 și 5 martie 2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține că:
Prin sentința civilă nr.7942 din data de 08.05.2013, Judecătoria Brașov a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC D.I.G. SRL prin administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 25.10.1999, reclamanta în calitate de furnizor și pârâta în calitate de beneficiar, au încheiat contractele de furnizare a energiei electrice, de furnizare a energiei termice și de furnizare a apei potabile și de evacuare a apelor uzate (f. 9-16).
În baza acestor contracte, pentru perioada ianuarie-august 2009 reclamanta a emis facturile fiscale nr. 7003705/02.02.2009, nr. 7003875/02.03.2009, nr. 7004046/02.04.2009, nr. 7004216/04.05.2009, nr. 7004395/02.06.2009, nr. 7004730/03.07.2009, nr. 7005339/ 03. 08.2009 și nr. 7005505/01.09.2009 care au fost achitate doar parțial de către pârâtă (f. 17-32).
Prin întâmpinarea formulată pârâta a arătat că a refuzat să achite valorile cuprinse în facturile menționate reprezentând ventilație întrucât nu are obligația contractuală de a suporta un astfel de cost și reprezentând agent termic întrucât valorile pretinse erau foarte mari iar reclamanta a refuzat să dea orice explicații privind modul de calcul al acestuia. Prin concluziile formulate, pârâta a arătat că a refuzat să achite și costurile reprezentând energie electrică comună întrucât potrivit contractului de antrepriză încheiat între părți, reclamantei îi revenea obligația de a asigura iluminarea spațiului fără pretenții materiale sau bănești din partea beneficiarului.
Analizând cuprinsul facturilor și al dovezilor de achitare a acestora, instanța constată că pârâta nu a achitat contravaloarea sumelor reprezentând ventilație, energie electrică utilitate comună și agent termic.
Raportat la apărările pârâtei pentru justificarea refuzului de plată se rețin următoarele:
Din cuprinsul contractelor de utilități încheiate între părți (f. 9-16), se constată că în acestea nu este prevăzută obligația pârâtei de plată a costurilor privind ventilația. Or, în lipsa unei obligații contractuale și în lipsa acceptării la plată de către pârâtă a acestei sume, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumelor de bani incluse în facturi reprezentând ventilație este neîntemeiată și va fi respinsă.
Cu privire la energia electrică utilitate comună, se reține că prin contractul de antrepriză autentificat la BNP C.D. sub nr. 470/13.05.1997, reclamanta potrivit art. 42 lit. a s-a obligat să asigure iluminarea căilor de acces și a spațiilor de folosință comună, fără pretenții materiale sau bănești din partea cumpărătoarei (f. 9).
Or, în acest context, includerea de către reclamantă în facturile fiscale de utilități aferente perioadei ianuarie-august 2009 a costurilor pentru energia electrică de utilitate comună, apare ca fiind abuzivă și ca urmare va fi respinsă.
Referitor la agentul termic, se reține că potrivit art. 4 din contractul de furnizare din data de 25.10.1999, calculul pentru agentul termic consumat se va face după sistemul paușal în funcție de suprafața de metri cubi ocupată de beneficiarul contractului de antrepriză nr. 80 tronson A, respectiv de către pârâtă, tarifele urmând să fie stabilite de către reclamantă în calitate de furnizor potrivit art. 5 (f. 11). Prin contract nu s-au stabilit costurile în funcție de care urma să fie calculat agentul termic furnizat.
Conform notificărilor depuse la dosar (f. 66-69), în cursul anului 2008, pârâta a adus la cunoștința reclamantei nemulțumirile acesteia referitoare la costul agentului termic, solicitând explicații privind modul de calcul al acestuia. Totodată s-a comunicat reclamantei refuzul pârâtei de a mai achita facturile emise în lipsa explicațiilor solicitate precum și încetarea de drept a contractului ca urmare a neachitării facturilor.
Susținerile pârâtei referitoare la încetarea de drept a contractului ca urmare a neachitării agentului termic mai mult de 30 de zile sunt neîntemeiate întrucât reclamanta, în calitate de creditor al obligației neexecutare, are dreptul fie de a continua executarea contractului, fie de a solicita rezilierea acestuia, și nu pârâta în calitate de debitor al obligației neexecutate.
Aceleași nemulțumiri legate de calculul agentului termic au fost comunicate și administratorului judiciar al reclamantei, C. SPRL și reclamantei în anii 2011- 2012 (f. 174-191), fără însă să se ajungă la o soluționare amiabilă a situației, deși potrivit art. 970 alin.1 C.civ "convențiile trebuie executate cu bună-credință";.
În cursul judecății reclamantei i s-a solicitat să depună la dosar modul de calcul al utilităților facturate pârâtei în perioada ianuarie-august 2009. Din înscrisurile și notele de ședință depuse la dosar (f. 116-152, 3-45 vol II) nu rezultă însă cuantumul sumelor pretinse, acest aspect relevând modul discreționar de acțiune al reclamantei contestat de către pârâtă încă din anul 2008 precum și faptul că refuzul pârâtei de a achita aceste sume este unul justificat.
De exemplu, pentru luna ianuarie 2009, reclamanta a facturat cu titlu de agent termic suma de 1059,31 lei +TVA (f. 18) iar conform calculului depus la dosar, pentru toate utilitățile aferente lunii ianuarie 2009, pârâtei i-ar fi revenit obligația de a achita suma de 459,88 lei (f. 116).
Or, în condițiile în care prin contractul de furnizare a agentului termic nu s-au stabilit costurile în baza cărora se calculează tarifele pentru agentul termic furnizat, în condițiile în care din anul 2008 reclamantei i s-a solicitat de către pârâtă stabilirea modului de calcul al agentului termic facturat și aceasta nu a luat nicio măsură în acest sens până în prezent, și în condițiile în care nici în cursul soluționării acestui litigiu, reclamanta nu a putut prezenta modalitatea în care a procedat la calcularea sumelor reprezentând agent termic facturate pârâtei în perioada ianuarie-august 2009, instanța a constatat că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata acestor sume, constituie un act de exercitare abuzivă a dreptului său conferit prin contractul încheiat la data de 25.10.1999 iar sancțiunea pentru exercitarea abuzivă a unui drept o constituie respingerea acțiunii formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă S.C. D.I. GRUP S.R.L.-în insolvență, solicitând admiterea recursului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de probe noi, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-au arătat în esență următoarele:
1.Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
2.Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Furnizarea agentului termic către pârâtă presupune atât agent termic program vară, cât și program de iarnă.Pârâta intimată a achitat contravaloarea agentului termic timp de 10 ani, astfel că nu se poate reține că acest serviciu nu a fost contractat, așa cum a arătat instanța de fond.
Instanța de fond avea posibilitatea să facă încadrarea juridică corectă a faptelor deduse judecății și implicit putea aprecia asupra temeiului de drept al acțiunii.
Se mai arată că, potrivit art.4 din contract, calculul pentru agentul termic consumat se va face după sistemul paușal, iar reclamanta, în calitate de furnizor, a efectuat acest calcul pe baza metodei globale de calculație a costurilor, astfel că este netemeinică motivarea instanței de fond potrivit căreia din actele de la dosar nu rezultă cuantumul sumelor pretinse.
În drept, recurenta a invocat prevederile art.304 pct.7 și 9, art.304 indice 1, art.312 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită taxă judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Intimata SC A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Se arată în întâmpinare că intimata a încheiat cu reclamanta trei contracte pentru furnizarea utilităților:contract de furnizare apă potabilă și evacuare ape uzate, contract de furnizare energie termică, contract de furnizare energie electrică.
Arată intimata că nu are contract cu recurenta pentru furnizare ventilație.
Intimata a achitat contravaloarea apei și a energiei electrice, refuzând să achite contravaloarea energiei termice, a ventilației și a energiei electrice utilitate comună(iluminatul căilor de acces).
Instanța de fond a reținut în mod corect că nu există vreo clauză contractuală în baza căreia pârâta să plătească serviciile de ventilație, că includerea costurilor cu iluminarea căilor de acces și a spațiilor comune în facturile de utilități publice este abuzivă, întrucât reclamanta s-a obligat prin contractul de antrepriză să le asigure ea, precum și faptul că din înscrisurile depuse de reclamantă la dosar nu rezultă cuantumul sumelor pretinse ca și contravaloare a utilităților-agent termic.
Mai arată intimata că sumele de pe facturi sunt exagerate și că, în urma neînțelegerilor cu aceasta, la data de 15.04.2008, a trimis o notificare reclamantei prin care s-a precizat că, urmare a neplății agentului termic pentru mai mult de 30 de zile, a intervenit desființarea de drept a contractului, ca urmare a pactului comisoriu de ultim grad. Ca urmare, a încetat obligația reclamantei de a mai furniza energie termică și dreptul său de a solicita contravaloarea acesteia.
Se mai arată și faptul că, prin procesul-verbal de conciliere nr.702/08.12.2011, administratorul judiciar al reclamantei C. S.P.R.L. a reținut faptul că nu sunt cuprinse specificații referitoare la modul de calcul al agentului termic, iar pe facturi există elemente care exced prevederilor contractuale din 2006, precum chirii, personal salarial mai numeros decât cel specificat în contract.(filele 76-80)
Examinând sentința recurată în raport de actele si lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate, având în vedere și dispozițiile art.304 indice 1 Cod procedură civilă privind examinarea cauzei sub toate aspectele, instanța constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform precizării de acțiune depusă la dosarul de fond( filele 1-5, vol.2), reclamanta SC D.I. Grup SRL a solicitat obligarea pârâtei SC A. SRL la plata sumei de 3.304,94 lei debit principal și 61.488,52 lei penalități, reprezentând contravaloarea agentului termic furnizat pârâtei, constând în căldură și ventilație, precum și contravaloarea energiei electrice, pretenții rezultând din facturile nr.70037705/02.02.2009, nr.7004875/03.02.2009, nr.7004046/02.04.2009, nr.7004216/04.05.2009, nr.7004395/02.06.2009, nr.7004730/03.07.2009, nr.7005339/03.08.2009 și nr.7005505/01.09.2009.(filele 18-32, vol.1)
Facturile au fost emise în baza contractului de furnizare a energiei termice și a contractului de furnizare a energiei electrice, ambele încheiate la data de 25.10.1999, depuse de reclamantă la dosarul de fond.
Modul de calcul al sumelor cuprinse în facturi a fost explicat în mod detaliat de reclamantă, în actele depuse la dosarul de fond.(filele 116-152, vol.1, filele 6-11; 57-64,vol.2)
Instanța de recurs reține astfel că pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3.304,94 lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice, a energiei termice și a ventilației sunt întemeiate, urmând a fi admise.
În ceea ce privește suma de 61.488,52 lei, solicitată cu titlu de penalități de întârziere contractuale, instanța constată că aceasta nu poate fi acordată în totalitate.
Contractele de furnizare a energiei termice și a energiei electrice, care prevăd plata unor penalități de 2% pe zi de întârziere, au fost încheiate la data de 25.10.1999, care a intrat ulterior sub imperiul Legii nr. 469/2002.
Conform art. 4 alin. 3 din acest act normativ, "totalul penalităților pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. (1) și (2), nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul";. Părțile nu au stipulat, prin contractele încheiate, contrariul, așa încât cuantumul penalităților nu poate depăși cuantumul debitului principal și ele vor fi reduse la nivelul debitului principal,în speță la suma de 3.304,94 lei. Legea nr. 469/2002 a fost abrogată abia în iunie 2009, dar acest lucru nu înseamnă că, după abrogare, penalitățile ar fi putut depăși debitul principal.
Instanța nu poate reține apărarea intimatei, potrivit căreia nu datorează contravaloarea ventilației, întrucât nu există o prevedere contractuală în acest sens.Instanța de recurs constată că, potrivit art.10 din contractul de furnizare a energiei termice, furnizorul are obligația de a asigura temperatura ambientală optimă prin furnizare de agent termic, în contract nefiind făcută o distincție între perioada de vară și cea de iarnă. În consecință, pe perioada iernii, reclamanta a furnizat agent termic pentru încălzire, iar pe perioada verii, agent termic pentru ventilație, plata contravalorii acestuia fiind în sarcina pârâtei intimate.
Nu se poate reține nici faptul că notificarea din data de 15.04.2008 reprezintă o reziliere de drept a contractului de furnizare a energiei termice. Pactul comisoriu de gradul IV existent în contract nu poate fi invocat de pârâta intimată, întrucât ea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, ci doar de partea care își îndeplinește aceste obligații, în speță de către reclamantă, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față. În condițiile în care pârâta intimată nu a achitat contravaloarea energiei termice, iar reclamanta recurentă a continuat furnizarea acestui serviciu, neînțelegând să invoce pactul comisoriu pentru neplata contravalorii serviciului furnizat, nu se poate considera că acel contract a fost reziliat de drept.
De asemenea, procesul-verbal de conciliere încheiat de administratorului judiciar C. SPRL, invocat de intimată, nu are valoare probatorie în cauză, reprezentând doar un punct de vedere al practicianului în insolvență.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin.1, art.304 indice 1 și art. 309 pct.9 Cod procedură civilă-1865, instanța va admite recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. D.I.G. S.R.L.-în insolvență, împotriva sentinței civile nr.7942 din data de 08.05.2013, pe care o va modifica în tot, și în consecință, va admite în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC D.I.G. S.R.L.-în insolvență, în contradictoriu cu pârâta SC A. S.R.L. și o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 3.304,94 lei, reprezentând contravaloarea agentului termic furnizat și neachitat, pe perioada ianuarie-august 2009, precum și suma de 3.304,94 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Va respinge restul pretențiilor reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurenta SC D.I.G. S.R.L.-în insolvență, împotriva sentinței civile nr.7942 din data de 08.05.2013, pe care o modifică în tot, și în consecință:
Admite în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC D.I.G. S.R.L.-în insolvență, prin administrator special S. C., cu sediul în mun.Brașov, str.B. R. nr.X, jud.Brașov, în contradictoriu cu pârâta SC A. S.R.L., cu sediul în mun.Brașov, str.L nr.X, jud.Brașov, și în consecință:
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 3.304,94 lei, reprezentând contravaloarea agentului termic furnizat și neachitat, pe perioada ianuarie-august 2009, precum și suma de 3.304,94 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Respinge restul pretențiilor reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 05.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. O. A. O. R. A.A.
GREFIER
C. S.
Red.A.O.- 2.04.2014
Dact. C.S.- 3.04.2014
Judecător fond - S. M.
| ← Contestație împotriva hotărârii adunarii creditorilor | Plângere la contestatie. Jurisprudență Plângeri prealabile → |
|---|
