Pretenţii.Îmbogăţire fără justă cauză. Jurisprudență Răspundere civilă delictuală
| Comentarii |
|
Judecătoria ORŞOVA Sentinţă civilă nr. 2228 din data de 24.06.2015
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. X la X, reclamantul X a chemat în judecată pe pârâta X, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 204 lei reprezentând diferența c/v facturi achitate. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a achitat c/v facturilor privind utilitățile, totalizând suma de 622 lei, din care pârâta îi datorează 2/3, respectiv 414 lei, rămânând o diferență de 204 lei pe care pârâta trebuie să i-o restituie.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire a depus avize de plată, bonuri fiscale, chitanțe și facturi fiscale.
Acțiunea a fost legal timbrata cu 20 lei taxa de timbru.
Legal citată pârâta nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază acțiunea reclamantului întemeiată, urmând să o admită în parte, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamantul X a chemat în judecată pe pârâta X, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 204 lei reprezentând diferență c/v facturi achitate.
Conform dispozițiilor art. 1.345 cod civil "Cel care în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.";
Potrivit art. 1639 și art. 1640 Cod civil restituirea prestațiilor se face în natură, prin înapoierea bunului primit, sau prin echivalent dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilității sau unui impediment serios, ori dacă restituirea privește prestarea unor servicii deja efectuate.
Din înscrisurile depuse de reclamant, avizele de plată, chitanțele emise de bancomatele BCR, factura din X, facturile X, chitanțele emise de X , instanța reține că reclamantul X a plătit suma de 622 lei reprezentând cheltuieli cu utilitățile pe lunile decembrie 2014- februarie 2015 pentru apartamentul din str. X, nr.X, sc.X, ap.X, X, în care locuiește împreună cu pârâta X și fiica lor.
La rândul ei, pârâta a achitat o parte din aceste utilități, anume suma de 210 lei, însă având în vedere că reclamantul plătește pentru fiica sa minoră o pensie de întreținere de 327 lei lunar, iar cheltuielile cu utilitățile se împart la cei trei locatari, pârâta având obligația de a achita și partea minorei care i-a fost încredințată spre creștere, instanța urmează să admită ca întemeiată cererea reclamantului, și să oblige pârâta la plata către acesta a sumei de 204 lei , reprezentând 2/3 din suma de 622 lei plătită de reclamant, din care a fost compensată suma de 210 achitată de pârâtă.
Căzând în pretenții, pârâta va fi obligată la 20 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
| ← Revendicare imobiliară. Jurisprudență Revendicare (acţiuni,... | Contestaţie la executare. Competenţa teritorială a... → |
|---|
