Pretenţii rezultate dintr-un contract încheiat între doi profesionişti, subsecvent încheierii unui contract de achiziţie publică. Natura juridică a litigiului. Calea de atac prevăzută de lege. Recurs inadmisibil.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia a II-a civila Decizie nr. 136 din data de 07.06.2016
În contextul în care contractul este încheiat între doi profesioniști, în accepțiunea art.3 N.C.Civ, suntem în prezența unui litigiu între profesioniști.
Faptul că încheierea contractului este subsecventă încheierii contractului de achiziție publică nu imprimă acestuia natura unui contract de achiziție publică.
Legiuitorul a prevăzut ca parte a contractului de achiziție publică, una sau mai multe autorități contractante.
Dacă nici una din părțile contractului nu are calitatea de autoritate contractantă în sensul OUG nr. 34/2006, fiind societăți comerciale, profesioniști care la încheierea contractului nu au acționat în regim de putere publică, natura litigiului este civilă - litigiu cu profesioniști.
Numai cu privire la acțiunile ex contractu, în executarea unui contract de achiziție publică reglementate în cadrul Secțiunii a IX din OUG nr. 34/2006, s-a stabilit calea de atac a recursului conform interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 20 din 05.10.2015.
Împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în cererile de natură civilă - litigii cu profesioniști - evaluabile în bani, cu valoare între 200.000 lei și 1.000.000 lei inclusiv, se declară numai calea de atac a apelului.
Prin sentința nr.51/2016 din 20 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr.3650/104/2014, s-a respins cererea formulată de reclamanta SCASRL,în contradictoriu cu pârâta SCROCCS.R.L., ca neîntemeiată. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă SCRCCSRL în contradictoriu cu reclamanta pârâtă SCASRL, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut că între pârâta reclamantă SCRCC SRL, în calitate de executant, și Com. C, în calitate de achizitor a fost încheiat contractul de lucrări nr. 3223/27.09.2010, având ca obiect realizarea sistemului de alimentare cu apă în com. C, în perioada convenită, prețul fiind stabilit la suma de 4.598.833,67 lei din care TVA 890.096,84 lei .
Executantul s-a obligat să constituie garanție de bună execuție a contractului în cuantum de 2,5%, pentru perioada de 36 de luni, prin rețineri succesive, din situațiile de plată, restituirea garanției urmând a se face astfel: 70% din valoarea garanție în termen de 14 zile de la data încheierii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, restul de 30 % din valoarea garanției, la expirarea perioadei de garanție a lucrărilor de executare, pe baza procesului verbal de recepție.
Prin Ordinul nr. 2/28.09.2010 emis de autoritatea contractanta Primăria C s-a dispus începerea lucrărilor în baza contractului nr. 3223/27.09.2010.
La data de 10.01.2011 s-a încheiat un act adițional la contract, cu nr. 96/10.01.2011 in vigoare din data de 17.01.2011 având ca obiect prelungirea termenului de finalizare a lucrării cu 24 luni și 21 zile.
Între reclamanta SCASRL, în calitate de executant, și pârâta SCRCCSRL, în calitate de achizitor, s-a încheiat contractul de lucrări nr. 334/12.03.2011, executantul obligându-se să execute lucrări de alimentare cu apă în com. C, în perioada convenită în contract. Prețul convenit pentru îndeplinirea contractului, plătibil prestatorului de către achizitor, a fost stabilit la suma de 3 396 641,86 lei la care se adaugă TVA.
Durata contractului a fost stabilită la trei luni calendaristice, în funcție de alocările bugetare.
Executorul s-a obligat să constituie garanție de bună execuție a contractului în cuantum de 2,5%, din prețul contractului, prin rețineri succesive, din sumele datorate pentru facturile parțiale, restituirea garanției urmând a se face astfel: 70% din valoarea garanției în termen de 14 zile de la data încheierii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, restul de 30 % din valoarea garanției, la recepția finală, după expirarea perioadei de garanție de bună execuție a întregii lucrări.
Reclamanta SCASRL a emis facturile nr. 822/30.06.2011 în valoare totală de 800.000 lei, nr. 991/30.11.2011 în valoare de 954.157,38 lei, din care a stornat suma de 116.448,99 lei, conform facturii nr. 1141/08.05.2012, și factura nr. 1109/30.03.2012 în valoare de 164.422,88 lei, acestea incluzând și garanția de bună execuție.
Instanța a mai reținut că prin Decizia nr. 12/2013 a Curții de Conturi a României s-a constatat că din verificarea stadiului fizic al obiectivelor de investiții "Realizare sistem alimentare cu apă în com. C ";, în situațiile de lucrări întocmite de constructori și acceptate de beneficiar au fost înscrise articole de deviz, reprezentând categorii de lucrări care nu au fost executate în totalitate sau au fost executate parțial, în valoare totală de 136.208,55 lei.
Conform extrasului de cont depus la filele 90-96 din vol. I dosar rezultă că pârâta reclamantă SCRCCSRL a achitat către reclamanta pârâtă SCASRL suma de 1.895.000 lei, reprezentând contravaloare facturi nr. 822/2011, nr. 991/2011 și nr. 731/2011.
Din însumarea facturilor nr. 800/2011, nr. 991/2011 și nr. 1109/2011 emise de reclamantă rezultă suma totală de 1.918.580,26 lei, din care, potrivit extrasului de cont pârâta a achitat suma de 1.895.000, rezultând o diferență de 23.580,26 lei.
Reclamanta a arătat că la data de 29.03.2013 a fost încheiat între părți procesul verbal nr. 90/29.003.2013, având ca obiect recepția la terminarea lucrărilor, însă acesta a fost contestat la pârâta reclamantă, arătându-se că semnătura nu aparține reprezentantului pârâtei reclamantei.
Din declarația martorului VN, audiat în cauză la propunerea pârâtei reclamante, a rezultat că acesta a avut calitatea de inginer în cadrul lucrării "realizare sistem alimentare cu apă în com. C";, însă nu a semnat procesul verbal nr. 90/29.03.2013, întrucât la acea dată nu mai era repartizat la acea lucrare.
Având în vedere că în privința semnăturii executate în procesul verbal nr.90/2013 s-a solicitat verificarea de scripte, instanța a constatat că semnătura executată pe procesul verbal nr.90/2013 nu poate fi atribuită numitului VN, împrejurare în care, în lipsa coroborării cu alte probe, nu a putut reține încheierea între reclamanta pârâtă SCA SRL și pârâta reclamantă SC RCSRL a procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, care condiționează și plata garanției de bună execuție.
În consecință, instanța nu a reținut concluziile expertului desemnat în cauză, conform cărora, suma totală restantă de plata către reclamantă este de 232.769,42 lei.
În ceea ce privește suma de 116.448,99 lei reprezentând cheltuieli pentru protecția mediului și aducerea terenului în starea inițială, instanța a constatat că nu există nici un document justificativ, aspect reținut de altfel și de expertul desemnat în cauză.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.
Asupra cererii reconvenționale, instanța a reținut că pârâta reclamantă a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 169.832,09 lei, astfel cum s-a precizat prin cererea formulată la data de 13.01.2016.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, instanța a reținut că nu au existat procese verbale de predare primire a unor lucrări începute de pârâta reclamantă și continuate de reclamantă.
Situațiile de lucrări invocate de pârâta reclamantă nu pot constitui document justificativ, atâta timp cât acestea nu poartă o dată certă, nu sunt însoțite de o Dispoziție de șantier.
Mai mult aceste situații nu sunt însoțite de facturi fiscale care să ateste achiziționarea materialelor necesare efectuării lucrărilor și nici facturi fiscale emise ca urmare a executării acestor lucrări.
Astfel, așa cum s-a prevăzut în contractul dintre pârâta RCCSRL și UAT C emiterea facturii se va face de către executant numai după acceptarea situației de plată de către beneficiar (art. 17.4), la dosar neexistând o astfel de acceptare din partea beneficiarului lucrării.
În aceste condiții, instanța nu poate reține ca fiind întemeiate susținerile pârâtei reclamante, motiv pentru care a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Văzând dispozițiile art. 451 cpc, întrucât ambele cereri au fost respinse, solicitările de obligare la plata cheltuielilor de judecată au fost respinse în consecință.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs reclamanta SC A SRL și pârâta -reclamantă SC RCC SRL.
În motivele de recurs, reclamanta SC A SRL a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, arătând că a exercitat calea de atac neprevăzută de lege, întrucât în cuprinsul hotărârii atacate s-a menționat inexact recurs, deși calea de atac prevăzută de lege este cea a apelului.
Reclamanta recurentă a arătat că instanța de fond a stabilit greșit faptul că hotărârea este supusă recursului, având în vedere decizia nr. 20 din 05.10.2015 a ÎCCJ dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28716 din OUG nr. 34/2006.
În opinia reclamantei recurente, dispozițiile art. 28716 din OUG nr. 34/2006 nu sunt aplicabile, întrucât, deși contractul invocat a fost încheiat urmare a unui contract principal de achiziție publică, primul nu dobândește natura juridică a contractului principal. În plus nici una din părțile contractante nu are calitatea de autoritate contractantă.
Reclamanta recurentă a solicitat în situația respingerii excepției inadmisibilității casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei pe fond cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost modificată și respingerii cererii reconvenționale.
În motivele de recurs a criticat sentința recurată, prin prisma prevederilor art. 488 alin.1 pct.5 și 6 Cod procedură civilă 2013 anume încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și, respectiv, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea recurenta reclamantă a precizat că, în cazul calificării litigiului ca având obiect un contract de achiziții publice, au fost încălcate regulile privind stabilirea taxei de timbru, precum și dispozițiile art. 2871 din OUG nr. 34/2006 referitor la comunicarea acțiunii și a înscrisurilor depuse, termenul de depunere a întâmpinării și comunicarea acesteia, termenele de judecată.
Referitor la invocarea art. 488 alin.1 pct.6 Cod procedură 2013, recurenta reclamantă a arătat că sentința este nemotivată în contextul în care hotărârea reia în considerente doar argumentele părților formulate în cadrul acțiunii principale, întâmpinării și cererii reconvenționale, face referire la înscrisuri care nu au făcut și nu fac obiectul cauzei, calculele privind plățile efectuate sunt eronate și nu se precizează motivele pentru care s-au înlăturat concluziile raportului de expertiză.
În motivele de recurs pârâta SCRCCSRL a invocat nemotivarea hotărârii sub aspectul soluției de respingere a cererii reconvenționale, arătând că cererea reconvențională este întemeiată prin prisma probelor administrate în cauză.
La data de 12.04.2016 pârâta SCRCCSRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea excepției inadmisibilității recursului și calificarea căii de atac ca apel.
La data de 28.04.2016 reclamanta SCASRL a depus întâmpinare, invocând tardivitatea cererii de recurs, nulitatea recursului și respingerea recursului ce privește soluția asupra cererii reconvenționale.
În ședința din 07.06.2016 pârâta SCRCCSRL a formulat cerere de restituire a taxei de timbru în temeiul încheierii din 17.05.2016 a Curții de Apel Craiova pronunțate în dosarul nr. 3650/104/2014/a2.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursurilor, prin prisma prevederilor art.457 alin 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată.
Din observarea dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SCASRL a solicitat obligarea pârâtei SCRCCSRL la plata sumei de 221.869, 42 lei reprezentând contravaloare prestații efectuate în temeiul contractului de lucrări nr. 334/2011, pretenții care au fost majorate la suma de 349.218,41 lei.
Pârâta SCRCCSRL a formulat cerere reconvențională solicitând plata de către reclamantă a sumei de 150.386,56 lei contravaloare lucrări neexecutate, în baza aceluiași contract de lucrări nr.334/2011.
Contractul nr. 334/2011 pe care reclamanta își întemeiază cererea de chemare în judecată și pe care pârâta îl invocă în cererea reconvențională este un contract încheiat între SCRCCSRL și SCASRL, primul în calitate de achizitor, cel de al doilea în calitate de executant, având ca obiect executarea lucrărilor de alimentare cu apă în comuna C.
Acest contract a fost încheiat urmare a încheierii contractului de achiziție publică nr.3223/2010 între autoritatea contractantă Comuna C și SCRCCSRL.
La data de 20.02.2015 pârâta reclamantă SCRCCSRL a formulat cerere de chemare în garanție a Comunei C, cerere la judecata căreia a renunțat la 27.11.2015 și cu privire la care instanța a luat act de renunțarea la judecată prin încheierea din 02.12.2015.
Potrivit fișei dosarului cauza a fost înregistrată la data de 19.12.2014, stadiul procesual fond, materia -litigii cu profesioniști.
Prin sentința nr. 51/20.01.2016 Tribunalul Olt - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal a soluționat cauza având ca obiect litigii cu profesioniști - pretenții indicând în dispozitivul hotărârii calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicare.
Față de cele reținute, Curtea a apreciat că se impune determinarea naturii litigiului, anume litigiu cu profesioniști sau litigiu privind achizițiile publice.
Cererea reclamantei și cererea reconvențională formulată de pârâtă, deși sunt cereri ex contractu, în executarea contractului nr. 334/2011, nu pot fi interpretate ca fiind acțiuni în executarea unui contract de achiziție publică prevăzute de Secțiunea a IX din OUG nr. 34/2006.
Contractul este încheiat între doi profesioniști, în accepțiunea art.3 N.C.Civ, ceea ce conduce la concluzia că în cauză suntem în prezența unui litigiu între profesioniști.
Faptul că încheierea contractului nr. 334/2011 este subsecventă încheierii contractului nr. 3223/2010 nu imprimă primului natura unui contract de achiziție publică.
Contractul de achiziție publică este definit potrivit art.3 lit. f din OUG nr. 34/2006, ca fiind contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include și categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul ori mai mulți operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.
Legiuitorul a prevăzut, deci, ca parte a contractului de achiziție publică, una sau mai multe autorități contractante.
Noțiunea de autoritate contractantă în înțelesul OUG nr. 34/2006 este dată de art.8 din acest act normativ, anume: a) oricare organism al statului - autoritate publică sau instituție publică - care acționează la nivel central ori la nivel regional sau local; b) oricare organism, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial și care se află cel puțin în una dintre următoarele situații: - este finanțat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public; - se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorități contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public; - în componența consiliului de administrație/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiți de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;c) oricare asociere formată de una sau mai multe autorități contractante dintre cele prevăzute la lit. a), b), d) sau e); d) oricare întreprindere publică ce desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la cap. VIII secțiunea 1, atunci când aceasta atribuie contracte de achiziție publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activități;e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevăzute la lit. a) - d), care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la cap. VIII secțiunea 1, în baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. k), acordat de o autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziție publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activități.
Or, în cauză nici una din părțile contractului nr.334/2011 nu are calitatea de autoritate contractantă în sensul OUG nr. 34/2006, fiind societăți comerciale, profesioniști care la încheierea contractului nu au acționat în regim de putere publică.
Cum natura litigiului este civilă - litigiu cu profesioniști și cum numai cu privire la acțiunile ex contractu, în executarea unui contract de achiziție publică reglementate în cadrul Secțiunii a IX din OUG nr. 34/2006, s-a stabilit calea de atac a recursului conform interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 20 din 05.10.2015, apare clar că mențiunea din hotărârea tribunalului cu privire la calea de atac a recursului este greșită, deși litigiul este unul cu profesioniști, înregistrat ca atare.
Din coroborarea dispozițiilor art. 94, 95, Cod procedură civilă 2013 privind competența judecătoriei și a tribunalului, art.101 Cod procedură civilă 2013 privind valoarea cererii în cazuri speciale, art.466 Cod procedură civilă 2013 privind apelul din codul de procedură civilă 2013 și art. XVIII alin.2 din Legea nr. 2/2013 privind hotărârile care nu sunt supuse recursului rezultă că împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în cererile de natură civilă evaluabile în bani cu valoare între 200.000 lei și 1.000.000 lei inclusiv se declară numai calea de atac a apelului.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin.3 Cod procedură civilă 2013, Curtea a respins ca inadmisibile recursurile declarate de reclamanta SCASRL și de pârâta SCRCCSRL, în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, urmând ca hotărârea instanței de control să fie comunicată părților în vederea declarării căii de atac prevăzute de lege, anume apelul, așa cum s-a arătat.
| ← Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 59 alin.1 din... | Interpretare şi aplicarea prevederilor art. 1 alin.1 lit. e din... → |
|---|
