Plângere la contestatie. Jurisprudență Plângeri prealabile
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 228/R din data de 05.03.2014
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.228/R
Ședința publică din data de 5 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - S. O.
JUDECĂTOR - A. O.
JUDECĂTOR - R. A. A.
GREFIER - C. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta petentă SC C. SA și recurentul intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ MUREȘ, împotriva Sentinței civile nr. 9950/14.06.2013, pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul nr. XXX/197/2012, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 7 februarie 2014 în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12 februarie 2014, iar pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea la 19 februarie 2014, 26 februarie 2014 și 5 martie 2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, reține că:
Prin sentința civilă nr.9950 din data de 14.06.2013, Judecătoria Brașov a admis în parte plângerea contraventionala formulata de petenta SC C. SA, în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 13707/0010627/03.07.2012, a redus cuantumul sancțiunii amenzii contravenționale aplicate de intimat de la 8000 lei, la 4000 lei și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr. 13707/0010627/03.07.2012, întocmit la data de 03.07.2012 de către INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCǍ MUREȘ, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei sub aspectul săvârșirii faptei prevăzute și sancționate de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006, în sarcina sa reținându-se: în urma verificării documentelor primite de la SC C. SA în cadrul cercetării evenimentului de muncă mortal soldat cu decesul conducătorului auto P.G. la locul evenimentului, accident care a avut loc la data de 08.05.2012 aproximativ la ora 12.00 în raza satului S., com. D., jud. M., s-a constatat că firma a asigurat cunoașterea și aplicarea de către victimă a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și protecție stabilit pentru anul 2012 prin prelucrarea acestuia la data de 06.02.2012. Nici la angajarea victimei la data de 14.01.2008 și nici ulterior până la prelucrarea din 06.02.2012 nu s-a asigurat prelucrarea planurilor de prevenire și protecție curente. De asemenea, din verificarea tematicilor pentru instruirilor introductiv generală, la locul de muncă și periodică, rezultă că prelucrarea planului de prevenire și protecție nu se efectuează la angajare, ci doar în cadrul instruirilor periodice și că tematic inițială aprobată de angajator prevedea prelucrarea planului de prevenire și protecție pentru anul 2012 abia în luna septembrie a anului 2012. Printr-o măsură coercitivă s-a efectuat prelucrarea planului de prevenire și protecție în data de 06.02.2012, dar fără a se modifica tematica pentru instruirea periodică și fără a se cuprinde această prelucrare și noilor angajați prin modificarea tematicilor instruirilor la angajare.
Procesul verbal a fost încheiat la sediul intimatului, în lipsa reprezentantului legal al societății contestatoare.
Conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Examinând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente referitoare la formă, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, în temeiul art. 17 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește criticile formulate de petentă prin cererea introductivă, relative la nelegalitatea actului constatator, instanța reține că prin Decizia nr. XXII/2007 a Secțiilor Unite, instanța supremă a dat o interpretare restrictivă a cazurilor în care procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, arătând că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr.2/2001. Or, forma procesului-verbal de contravenție nu se regăsește în enumerarea de la acest articol.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al ipotezelor în care intervine nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv descrierea generică a faptei, nesocotirea dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la cele reținute în procesului verbal de contravenție încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei care nu a fost convocat la sediul intimatei și nesemnarea actului constatator de un martor asistent care să confirme împrejurarea încheierii în lipsa contravenientei, să intervină doar sancțiunea nulității relative, fiind necesar ca vătămarea produsă să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal de contravenție, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 2 C.p.c. coroborate cu art. 47 din OG nr. 2/2001.
În cazul de față, instanța opinează că fapta a fost descrisă corespunzător, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, întrucât folosirea unui text predefinit nu este de natură să conducă la anularea procesului-verbal, atâta timp cât acesta este suficient de clar și cuprinde toate elementele esențiale pentru descrierea contravenției. De asemenea, petentul a avut posibilitatea să dovedească în fața instanței orice alte împrejurări pe care le consideră relevante în aprecierea gravității faptei sau a nevinovăției sale, neputând astfel susține în mod întemeiat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, precum și să prezinte obiecțiunile pe care ar fi intenționat să le formuleze cu ocazia încheierii actului constatator la sediul ITM Mureș în cadrul procesului civil de față, apărări care au fost formulate încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, fiind pe această cale verificate de instanța de judecată.
Nici motivul de nulitate referitor la necompetența teritorială a inspectorului de muncă de a aplica sancțiunea contravențională dispusă nu poate fi primit, din următoarele considerente:
Conform art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001: "Contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori";, art. 21 alin. 1 din ordonanță prevăzând că: "în cazul în care prin actul de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul verbal de constatare, aplică și sancțiunea";.
Completând aceste prevederi legale generale cu dispozițiile speciale incidente în cauză (în baza art. 43 alin. 1 din Legea nr. 319/2006), instanța reține că potrivit art. 42 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. 2-9 se face de către inspectorii de muncă, iar conform art. 116 ind. 1 din HG nr. 1425/11.10.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr/ 319/2006: "Cercetarea evenimentelor care au ca urmare decesul și/sau invaliditatea lucrătorilor, precum și a incidentelor periculoase care se produc pe teritoriul altor județe decât județul unde are sediul social angajatorul se va face de către inspectorul teritorial de muncă a avut loc evenimentul";.
Or, întrucât evenimentul s-a produs pe teritoriul județului Mureș, respectiv pe raza satului Seleuș, com. Daneș, competența de cercetare a acestuia, precum și de a constata și aplica eventualele sancțiuni contravenționale o avea ITM Mureș, în speță, procesul verbal fiind întocmit în mod legal de către un inspector de muncă din cadrul intimatului, cât timp Legea nr. 319/2006 nu conține dispoziții exprese prin care să se impună ca aplicarea sancțiunilor prevăzute de acest act normativ să se facă de un alt organ decât agentul constatator. În plus, atașat răspunsului la interogatoriul administrat, intimatul a depus și decizia de numire a inspectorului de muncă care a cercetat evenimentul din data de 08.05.2012 soldat cu decesul angajatului P.G. (filele 52-65), în cazul de față nefiind efectuate acte de control în afara teritoriului județului Mureș, pe a cărui rază își desfășoară activitatea ITM Mureș.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului întregii ordonanțe rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neață c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În ceea ce privește sarcina probei, instanța apreciază că, în lumina jurisprudenței CEDO (cauza Anghel c. României, cauza Ioan Pop c. Romaniei), se impune realizarea distincției că în situația în care actul de constatare a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă contestatorului potrivit art. 129 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă.
În cauză, instanța reține că organul constatator a întocmit procesul verbal contestat în urma verificării documentelor puse la dispoziție de către SC C. SA în cadrul cercetării evenimentului de muncă mortal soldat cu decesul angajatului P.G., respectiv înscrisurile anexate la procesul verbal de cercetare nr. 61/29.05.2012, constând în: tematică instruire introductiv generală, plan de desfășurare pentru instruirea introductiv generală, tematica instruirii la locul de muncă, tematica de instruire periodică pentru anul 2012 pentru instruirea muncitorilor de la formația conducători auto, întreținere și reparații auto din cadrul secției de exploatare pe linia de securitate și sănătate în muncă, tematica de instruire periodică pentru anul 2012 pentru instruirea personalului muncitor de la formația mașiniști și fișele de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă a victimei accidentului mortal.
Potrivit art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006: constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4000 la 8000 lei încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. 1 lit. a și b, art. 13 lit. a, d-f, h-m și o, art. 20, art. 29 alin. 1 lit. a și art. 32 alin. 2, dintre care art. 13 lit. f din lege impune: "În vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: să asigure și să controleze cunoașterea și aplicarea de către toți lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și de protecție stabilit, precum și a prevederilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă, prin lucrătorii desemnați, pe propria competență sau prin servicii externe";.
În acest sens, același text normativ prevede la litera b și obligația angajatorilor de a întocmi un plan de prevenire și protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluare riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condițiilor de muncă specifice unității, iar aceste prevederi se impun a fi completate cu cele ale art. 46 din HG nr. 1425/11.10.2006 care reglementează conținutul planului de prevenire și protecție.
Totodată, din coroborarea dispozițiilor Secțiunii a 7-a "Instruirea lucrătorilor"; din Legea nr. 319/2006 cu cele ale cap. 5 "Instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă"; din HG nr. 1425/11.10.2006, rezultă că instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă cuprinde instruirea introductiv-generală, instruirea la locul de muncă și instruirea periodică, în cadrul acestora expunându-se aspectele arătate la art. 88, art. 93 și art. 97 și art. 100 din normele metodologice.
În speță, instanța constată că societatea petentă a întocmit planul de protecție pe anul 2012 pentru locul de muncă în care își desfășura activitatea P.G. (anexa 5 a procesului verbal de cercetare nr. 61/29.05.2012, filele 163-165 din dosarul nr.1704/308/2012) și a asigurat cunoașterea și aplicarea de către victimă a măsurilor prevăzute în acesta la data de 06.02.2012, fără însă ca la angajarea victimei în 14.01.2008 și ulterior, până la prelucrarea din anul 2012, să asigure și să controleze cunoașterea și aplicarea de către aceasta a măsurilor prevăzute în planurile de prevenire și protecție curente, aferente fiecărui an (conform conținutului copiilor Fișelor de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă ale victimei aflate la filele 313-323 din dosarul nr.1704/308/2012). În plus, din verificarea tematicilor pe anul 2012 pentru instruirile introductiv-generală, la locul de muncă și periodică (filele 218-229 din dosarul nr.1704/308/2012) rezultă că societatea nu a procedat la prelucrarea planurilor de prevenire și protecție la angajare, ci doar în cadrul instruirii periodice, iar pentru anul 2012 aceasta a fost programată abia în luna septembrie (Tematica nr. 9 pct. 1, fila 227). Totodată, din extrasul Fișei de instruire individuală a conducătorului auto P.G. (fila 323 din dosarul nr.1704/308/2012) reiese însă că prelucrarea planului de prevenire și protecție pe anul 2012 a avut loc în 06.02.2012, fără să se modifice forma inițială a tematicii pentru instruirea periodică pusă la dispoziția intimatului, și implicit, fără a se efectua această prelucrare și noilor angajați, prin prelucrarea tematicilor de instruire la angajare.
În plus, contestatoarea nici nu a făcut proba contrară situației de fapt menționată sub aspectul temeiniciei, aceasta limitându-se în cuprinsul cererii de chemare în judecată doar la criticarea legalității procesului verbal de contravenție, fără a prezenta o explicație rațională motivului pentru care agentul constatator ar fi consemnat aspecte neconcordante cu realitatea.
Împrejurarea că societatea petentă a depus abia pe parcursul judecății Tabele nominale nedatate cuprinzând lucrătorii cărora în perioada 2010-2012 li s-a prelucrat la angajare materialul "Planul de prevenire și protecție al întreprinderii"; (filele 334-339 din dosarul nr.1704/308/2012) nu este de natură să înlăture răspunderea sa contravențională, cât timp contestatoarea nu a prezentat dovada efectuării acestor prelucrări odată cu documentele puse la dispoziția inspectorul de muncă care a efectuat controlul scriptic, iar tematicile descrise anterior nu cuprind nicio mențiune sau rectificare care să ateste prezentarea planului de prevenire și protecție a întreprinderilor și la angajarea lucrătorilor, sens în care se poate în mod rezonabil aprecia că aceste înscrisuri au fost constituie pro causa, în susținerea apărării.
În baza acestor considerente de fapt, instanța reține că victimei evenimentului mortal cercetat nu i-a fost asigurată anual cunoașterea planurilor curente de prevenire și protecție, iar prelucrarea planului pentru anul 2012 nu s-a realizat de la data intrării sale în vigoare și, prin asimilare, tematicile deficitare pentru instruirile la angajare conduc la concluzia că această situație este valabilă și pentru noii angajați.
Astfel, întrucât petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa sau a unei cauze de natură să înlăture caracterul contravențional al acesteia, deși conform art. 129 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă îi incumba sarcina acestei probe, instanța apreciază că nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție atacat, SC C. SA, în calitate de angajator, făcându-se vinovată de nerespectarea obligației legale care îi incumba în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă reglementată de art. 13 lit. f din Legea nr. 319/2006.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale aplicate, având în vedere prevederile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit căruia sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din ordonanță (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), precum și art. 38 alin. 3 OG nr. 2/2001 (care permite instanței să aprecieze sancțiunea aplicată inclusiv în ipoteza în care prezumția relativă de temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța opinează că în raport de ansamblul faptic și cauzele producerii evenimentului descrise la pct. k) și l) din procesul verbal de cercetare nr. 61/29.05.2012 pentru care se face răspunzător victima accidentului (filele 115-116 din dosarul nr.1704/308/2012), scopul preventiv al sancțiunii contravenționale poate fi realizat și prin obligarea petentei la plata cuantumului minim legal prevăzut de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006.
Pentru aceste motive, menținând celelalte dispoziții ale procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție nr. 13707/0010627/03.07.2012 întocmit de intimat, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională, în sensul că a redus cuantumul sancțiunii amenzii contravenționale aplicate societății petente prin procesul verbal contestat, de la suma de 8000 lei, la 4000 lei.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal atât petenta SC C. SA, cât și intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ MUREȘ.
Recurenta SC C. SA a solicitat admiterea recursului și anularea procesului-verbal de contravenție contestat.
În motivele de recurs, recurenta a arătat în esență următoarele:
1.Instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, depășind atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel, prin interpretarea Legii nr.319/2006, instanța de judecată adaugă la textul legal obligația de a prelucra planurile de prevenire și protecție "la data angajării";, "anual"; și în mod arbitrar, fără a motiva, constată faptul că nu s-a modificat "forma inițială a tematicii"; și "implicit"; nu s-a efectuat prelucrarea noilor angajați.
Instanța de fond s-a transformat într-un veritabil agent constatator, această poziție a instanței fiind contrară atât legii, cât și practicii CEDO.
2.Cu privire la examinarea legalității procesului-verbal se arată faptul că, în mod eronat, instanța a constatat faptul că au fost respectate dispozițiile legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută în temeiul art.17 din OG nr.2/2001.
Astfel, lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită și data comiterii acesteia este un motiv de nulitate absolută care se constată și din oficiu.
În mod eronat instanța consideră că nu e necesară precizarea de către organul constatator a înscrisurilor avute în vedere la constatarea abaterilor, stabilirea identității noilor angajați la care se face referire.În cauza de față procesul-verbal nu conține un text predefinit, așa cum reține instanța, ci un text incomplet, din care nu se poate stabili cu exactitate fapta contravențională.
Descrierea pur formală a contravenției, fără a evidenția elementele de fapt de natură a o individualiza, echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului-verbal.
Instanța de fond nu a analizat temeinic motivul pentru care petenta a solicitat nulitatea procesului-verbal de contravenție, petenta nefiind convocată de agentul constatator pentru a face obiecțiuni, nedându-i-se posibilitatea de a se apăra.
Recurenta a depus la dosarul de fond înscrisuri prin care a dovedit faptul că personalul angajat a luat cunoștință despre planul de prevenție și protecție stabilit, liste care ar fi putut fi depuse direct la ITM Mureș dacă ar fi fost convocată la data întocmirii procesului-verbal de contravenție.
3.În ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale a ITM Mureș, instanța de fond a constatat în mod greșit că agentul constatator avea competență, întrucât fapta contravențională, respectiv neasigurarea instructajului la data angajării pentru noii salariați s-a produs la Brașov, și nu în satul Seleuș, com.Daneș.
Instanța de fond a confundat cercetarea evenimentelor care au avut ca urmare decesul și/sau invaliditatea lucrătorilor, cu cercetarea și aplicarea sancțiunii contravenționale pentru nerespectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr.319/2006.
În drept, se invocă dispozițiile Legii nr.319/2006, ale OG nr.2/2001 și ale Codului de procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar,în conformitate cu dispozițiile art.36 din OG nr.2/2001.
Recurentul Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea în totalitate a plângerii contravenționale.
În motivele de recurs, recurenta a arătat în esență următoarele:
Instanța de fond nu a luat în considerare perioada îndelungată de timp în care nu a fost prelucrat planul de prevenire și protecție, precum și faptul că, în cazul lucrătorilor nou angajați, prelucrarea planului de prevenire și protecție nu era prevăzută nici în tematica de instruire introductiv generală, nici în tematica instruirii la locul de muncă.
Astfel, SC C. SA a asigurat cunoașterea și aplicarea de către victima accidentului de muncă a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și protecție stabilit pentru anul 2012 prin prelucrarea acestuia în data de 06.02.2012.Nici la angajarea victmei P.G., în 14.01.2008 și nici ulterior, până la prelucrarea din 06.02.2012, nu s-a asigurat prelucrarea planului de prevenire și protecție curentă.Printr-o măsură coercitivă s-a efectuat prelucrarea planului de prevenire și protecție pentru anul 2012 abia în septembrie 2012, dar fără a se modifica tematica și fără a se cuprinde în această prelucrare și noii angajați.
Ca urmare, reducerea amenzii de către instanța de judecată este lipsită de temei. Contravenția săvârșită de petentă este o contravenție de pericol, și nu de rezultat.Prin urmare, simpla producere a unei stări de pericol este suficientă pentru existența contravenției, iar fapta este gravă chiar dacă starea de pericol creată nu s-a materializat prin acidentarea efectivă a lucrătorilor.
Se mai arată că societatea petentă a susținut că procesul-verbal este nelegal și netemeinic, nerezultând în niciun fel că aceasta ar regreta fapta contravențională.
Examinând sentința recurată în raport de actele si lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate, având în vedere și dispozițiile art.304 indice 1 Cod procedură civilă privind examinarea cauzei sub toate aspectele, instanța constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Motivul de nulitate a procesului-verbal de contravenție, invocat de recurenta SC C. SA, referitor la descrierea pur formală a contravenție, ceea ce ar echivala cu lipsa descrierii faptei, este neîntemeiat.
Astfel, fapta contravențională este descrisă suficient de amplu în actul constatator al contravenției, în care se menționează următoarele:
-nici la angajarea victimei la data de 14.01.2008 și nici ulterior până la prelucrarea din 06.02.2012, nu s-a asigurat prelucrarea planurilor de prevenire și protecție curente;
-din verificarea tematicilor pentru instruirilor introductiv generală, la locul de muncă și periodică, rezultă că prelucrarea planului de prevenire și protecție nu se efectuează la angajare, ci doar în cadrul instruirilor periodice;
-tematica inițială aprobată de angajator prevedea prelucrarea planului de prevenire și protecție pentru anul 2012 abia în luna septembrie a anului 2012; doar printr-o măsură coercitivă s-a efectuat prelucrarea planului de prevenire și protecție în data de 06.02.2012, dar fără a se modifica tematica pentru instruirea periodică și fără a se cuprinde această prelucrare și noilor angajați prin modificarea tematicilor instruirilor la angajare.
Agentul constatator nu a reținut fapta contravențională în mod arbitrar; procesul-verbal de contravenție contestat este rezultatul unei ample cercetări debutate la data de 09.05.2012, ca urmare a unui accident de muncă mortal, cercetare finalizată prin întocmirea procesului-verbal de cercetare nr. 61/29.05.2012.
Cu ocazia acestei cercetări, au fost verificate o serie de documente, constând în: tematică instruire introductiv generală, plan de desfășurare pentru instruirea introductiv generală, tematica instruirii la locul de muncă, tematica de instruire periodică pentru anul 2012 pentru instruirea muncitorilor de la formația conducători auto, întreținere și reparații auto din cadrul secției de exploatare pe linia de securitate și sănătate în muncă, tematica de instruire periodică pentru anul 2012 pentru instruirea personalului muncitor de la formația mașiniști și fișele de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă a victimei accidentului mortal.
Neinserarea în cuprinsul procesului-verbal de contravenție a documentelor verificate de agentul constatator nu este sancționată de lege cu nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, ci doar lipsa faptei contravenționale, astfel încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.17 din OG nr.2/2001.
A mai invocat recurenta și motivul de nulitate referitor la neconvocarea sa pentru a face obiecțiuni, nedându-i-se posibilitatea de a se apăra, motiv care nu este întemeiat.
Astfel, legea cadru în materie contravențională-OG nr.2/2001, nu sancționează cu nulitatea absolută neacordarea dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la cele reținute în procesului verbal de contravenție; în acest caz ar putea interveni doar sancțiunea nulității relative, fiind necesar însă dovedirea în cauză a faptului că vătămarea produsă nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
În speță însă, petenta recurentă nu a produs o astfel de dovadă. De altfel, prin posibilitatea acordată de lege de a formula plângere contravențională, de a administra probe în combaterea procesului-verbal de contravenție, i s-a asigurat acesteia dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce privește necompetența teritoriale a ITM Mureș, invocată de recurenta petentă, instanța de fond a reținut în mod corect competența agentului constatator.
Astfel, potrivit art. 42 alin. 1 din Legea nr. 319/2006), " constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. 2-9 se face de către inspectorii de muncă";, iar conform art. 116 indice 1 din HG nr. 1425/11.10.2006 " Cercetarea evenimentelor care au ca urmare decesul și/sau invaliditatea lucrătorilor, precum și a incidentelor periculoase care se produc pe teritoriul altor județe decât județul unde are sediul social angajatorul se va face de către inspectorul teritorial de muncă a avut loc evenimentul";.
Evenimentul s-a produs pe teritoriul județului Mureș, astfel încât, raportat și la dispozițiile art. din OG nr.2/2001 care prevăd că, "În cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea";, instanța de recurs constată că ITM Mureș avea competența de a constata și aplica eventualele sancțiuni contravenționale în prezenta cauză.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond a adăugat la lege, atunci când a reținut obligația petentei de a prelucra planurile de prevenire și protecție "la data angajării";, "anual"; și faptul că nu s-a modificat "forma inițială a tematicii"; și "implicit"; nu s-a efectuat prelucrarea noilor angajați,instanța de recurs constată că acesta este neîntemeiat.
Astfel, agentul constatator a reținut în mod corect încălcarea de către petentă a obligației prevăzute la art.13 lit.f din Legea nr.319/2006, constând în asigurarea și controlarea de către societate a cunoașterii și aplicării de către toți lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și de protecție stabilit, precum și a prevederilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă, prin lucrătorii desemnați, prin propria competență sau prin servicii externe.
Instanța de fond a reținut faptul că a avut loc, în speță, încălcarea acestei obligații, prin coroborarea dispozițiilor Secțiunii a 7-a "Instruirea lucrătorilor"; din Legea nr. 319/2006 cu cele ale Capitolului 5 "Instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă"; din HG nr. 1425/11.10.2006, din care rezultă că instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă cuprinde instruirea introductiv-generală, instruirea la locul de muncă și instruirea periodică.
Ca urmare, instanța de fond nu a adăugat la lege, ci a detaliat modul în care societatea petentă a înțeles să respecte prevederile legale în materia protecției muncii, prin prisma dispozițiilor generale cuprinse în Legea nr. 319/2006 și a celor speciale din HG nr. 1425/11.10.2006.
Pentru toate aceste considerente, instanța de recurs reține faptul că recursul declarat de petenta SC C. SA este nefondat, urmând a fi respins.
În ceea ce privește recursul declarat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș, cu unicul motiv referitor la netemeinicia reducerii amenzii aplicate petentei prin procesul-verbal de contravenție, instanța constată că acesta este nefundat.
Astfel, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a sancțiunii contravenționale alicate petentei prin procesul-verbal contestat, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere modul de săvârșire a faptei și cauzele producerii accidentului de muncă mortal descrise în procesul verbal de cercetare nr. 61/29.05.2012, pentru care se face răspunzător victima accidentului, instanța de fond a apreciat în mod corect că scopul preventiv al sancțiunii contravenționale poate fi realizat și prin obligarea petentei la plata amenzii în cuantumul minim legal prevăzut de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006.
Este corectă susținerea recurentului potrivit căreia simpla producere a unei stări de pericol este suficientă pentru existența contravenției, însă acest aspect nu are relevanță la individualizarea sancțiunii contravenționale, ce se face conform criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, criterii pe care instanța de fond le-a avut în vedere atunci când a decis reducerea amenzii contravenționale aplicate petentei, de la suma de 8000 lei la suma de 4000 lei.
Pentru toate aceste considerente, instanța de recurs reține faptul că recursul declarat de intimatul ITM Mureș este nefondat, urmând a fi respins.
Față de cele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă ambele recursuri declarate împotriva sentinței civile nr.9950 din data de 14.06.2013, pronunțată de Judecatoria Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de recurenții SC C. S.A. și INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ MUREȘ, împotriva sentinței civile nr.9950 din data de 14.06.2013, pronunțată de Judecătoria Brașov, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 05.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. O. A. O. R. A. A.
GREFIER
C. S.
Red.A.O.- 2.04.2014
Dact. C.S.- 3.04.2014
Judecător fond - I. C.
| ← Pretenții. Jurisprudență Prejudicii, daune | Plângere la contraventie. Jurisprudență Plângeri prealabile → |
|---|
