Prezumţia puterii de lucru judecat. Excepţia autorităţii de lucru judecat. Deosebiri
| Comentarii |
|
Spre deosebire de excepţia lucrului judecat care reclamă tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, prezumţia lucrului judecat presupune identitate de chestiuni litigioase tranşate prin hotărâre.
Secţia comercială şi de contencios administrative şi fiscal, Decizia nr. 2400 din 8 octombrie 2009
Prin sentința civilă nr. 703/30.03.2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins cererea formulată de către reclamantul N.V., în contradictoriu cu pârât Direcția de muncă și protecție socială Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 2408/25.10.2007 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, i s-a recunoscut reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Prin hotărârea nr. 2590/29.10.2008 pârâta a respins cererea reclamantului de acordare a indemnizației prevăzute de dispozițiile Decretului-lege nr. 118/1990, recunoscând doar dreptul reclamantului la acordarea facilităților prevăzute de art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990, începând cu 1.09.2008.
Anterior acestei cereri, reclamantul a mai formulat o altă cerere de obligare a pârâtei la plata unei indemnizații lunare de 100 lei și acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, în considerarea aceleiași calități, respectiv cea de luptător în rezistența anticomunistă stabilită prin decizia nr. 2408/25.10.2007.
Acea cerere, a arătat instanța de fond, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1583/2008, sentință rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului.
Cu privire la această hotărâre judecătorească, instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, pe motivul inexistenței identității de obiect, însă reținând puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1583/2008 a respins prezenta cerere de chemare în judecată, motivat de faptul că a intrat în puterea de lucru judecat, aspectul potrivit căruia reclamantul nu se încadrează în prevederile legale pentru a putea beneficia de alte drepturi prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, exceptând cele deja recunoscute prin hotărârea contestată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefundat, din următoarele considerente.
Excepția autorității de lucru judecat a fost invocată de către pârâtă în întâmpinare, prin raportare la dosarul nr. 1234/2008 al Tribunalului Cluj, soluționat prin sentința civilă nr. 1583/19.09.2008, sentință recurată ulterior, recursul fiind nul ca urmare a nemotivării în termen (decizia nr. 123/19.01.2009).
Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă de către instanță ca urmare a constatării faptului că nu există identitate de obiect, respingerea fiind pronunțată în ședința publică din 20.03.2009 și consemnată în practicaua hotărârii.
Analiza excepției de fond a autorității de lucru judecat a fost făcută de către instanța fondului în considerarea dispozițiilor art. 166 C.proc.civ. cu raportare la art. 1201 C.civ., iar soluția dată acelei excepții a fost consemnată în practica.
Față de susținerile reclamantului în recurs, Curtea constată că, în realitate, instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii recurate, puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești față de prezenta cauză, cu privire la o anumită situație de fapt expusă în considerentele primei hotărâri și stabilită cu caracter irevocabil prin dispozitivul acesteia.
Instanța de fond a avut în vedere efectele unei hotărâri judecătorești referitoare la puterea de lucru judecat pe care o are orice hotărâre judecătorească devenită irevocabilă.
Prezumția puterii de lucru judecat are la bază regula că o constatare făcută printr-o hotărâre irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Spre deosebire de excepția autorității de lucru judecat, prezumția menționată anterior reclamă o diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni.
Nu există nicio contradicție între practica și considerentele hotărârii recurate, atât timp cât în cele două, prin referire la aceeași hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 1583/2008, instanța de fond face aplicarea a două instituții juridice distincte, respectiv excepția autorității de lucru judecat în practica și puterea de lucru judecat pe care o are orice hotărâre judecătorească irevocabilă din perspectiva efectelor pe care le produce asupra ordinii de drept.
Astfel, instanța de fond nu a putut ignora faptul că s-a stabilit cu caracter irevocabil într-un alt litigiu, față de care nu există tripla identitate cu prezenta cauză, că reclamantul nu poate beneficia de indemnizația prevăzută de art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, deoarece aceasta se acordă doar persoanelor care au executat o pedeapsă privativă de libertate sau au fost private de libertate în locuri de deținere, iar reclamantul a executat pedeapsa prin muncă corecțională, fără a fi privat de libertate.
Atât reclamantul, cât și pârâta din prezenta cauză au fost părți în litigiul din dosarul nr. 1234/2008 al Tribunalului Cluj, astfel încât cele stabilite acolo le sunt pe deplin opozabile și au intrat în puterea lucrului judecat.
Prin prezenta cauză reclamantul urmărește obținerea aceluiași lucru ca și în dosarul nr. 1234/2008, respectiv indemnizația prevăzute de art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990. Mijlocele procedurale sunt diferite însă scopul este același. A stabilit instanța ce a soluționat dosarul nr. 1234/2008 că reclamantul nu poate beneficia de indemnizație, astfel încât cele reținute acolo se impun, cu putere de lucru judecat, și în prezenta cauză.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv neanalizarea cererii de chemare în judecată din perspectiva precizării de acțiune, Curtea constată următoarele:
Aspectele referitoare la starea de fapt, respectiv executarea pedepsei închisorii cu obligarea la muncă corecțională și deci imposibilitatea acordării indemnizației deoarece reclamantul nu a fost privat de libertate, care se poate manifesta și sub forma stabilirii unui domiciliu obligatoriu, au fost avute în vedere în sentința nr. 1583 din 19.09.2008 a Tribunalului Cluj, față de care, așa cum s-a arătat anterior, instanța de fond a recunoscut puterea de lucru judecat.
Nu era deci necesar a se mai preciza încă o dată că analiza cererii de chemare în judecată privește doar precizarea de acțiune, atât timp cât considerentele care au determinat respingerea cererii sunt comune pentru toate temeiurile juridice invocate de reclamant, fie în acțiunea introductivă, fie ulterioare, în precizarea de acțiune.
Față de cele expuse anterior, constatându-se legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în considerarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul formulat de reclamant și se menține în întregime hotărârea atacată.
| ← Vânzare locuinţă către chiriaş în condiţiile Legii nr.... | Conflict de competenţă. Inexistenţa conflictului între... → |
|---|
