Plângere la contraventie. Jurisprudență Plângeri prealabile
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 233/R din data de 05.03.2014
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 233/R
Ședința publică din data de 5 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - S.O.
JUDECĂTOR - A. O.
JUDECĂTOR - R. A. A.
GREFIER - C. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta intervenientă G. M. I. și de recurenta intimată U. Ț. B.S.A. împotriva sentinței civile nr. 7988/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. XXX/197/2012, în contradictoriu cu intimatul petent COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR BRAȘOV, având ca obiect "alte cereri";.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 7 februarie 2014 în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12 februarie 2014, iar pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea la 19 februarie 2014, 26 februarie 2014 și 5 martie 2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, reține că:
Prin sentința civilă nr.7988 din data de 08.05.2013, Judecătoria Brașov a dispus următoarele:
-a admis sesizarea formulată de petentul A.N.P.C.-Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov, referitoare la procesul verbal de constatare a contravenție seria ANPC 0508451/25 07 2012, întocmit operatorului economic intimata U. T. B.
SA:
-a menținut procesul verbal de constatare a contravenției seria ANPC 0508451/25 07 2012;
-a constatat că art.3 pct.3.1 din contractul de credit nr.32736/30 01 2006 încheiat de intimata Bancă cu împrumutații G. M. I. și G.R. constituie o clauză abuzivă în sensul art.4 alin.1 și 2 din Legea 193/2000;
-a constatat că fapta intimatei U. T. B. SA (fost HVB B. R. SA de a insera în contractul de credit anterior menționat, la articolul anterior indicat, clauze abuzive, constituie contravenția prevăzută de art.16 alin.1 din Legea 193/2000;
A aplicat intimatei U. T. B. SA sancțiunea amenzii contravenționale de 800 lei pentru contractul încheiat cu consumatorii G. M. I. și G. R.;
-a dispus în sarcina intimatei U. T. B. SA să procedeze la înlăturarea clauzei abuzive din contractul anterior menționat și să procedeze la modificarea dobânzii după prealabilă negociere și numai de comun acord cu consumatorii, conform dispoziției contractuale inserate la art.9 pct.9.2. din contractul de credit nr.32736/30 01 2006;
-a constatat că împrumutații G. M. I. și G. R., consumatori, prejudiciați prin contractul încheiat cu încălcarea de către Bancă a dispozițiilor art.1 din Legea 193/2000 au dreptul de a se adresa organelor judecătorești conform art.14 din Legea 193/2000;
-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de împrumutata consumatoare G. M. I..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut urmatoarele:
Între intervenienții consumatori G. M. I. și G. R. și intimata U. T. B. SA a fost încheiat contract de credit 32736/30 01 2006.
Cu referire la procesul verbal de contravenție ANPC 0508451/25 07 2012 instanța constată că sub aspectul legalității, conține toate elementele prevăzute de art.17 din OG 2/2001, fiind așadar legal întocmit.
Cu referire la temeinicia sa, referitor la clauzele contractuale, cu verificarea cărora instanța a fost investită, cele prevăzute de art.3, 3.1, în raport cu prevederile L 193/2000, instanța va reține că prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt: - art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii; - art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; - art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv; - art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Se constată că prevederile contractuale referitoare la dobândă nu au fost negociate direct cu consumatorii G., în sensul dispozițiilor legale de mai sus.
În ce privește dobânda, contractul examinat cuprinde sintagma "art.3 , 3.1 Banca are dreptul de a modifica rata dobânzii în funcție de costurile de refinanțare de pe piața monetară de capital cât și în funcție de costurile surselor de finanțare proprii"; prin urmare, clauza referitoare la dobânda este prestabilită de Bancă, clientul nu participă la stabilirea ei, ci o acceptă prin semnarea contractului, în speranța că Banca va avea în vedere dispoziția contractuală conform căreia "contractul poate fi modificat numai cu acordul ambelor părți prin acte adiționale";, așa cum se prevede la art.9, 9.2 din contract.
Din textele sus-amintite reiese faptul că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prin urmare, aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere la aprecierea clauzei contractuale.
Sintagmele și clauzele amintite pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat. Așa cum s-a arătat mai sus, conform art. 1 lit. a din Anexa Legii, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanța constată că motivul întemeiat prevăzut în contract se referă doar la starea Băncii, nicidecum (și) la starea clientului consumator. Prin "motiv prevăzut în contract";, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi majorată. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar și determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de majorare a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanța învestită cu verificarea legalității acestei clauze și a aplicării ei. Or, pentru Bancă motivul constă exclusiv în costul resurselor de creditare. Cel care se află într-o poziție în care poate doar să ia act de modificarea ratei dobânzii este clientul. Pe de altă parte atâta timp cât banca a fost în măsură să stabilească necesitatea majorării dobânzii și a cuantificat procentul de majorare este evident că a avut în vedere anumite criterii. Deci, dacă determinarea acestora a fost posibilă la momentul majorării dobânzii, este evident că puteau fi cuprinse și în contractul încheiat pentru a fi clar cunoscute și acceptate ori refuzate de consumator.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția "motivului întemeiat";, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate a rezilierii este prevăzută doar parțial în contract, astfel că, indiferent de alte considerații, clauza analizată este abuzivă.
Astfel, Banca a prevăzut că "dacă împrumutatul nu este de acord cu noua rată acesta are dreptul de a denunța unilateral, și toate obligațiile devin scadente și exigibile";. Or, aceasta nu ar face decât să îi îngreuneze situația, clientul din nou este în poziție total defavorabilă, determinată de atitudinea Băncii care decide unilateral și intempestiv mărirea dobânzii.
Față de considerentele expuse, instanța a constatat că procesul verbal a fost temeinic încheiat.
În ce privește cererea de restituire a sumelor de bani, formulată de către intervenientă, instanța a constatat că sesizarea adresată Judecătoriei de către petentul C.J.P.C. BRAȘOV, conform art.12 din Legea 193/2000 privește doar clauzele referitoare la calculul și perceperea dobânzii de către bancă.
Față de considerentele expuse, instanța a dispus conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal atât intervenienta în interes propriu G.M.I., cât și intimata U.T.B. SA.
Recurenta G.M.I. a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecință:
-admiterea cererii de intervenție și înlăturarea clauzei abuzive inserate în contractul de credit nr.32736/30.01.2006, cap.3, art.3.1.;
-restituirea către intervenient a sumelor plătite în plus, nejustificat, ca urmare a aplicări clauzei abuzive, cu dobânda legală aferentă, calculate până la data restituirii efective.
În motivele de recurs, recurenta a arătat în esență următoarele:
În mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins cererea de intervenție, fără a argumenta această soluție.
Având în vedere că instanța a constatat clauzele abuzive cuprinse în art.3 pct.3.1, soluția corectă ar fi fost aceea de a înlătura acele clauze și de a restabili dobânda inițială, respectiv cea negociată și acceptată la data încheierii contractului de credit, respectiv rata dobânzii de 10,95% pe an.
În ceea ce privește solicitarea intervenientei de a-i fi restituite sumele de bani, recurenta arată că cererea sa este fondată și dovedită.
Recurenta U.T.B. SA. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, respingerea ca neîntemeiată a cererii de sesizare a instanței de judecată și pe cale de consecință anularea procesului-verbal de constatare nr.0508451/25.07.2012.
În motivele de recurs, recurenta a arătat în esență următoarele:
Sentința recurată este netemeinică și nelegală.
Astfel, instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere buna-credință a Băncii, care a ținut cont de situația personală a intimatei-interveniente, respectiv pierderea locului de muncă de către aceasta.
La pronunțarea sentinței nu s-a observat faptul că intimata intervenientă a semnat Actul Adițional nr.1, prin care s-a acordat o perioadă de grație de 4 luni la plata debitului principal și a dobânzii.
În ceea ce privește nenegocierea clauzelor contractuale, reținută de instanța de fond, recurenta arată că prevederile art.1 lit.a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive, din Legea nr.193/2000, nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii sau alte speze bancare, plătibile de către consumator ori datorate acestuia din urmă, sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând celelalte părți contractante iar acestea au posibilitatea rezilierii contractului.
Așadar, câtă vreme în contract a fost prevăzută posibilitatea rezilierii din inițiativa intimatei, chiar și parțial prevăzute în contract, nu se poate reține caracterul abuziv al acestei clauze.
Prima condiție pentru ca instanța de fond să poată invoca caracterul abuziv al unei clauze este aceea de a-i fi fost refuzată intervenientei de către Bancă derularea procedurii negocierii, or Banca a trimis în atenția intervenientei în luna septembrie 2009 adresa nr.2440563 prin care a fost informată despre posibilitatea de a alege una dintre două variante de dobândă.
Conform prevederilor legale de la acea dată-OUG nr.50/2010-Banca a propus intervenientei semnarea unui act adițional, dar aceasta nu a fost de acord cu propunerea Băncii, motivând că notificarea a fost expediată tardiv și că dobânda a fost majorată la 16,96% pe an, motiv pentru care Banca a procedat conform legii și a efectuat setările pentru dobânda variabilă.
Ca urmare a fluctuației indicelui ROBOR la șase luni, rata aplicabilă soldului creditului s-a modificat corespunzător, variind între 15,14% și 16,64%.
Prin documentele semnate-grafice de rambursare-până în luna septembrie 2010, intervenienta acceptase nivelul dobânzii de 16,95%, modificările având loc cu acordul acesteia.
Examinând sentința recurată în raport de actele si lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate, având în vedere și dispozițiile art.304 indice 1 Cod procedură civilă privind examinarea cauzei sub toate aspectele, instanța constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a respins în mod corect cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta G.M.I., întrucât, potrivit art.14 din Legea nr.193/2000, " Consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.";
În procedura instituită de actul normativ susmenționat, calitate procesuală activă are organul de control, în speță Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov, intimată fiind contravenienta intimată U.T.B. SA. Comisariatul petent întocmește proces-verbal de contravenție pe care îl înaintează judecătoriei, iar aceasta din urmă, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune interese, după caz. Partea contractantă, prejudiciată prin inserarea clauzei abuzive în contract, are posibilitatea de a-și repara prejudiciul suferit doar pe cale separată, în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Instanța de fond a procedat conform dispozițiilor Legii nr.193/2000, atunci când a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate în contractul de credit nr.32736/30.01.2006, încheiat între părți, și, pe cale de consecință, a obligat intimata să modifice dobânda după prealabilă negociere și numai de comun acord cu consumatorii.
Față de toate aceste aspecte, recursul declarat de intervenienta G.M.I. nu este întemeiat, urmând a fi respins.
În ceea ce privește recursul declarat de intimata U.T.B. SA, instanța constată următoarele:
Prin contractul dintre părți nr.32736/30.01.2006, cap.3,art.3.1 rata dobânzii este de "10.95% pe an, până la notificarea ulterioară din partea băncii, calculată la suma nerambursată. Banca are dreptul de a modifica rata dobânzii în funcție de costurile de refinanțare de pe piața monetară/de capital, cât și în funcție de costurile surselor de finanțare proprii și va notifica împrumutatul despre o asemenea modificare";.
Se constată astfel că modificarea dobânzii este lăsată la latitudinea exclusivă a băncii, consumatorul neavând posibilitatea să negocieze cu banca noua dobândă, ci doar să denunțe unilateral contractul.
Ca urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că dobânda de 10,95% pe an a fost prestabilită de bancă, nefiind negociată direct cu consumatorii, așa cum nici modificarea acestei dobânzi, potrivit prevederii contractuale menționate anterior, nu poate face obiectul negocierii.
Banca nu a inserat în contract motivele clare, acceptate de consumator, care să-i dea dreptul de a modifica unilateral rata dobânzii, invocarea generală a faptului că modificarea dobânzii va depinde de costurile de finanțare proprii, nerăspunzând cerinței bine stabilite în anexa 1 lit.a la Legea nr.193/2000.
În ceea ce privește posibilitatea rezilierii imediate a contractului, în cazul în care consumatorul nu este de acord cu dobânda majorată unilateral de bancă, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, prin inserarea clauzei conform căreia, la data denunțării unilaterale, toate obligațiile împrumutatului vor deveni imediat scadente și exigibile, se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
În consecință, sesizarea petentului intimat Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov este întemeiată, instanța de fond procedând în mod temeinic și legal la menținerea procesul-verbal de contravenție, la constatarea caracterului abuziv al clauzei în litigiu, la aplicarea amenzii contravenționale și la obligarea băncii să modifice dobânda după prealabilă negociere și numai de comun acord cu consumatorii.
Susținerea recurentei U.T.B. SA potrivit căreia a fost de bună-credință, prin faptul că i-a acordat numitei G.M.I. o perioadă de grație de 4 luni la plata debitului principal și a dobânzii, nu poate fi reținută de instanță, pentru următoarele motive:
Părțile au încheiat, de comun acord, Actul adițional nr.1/08.07.2009, prin care Banca, la solicitarea consumatorilor G.M.I. și Gal Roland, având în vedere pierderea locului de muncă de către G.M.I., a acordat împrumutaților o perioadă de grație de 4 luni. (filele 17,18, dosar fond)
După întocmirea și semnarea acestui act adițional, Banca a emis graficul de eșalonare a ratelor, în care este inserată dobânda anuală de 16,95% (fila 25, dosar fond), în condițiile în care în actul adițional nr.1/08.07.2009 nu se făcea nicio mențiune cu privire la majorarea dobânzii de 10,95% pe an, prevăzută în contractul inițial.
Se constată astfel că, nu numai că banca nu a fost de bună-credință, dar a și profitat de situația materială dificilă în care se aflau consumatorii și, sub aparența unui ajutor acordat consumatorilor sub forma acordării unei perioade de grație, au majorat dobânda contractuală, fără să aducă la cunoștința consumatorilor acest fapt, o dată cu semnarea actului adițional.
Instanța reține și faptul că Banca susține comunicarea modificării ratei dobânzii anterior încheierii actului adițional nr.1/08.07.2009, cu adresa nr.R-AR 2553667/20.06.2008, însă nu face dovada acestei comunicări, la dosar existând doar o singură filă de comunicare semnată de consumatoare, la data de 03.07.2008, conținutul acestei comunicări nefiind dovedit.
Față de considerentele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă recursurile declarate de recurentele G. M.-I. și U.T.B. S.A., împotriva sentinței civile nr.7988 din data de 08.05.2013, pronunțată de Judecătoria Brașov, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de recurentele G. M.-I. și U.T.B. S.A., împotriva sentinței civile nr.7988 din data de 08.05.2013, pronunțată de Judecătoria Brașov, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 05.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. O. A. O. R. A. A.
GREFIER
C. S.
Red.A.O.-2.04.2014
Dact. C.S.- 3.04.2014
2 ex.
Judecător fond - M. A.
| ← Plângere la contestatie. Jurisprudență Plângeri prealabile | Contestatie la tabelul preliminar de creanțe. Jurisprudență... → |
|---|
