Interpretare şi aplicarea prevederilor art. 1 alin.1 lit. e din Decretul Lege nr. 118/1991. Pentru a beneficia de aceste prevederi este imperios ca persoana in cauză să fi avut domiciliul intr-o anume localitate şi din motive politice a fost mutată intr-o
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 2027 din data de 07.06.2016
Prin sentința 465/10.03.2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți in dosarul nr. 7620/101/2015 au fost respinse excepții invocate. A fost admisă în parte acțiunea precizată și modificată.
A fost obligată pârâta AJPIS Mehedinți la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Hotărârea nr. 580/12.03.1991 emisă de Comisia de aplicare a Decretului -lege nr. 118/1990, in sensul schimbării încadrării reclamantei de la art.1 alin.1 lit. d la art. 1 alin.1 lit. e din Decretul- Lege nr. 118/1990 și la acordarea drepturilor cuvenite conform acestei incadrări.
A fost obligată pârâta CJP la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Decizia Casei se pensii nr. 73792/17.06.1991 în sensul de a stabili indemnizația cuvenită reclamantei în funcție de calitatea prevăzută de art. 1 alin.1 lit. e din Decretul- Lege nr. 118/1990.
A fost obligată pârâta AJPIS Mehedinți să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurentele pârâte solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de chemare in judecată.
I. Recursul recurentei pârâte Casa Județeană de Pensii Mehedinți: În fapt, a arătat, in esență, că, instanța de fond nu a ținut cont de excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată, in sensul că Decizia nr. 73792/17.06.1991 emisă de Comisia de Pensii Mehedinți putea fi contestată in termen de 30 de zile potrivit Legii nr. 29/1990.
De asemenea că, instanța de fond nu a ținut cont de excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, in sensul că, instituția nu are atribuții in actul decizional al incadrării unei peroane in categoriile prev. de legea nr. 118/1990 ci este o instituție intermediară prin care se realizează plata indemnizațiilor ce au fost stabilite exclusiv prin hotărârile emise de comisia ce funcționează in actualele AJPIS. Totodată că, raportul juridic litigios de stabilire a drepturilor prev. de DL 118/1990 privește exclusiv reclamanta și Comisia de Aplicare a Prevederilor DL 118/1990.
Pe fondul cauzei, in ceea ce privește revizuirea deciziei nr. 73792/17.06.1991 a arătat că este inadmisibilă incepând cu data de 08.08.2000 potrivit deciziilor nr. 55 și 56/2000 ale Curții Constituționale. Temeiul de drept: dispozițiile art. 488 alin.1 pct. 6 NCPC.
II. Recursul recurentei pârâte Agenția Județeană Pentru Plăți și Inspecție Socială Mehedinți. În fapt, a arătat, în esență, că, reclamanta fiind concepută și născută în timpul strămutării părinților săi, a fost supusă măsurii "domiciliului obligatoriu"; așa cum corect a fost incadrată conform dispozițiilor legale ale art. 1 alin.1 lit. d din DL 118/1990 iar nu strămutării, așa cum susține aceasta. De asemenea că, dacă nu ar fi fost vorba de situații juridice diferite, legiuitorul ar fi prevăzut doar cazul "strămutării"; și nu ar mai fi existat și situația domiciliului obligatoriu, reglementată ca situație juridică diferită. A fost invocată practica Tribunalului Mehedinți în spețe similare. De asemenea că, reclamanta nu a depus dovezi in sensul dovedirii calității de persoană strămutată, nici in ceea ce o privește și nici pentru predecesorii săi, neprezentând documente suplimentare față de stabilirea inițială a "domiciliului obligatoriu";.
A mai arătat că, legiuitorul ar fi abrogat sau modificat aceste prevederi, dacă s-ar fi dovedit, de-a lungul timpului că măsura domiciliului obligatoriu, nu-și dovedește " utilitatea"; sau aplicabilitatea. În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei, a invederat că își menține susținerea că, termenul de prescripție s-a împlinit, ceea ce chemare in judecată fiind una in realizarea iar nu in constatarea dreptului. De asemenea că, dreptul pretins de reclamantă este unul pur patrimonial și nu pentru repararea morală, intrucât se urmărește, in primul rând acordarea indemnizației prevăzute de DL 118/1990.
În privința cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat, a invederat că nu i se poate reține vreo culpă. Temeiul de drept: DL 118/1990, Codul Civil, Legea nr. 554/2004, CPC.
Legal citată intimata reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea căii de atac.
Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs invocate și de disp. art. 488 alin.1 pct. 6 și 8 N.C.p.c:
1. Sub aspectul excepției nulității căii de atac promovată de recurenta Casa Județeană de Pensii Mehedinți invocată de intimata reclamantă in sensul că, nu se incadrează in motivele de nelegalitate prev. de art. 488 alin.1 pct. 1-8 CPC și că, deși a invocat prevederile pct. 6 nu aduce critici care să se incadreze în acest motiv de nelegalitate, Curtea reține că, principalul efect al introducerii cererii de recurs constă în investirea instanței de recurs cu soluționarea acestei căi de atac. Pentru ca instanța de recurs să fie legal investită, cererea de recurs trebuie să cuprindă mențiunile impuse de dispozițiile art.486 alin.1 literele a-e, lipsa mențiunilor de la lit.a și c-e fiind sancționată cu nulitatea cererii de recurs.
Printre mențiunile a căror lipsă atrage sancțiunea nulității se regăsește cea privind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
De asemenea, potrivit art.489 alin.2 Cpc se sancționează cu nulitatea recursului situația în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art.488 din NCPC.
Curtea constată că, recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Mehedinți a menționat în cuprinsul cererii de recurs motivele pe care se întemeiază cererea, invocând totodată drept temei al cererii de recurs prevederile art. 488 alin.1 pct. 6.
Chiar și in situația in care recurenta pârâtă nu ar fi incadrat in drept motivele de nelegalitate pe care își întemeiază cererea de recurs, instanța de control judiciar poate, din oficiu, să facă incadrarea acestora in motivele de nelegalitate prev. de art. 488 alin.1 pct. 1-8CPC, fiind suficient ca, criticile acestuia să fie susceptibile de a fi incadrate într-unul din motivele de casare strict și limitativ prev. de art. 488 alin.1 pct. 1-8 CPC.
În consecință, va respinge excepția nulității, ca nefondată.
2. Recursul recurentei pârâte Casa Județeană de Pensii Mehedinți.
a. In privința motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 NCPC, Curtea constată că, pentru a se reține incidența acestui motiv, trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază, astfel că, inexistența acestora împiedică exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b NCPC, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico - juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.
În cauză, motivarea primei instanțe răspunde acestor exigențe legale, instanța de fond arătând care sunt considerentele de fapt și de drept care au condus la adoptarea soluției de respingere a excepțiilor invocate, respectiv de admitere în parte a cererii de chemare in judecată.
Totodată, sentința instanței de fond supusă analizei nu cuprinde motive contradictorii și nici străine de natura cauzei, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 N. C.p.c.
Curtea observă faptul că, in privința motivului de nelegalitate prev. de art. 488 alin.1 pct. 6 CPC, recurenta pârâtă s-a limitat doar la invocarea acestui motiv de nelegalitate.
b. În privința criticilor recurentei pârâte privind greșita soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a sa, respectiv prescripția dreptului material la acțiune, respectiv greșita admitere a cererii de chemare in judecată, revizuirea deciziei nr. 73792/17.06.1991 a Comisiei pentru pensii fiind inadmisibilă incepând cu data de 08.08.2000 față de Deciziile Curții Constituționale nr. 55 și 56/2000, Curtea constată că, acestea se incadrează în motivul de nelegalite prev. de art. 488 alin.1 pct. 8 CPC, astfel că, va analiza criticile invocate din prisma acestui motiv de nelegalitate.
In privința greșitei dezlegări de către instanța de fond a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, Curtea reține că, potrivit disp. art. 32 alin.1 NCPC "orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, in condițiile legii, are calitate procesuală, formulează o pretenție, respectiv justifică un interes";, aceste dispoziții aplicându-se, in mod corespunzător, și in cazul pârâților.
În privința calității procesuale, Curtea reține că aceasta presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic.
Din considerentele sentinței recurate, respectiv dispozitivul acesteia, Curtea observă că, instanța de fond a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Decizia Casei de Pensii nr. 73792/17.06.1991 în sensul de a stabili indemnizația cuvenită reclamantei în funcție de calitatea prevăzută de art. 1 alin.1 lit. e din Decretul - Lege nr. 118/1990.
În drept, Curtea, in acord cu instanța de fond constată că, potrivit prevederilor art. 16 alin. 2 lit. g din OUG nr. 113/2001 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială "soluționează cererile privind stabilirea calității de persoană persecutată, în înțelesul prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, plata acestor drepturi fiind realizată prin intermediul caselor județene de pensii sau, după caz, al Casei de Pensii a Municipiului București";.
Față de cele expuse, Curtea constată că recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Mehedinți are calitate procesuală pasivă in privința capătului de cerere având ca obiect obligarea sa la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Decizia Casei de Pensii nr. 73792/17.06.1991 în sensul de a stabili indemnizația cuvenită reclamantei în funcție de calitatea prevăzută de art. 1 alin.1 lit. e din Decretul- Lege nr. 118/1990.
Față de cele expuse, va respinge critica invocată ca fiind nefondată.
Sub aspectul greșitei soluționări a excepției prescripției dreptului material la acțiune motivat de faptul că, decizia nr. 73792/17.06.1991 emisă de Comisia de Pensii Mehedinți putea fi contestată doar in termen de 30 de zile potrivit dispozițiilor Legii nr. 29/1990 (act normativ in vigoare la data emiterii acesteia), Curtea, in acord cu instanța de fond, constată că, prin cererea de chemare in judecată, reclamanta tinde la dobândirea calității sale de persoană strămutată in ințelesul prevederilor art. 1 lit. e din Decretul -Lege nr. 118/1990, fiind o acțiune neevaluabilă patrimonial ce privește existența persoanei și, in consecință imprescriptibilă.
Concluzionând, Curtea va respinge și această critică de nelegalitate ca fiind nefondată.
În privința criticilor privind modul de soluționare al fondului cauzei, instanța de control judiciar urmează să le analizeze odată cu criticile recurentei pârâte Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Mehedinți formulate pe fondul cauzei.
3. Recursul recurentei pârâte Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Mehedinți.
a. În privința criticii recurentei pârâte privind modul de dezlegare de către instanța de fond a excepției prescripției dreptului material la acțiune, dreptul reclamantei fiind unul de natură patrimonială, instanța de control judiciar va respinge critica ca nefondată pentru același argumente expuse la soluționarea aceleiași critici invocate de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Mehedinți.
b. Pe fondul cauzei, Curtea constată că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicarea a prevederilor art. 1 alin.1 lit. e din Decretul Lege nr. 118/1991 potrivit cărora "constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: e) a fost strămutată într-o altă localitate";.
Din economia textului de lege rezultă că, pentru a beneficia de aceste prevederi este imperios ca persoana in cauză să fi avut domiciliul intr-o anume localitate și, din motive politice a fost mutată intr-o altă localitate decât cea in care locuia. Faptul că, ulterior măsurii strămutării, cei care au fost strămutați au dat naștere unui copil nu poate conduce la concluzia că și acesta beneficiază de aceleași drepturi ca și părinții săi, aceștia dobândind statutul de persoane strămutate.
Cei care au fost strămutați din localitatea de domiciliul intr-o altă localitate au fost părinții intimatei reclamante, aceasta fiind concepută și născută, potrivit actelor depuse la dosarul de fond, in perioada in care părinții acesteia au fost strămutați, respectiv la data de 26.11.1952, perioada in care părinții acesteia au fost strămutați fiind cuprinsă intre 18.06.1951-20.12.1955.
Intimata reclamantă ar fi beneficiat de aceleași drepturi ca și părinții săi, respectiv ar fi dobândit statutul de persoană strămutată doar in situația in care, la data la care au fost strămutați părinții săi era concepută, drepturile copilului fiind recunoscute de la concepție, sub condiția de a se naște viu potrivit principiului- infans conceptus pro natur habetur quoties de commodis ejus agitur- principiu consacrat legislativ și prin disp. art. 654 alin. 2 cod civil (in forma in vigoare la data când părinții reclamantei au fost strămutați) conform cărora copilul conceput este considerat că există.
Or, intimata reclamantă a fost concepută, prin raportare la prezumția timpului legal al concepției potrivit căreia timpul cuprins între a trei suta zi și a o suta optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepției, în perioada în care mama sa era deja strămutată în localitatea Jegalia Nouă, Raionul Fetești.
Față de cele expuse, Curtea constată că, in mod greșit instanța de fond a apreciat că și reclamanta se incadrează în categoria de persoană strămutată, iar nu ca având domiciliul obligatoriu. Curtea reține că, prin Hotărârea nr. 580/12.03.1991 intimatei reclamante i-a fost recunoscut statutul de persoană cu domiciliu obligatoriu.
Față de cele expuse, având in vedere și faptul că, in perioada in care intimata reclamantă a locuit in localitatea in care părinții săi au fost strămutați, era minoră, locuind in mod obișnuit cu aceștia și având astfel domiciliul legal la părinții săi, aceștia neavând posibilitatea de alegere in mod liber a domiciliului, corect i s-a recunoscut statutul de persoană cu domiciliului obligatoriu.
Concluzionând, Curtea constată că, in mod eronat, instanța de fond a constatat că, intimata reclamantă se incadrează în prevederile art. 1alin.1 lit. e din Decretul Lege nr. 118/1990.
În privința inadmisibilității cererii de revizuire a Deciziei nr. 73792/17.06.1991 a Comisiei pentru Pensii, Curtea constată că, poate fi invocată pentru prima dată în faza procesuală a recursului, nefiind incidente prevederile art. 478 alin.3 rap. la art. 494 CPC, potrivit cărora, in recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Din cuprinsul cererii de chemare in judecată, astfel cum a fost modificată ( f. 65 dosar fond), Curtea constată că, reclamanta a solicitat, constatarea calității sale de persoană strămutată, modificarea Hotărârii nr. 580/12.03.1991, in sensul schimbării incadrării juridice din persoană cu domiciliul obligatoriu, atribuită conform art. 1 alin.1 lit. d din Decretul Lege nr. 118/1990 in persoană strămutată, conform art. 1 alin.1 lit. e din același act normativ, anularea acesteia, respectiv a Deciziei Casei de Pensii nr. 72792/17.06.1991, anularea acestei din urmă fiind o consecință a stabilirii calității sale de persoană strămutată în înțelesul prevederilor art. 1 alin.1 lit. e din Decretul Lege nr. 118/1991, o astfel de cerere fiind admisibilă.
În concluzie, in raport de disp. art. 488 alin.1 pct. 8 rap. la art. 496 alin.2 CPC va admite recursurile, va casa in parte sentința și, in rejudecare va respinge cererea de chemare in judecată, astfel cum a fost modificată, urmând a menține dispozițiile privind modul de soluționare a excepțiilor invocate.
c. Sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate de intimata reclamantă, urmare a admiterii căii de atac, Curtea, in raport de disp. art. 453 alin.1 CPC reține culpa procesuală a acesteia, motiv pentru care va respinge cererea de obligare a recurentelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
| ← Pretenţii rezultate dintr-un contract încheiat între doi... | Cerere de sesizare din oficiu a judecătorului-sindic în... → |
|---|
