Contractul de mandat. Mandatul ad litem avocaţial. Condiţii de formă. Obligaţia avocatului care a asistat o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, de a exercita calea de atac împotriva hotărârii date
| Comentarii |
|
Mandatul avocaţial ad litem (în vederea procesului) poate fi dat în mod tacit. Dacă încheierea contractului nu poate fi dovedită, avocatul care a asistat o parte la judecarea pricinii poate totuşi exercita orice cale de atac împotriva hotărârii date.
Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 802 din 22 iunie 2009
Prin cererea înregistrată sub nr. 24218/215/2007 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta B.D.N. a chemat în judecată pe pârâtul I.M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară asupra imobilului situat în Craiova, str. S., Dolj, autentificat sub nr. 3277/17.11.2004 de BNP G.I. și a actelor adiționale autentificate sub nr. 1379/03.06.2005, nr. 169/18.01.2006 și nr. 2011/28.07.2006 de BNP G.I.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară a împrumutat de la pârât suma de 2.000 euro, cu condiția ca să-i ofere garanție apartamentul proprietatea sa în care locuia cu cei 2 copii. Pârâtul i-a condiționat acordarea împrumutului de înscrierea în contract și a dobânzii, dar care să apară ca sumă împrumutată. Nu a reușit să-i restituie împrumutul la termen și dobânzile pretinse de pârât ce s-au înscris în actele adiționale la contract ca sume împrumutate. Ulterior, pârâtul a început executarea silită și, în prezent, este în posesia apartamentului pe care și l-a însușit pentru o sumă modică, reclamanta și familia sa fiind evacuată.
La termenul din data de 7.05.2008, pârâtul, prin apărător, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a cabinetului de avocatură O.R.G.
Prin sentința civilă nr. 9174/04.06.2008, Judecătoria Craiova a admis excepția lipsei calității de reprezentant a Societății Civile Profesionale de Avocați O.R.G. și a anulat acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în speță, contractul de asistență juridică nr. 525/2007 este încheiat între Societatea Civilă Profesională de Avocați O.R.G. și în calitate de client de către B.D.N. prin P.R., fără a exista un mandat în baza căruia să se fi încheiat valabil contractul de asistență juridică.
S-a reținut că reclamanta B.D. are calitatea de parte contractantă, nu de beneficiar al serviciilor avocațiale conform art. 126 alin. (5), situație în care contractul de asistență juridică s-ar fi încheiat între Societatea Civilă Profesională de Avocați O.R.G. și fiica reclamantei, P.R., în calitate de client, cu mențiunea expresă că beneficiarul serviciilor avocațiale va fi reclamanta.
împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta B.D.N., criticând-o pentru nelegalitate, susținând că este valabil încheiat contractul de asistență juridică, astfel că se impunea examinarea pe fond a cauzei.
Intimatul pârâtul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al apărătorului strict referitor la calea de atac, având în vedere faptul că acesta nu a fost mandatat de către partea pe care susține că o reprezintă pentru a promova acțiunea și calea de atac, ci de către fiica acesteia care, dincolo de legătura de rudenie, nu are absolut nicio calitate procesuală în cauză și nici nu este mandatată de către partea căreia susține că îi reprezintă interesele.
A solicitat să se constate că cererea de apel are practic aceleași lipsuri ca și cererea introductivă, reprezentantul părții neputând face dovada calității sale și, ca atare, a solicitat anularea cererii potrivit art. 161 alin. (2) C.proc.civ., iar în situația în care se va constata că cererea a fost introdusă în baza unui mandat valabil, a solicitat anularea apelului, având în vedere excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a reclamantei, aceasta neavând discernământul faptelor sale și neputându-și exprima implicit un consimțământ valabil la acordarea unui presupus mandat.
Prin decizia civilă nr. 156/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant în declararea apelului a Societății Civile Profesionale de Avocați O.R.G. și s-a anulat apelul declarat de reclamanta B.D.N. prin Societatea Civilă Profesională de Avocați O.R.G.
Instanța de apel a motivat că potrivit art. 68 C.proc.civ. - aplicabil și în privința căilor de atac - semnătura de pe procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, în cazul când este dată unui avocat, va fi certificată potrivit legii avocaților, iar potrivit art. 113 și 126 din Statutul profesiei de avocat, dreptul avocatului de reprezentare se naște din contractul de asistență juridică încheiat în formă scrisă ce trebuie să cuprindă mai multe date de identificare ale clientului.
S-a mai motivat că, în cazul încheierii prin mandatar a contractului de asistență juridică, mandatarul trebuie să-și justifice calitatea printr-un mandat valabil emis.
Cu referire la speță, s-a reținut că Societatea Civilă Profesională de Avocați O.R.G. a încheiat contractul de asistență juridică în calitate de client cu B.D.N. prin fiica acesteia - P.R.D. - fără ca aceasta să-și justifice calitatea de mandatar - din probele cauzei nerezultând împuternicirea expresă ori tacită a acesteia de către reclamantă pentru angajarea apărătorului.
A mai motivat instanța că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (5) din Statutul profesiei de avocat, întrucât în contractul de asistență juridică, reclamanta nu apare ca terț beneficiar de servicii, ci în calitate de client.
A reținut că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 69 alin. (2) C.proc.civ., întrucât acțiunea apelantei reclamante fiind anulată pentru lipsa calității Societății Civile Profesionale de Avocați O.R.G. de reprezentant al reclamantei, rezultă că această societate nu a asistat-o pe reclamantă la judecata din prima instanță, iar reclamanta nu a ratificat apelul declarat în numele său.
împotriva deciziei și a sentinței a declarat recurs reclamanta B.D.N., solicitând casarea deciziei, admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Craiova, susținând, în esență, că instanțele au interpretat greșit dispozițiile legale privitoare la mandatul judiciar dat unui avocat.
Recurenta a argumentat că accepțiunea noțiunii de „client” la care se referă textul art. 113 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat este mai largă, că noțiunea nu se referă neapărat la persoana care semnează și încheie personal contractul de asistență juridică, client putând fi și persoana care încheie prin mandatar respectivul contract, iar unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem conform regulii ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus.
A susținut că dovada față de terți a contractului de asistență juridică, inclusiv a limitelor acestuia constă în însăși emiterea de către forma de exercitare a profesiei de avocat a împuternicirii avocațiale, ceea ce în speță s-a realizat.
Un alt argument al motivului de nelegalitate se referă la neanalizarea cauzei, în apel, și prin prisma dispozițiilor
art. 43 alin. (2) C.proc.civ. - privitor la confirmarea, de către reprezentantul incapabililor, a actelor de procedură îndeplinite de acesta.
S-a apreciat că motivația instanței de apel privitoare la nedovedirea valabilității mandatului de reprezentare este eronată, întrucât instanța nu a făcut distincția între reprezentarea la momentul exercițiului dreptului la acțiune și reprezentarea în judecată potrivit art. 68 alin. (1) C.proc.civ.
în concret, recurenta a arătat că, pe fond, excepția vizează însăși introducerea cererii de chemare în judecată, pe când instanța de apel a motivat admiterea excepției în principal prin prisma prezenței în proces a mandantului, prin raportare la toate celelalte acte de judecată decât cererea introductivă.
S-a criticat decizia și pentru că în mod greșit instanța de apel a motivat hotărârea prin prisma inexistenței consimțământului reclamantei, deoarece operațiunea juridică a ratificării mandatului interesează exclusiv în situația depășirii limitelor împuternicirii, ratificarea valorând însăși mandatul conform art. 1546 C.civ. S-a susținut că, în speță, existența mandatului este dedusă din relațiile de rudenie ale reclamantei cu mandatara fiica acesteia care, ca membru al familiei unei persoane cu discernământ abolit, putea efectua valabil acte juridice în interesul acesteia.
A mai susținut recurenta că nulitatea invocată de pârât trebuia analizată și prin prisma art. 105 alin. (2) C.proc.civ. care cere pentru aplicarea sancțiunii anulării să se producă o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului de procedură, condiție neîndeplinită în speță, deoarece prin mandatul exercitat de fiica reclamantei nu i s-a cauzat acesteia nici o vătămare.
Recurenta a arătat că în circumstanțele speței în care se invocă lipsa de discernământ a reclamantei, existența mandatului este prezumată prin prisma legăturilor de rudenie dintre mandant și mandatar.
A cerut să se constate că în speță nu-și găsesc aplicarea dispozițiilor art. 161 C.proc.civ., deoarece reprezentarea s-a făcut potrivit împuternicirii avocațiale și că modalitatea în care a fost soluționată atât acțiunea, cât și apelul reprezintă o limitare a exercițiului liber al profesiei de avocat o încălcare a dreptului la apărare.
Intimatul-pârât a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a recurentei în calea recursului, excepția fiind unită cu fondul, întrucât viza aspectele privitoare la lipsa calității de reprezentant al reclamantei pe parcursul judecății, chestiune ce face chiar obiectul judecății în recurs, motivarea excepției fiind în legătură inseparabilă cu recursul declarat, astfel că se va examina odată cu recursul.
Recursul este fondat.
Este greșită soluția dată în apel, de anulare a apelului ca urmare a admiterii excepției lipsei calității de reprezentant în declararea apelului a Societății Civile Profesionale de Avocați O.R.G., soluția fiind dată cu încălcarea prevederilor legale avute în vedere de instanță.
Apelul a fost declarat de reclamantă prin apărător.
Potrivit art. 68 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ., în cazul în care procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și Statutul profesiei de avocat (prin art. 113 alin. (1)) prevăd că avocatul reprezintă partea în temeiul unui contract de asistență juridică încheiat în formă scrisă de avocat și client sau mandatarul său, contract în baza căruia avocatul se legitimează prin împuternicirea avocațială, aceasta putând fi considerată „procura” la care se referă Codul de procedură civilă.
La dosarul cauzei s-a depus împuternicirea avocațială pentru susținerea apelului.
Art. 69 alin. (2) C.proc.civ. prevede că avocatul care a asistat o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite și orice cale de atac împotriva hotărârii date.
După cum s-a arătat mai sus, apelul împotriva sentinței s-a declarat de către reclamantă prin Societatea civilă de avocați O.R.G. care a reprezentat-o pe reclamantă în fața primei instanțe.
Apelul declarat de apărător s-a întemeiat pe o împuternicire izvorâtă din lege, respectiv din art. 69 alin. (2) C.proc.civ. care nu cere mandat pentru exercitarea căii de atac, astfel că Tribunalul trebuia să respingă excepția lipsei calității de reprezentant invocată în privința căii de atac a apelului și să treacă la examinarea apelului, respectiv a criticilor ce vizau greșita anulare a acțiunii ca o consecință a lipsei dovezii calității de reprezentant.
A admite contrariul și a reține că apelul nu poate fi analizat, întrucât acțiunea s-a anulat pe considerente privitoare la lipsa calității apărătorului de reprezentant al reclamantei înseamnă a se ajunge la un cerc vicios la un refuz de judecată, la derogare de dreptate și, în final, la încălcarea dreptului de acces la justiție, consfințit prin art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Această concluzie rezultă din interpretarea normei procedurale prin aplicarea argumentului (regulilor de interpretare ale logicii formale) reducerii la absurd, procedeu care evidențiază că o anumită soluție propusă prin interpretare este singura posibilă, deoarece susținerea oricărui alt punct de vedere ar duce la consecințe inadmisibile, absurde.
Aceleași considerente privitoare la împuternicirea legală, în lipsa unui mandat a apărătorului, de a exercita calea de atac, subzistă și în privința recursului declarat împotriva deciziei astfel că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurentei, este neîntemeiată.
Judecarea apelului se impunea și prin prisma dispozițiilor art. 44 alin. (1) C.proc.civ.
Din actele aflate în dosarul de apel rezultă că fiica reclamantei P.R.D. a solicitat autorității tutelare de pe lângă Primăria municipiul Craiova instituirea unei curatele pentru mama sa - B.D.N., reclamantă în cauză, în vederea reprezentării și susținerii intereselor acesteia în dosarul aflat pe rolul instanțelor, invocând starea de boală a reclamantei. în ședința de judecată de la 25.02.2009, conform consemnărilor din încheiere, apărătorul apelantei a cerut și instanței instituirea unei curatele speciale, dar instanța a respins cererea și a trecut la examinarea excepției lipsei dovezii calității de reprezentat al apelantei.
Codul de procedură civilă reglementează și posibilitatea reprezentării legale temporare impusă de o situație deosebită.
Potrivit art. 44 alin. (1) C.proc.civ., în caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal.
Prin Decizia nr. XXXVII/07.05.2007, înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, a stabilit că dispozițiile art. 44 C.proc.civ. se interpretează în sensul că revine instanței pe rolul căreia se află cauza competența de soluționare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator.
în considerentele deciziei s-a reținut că prevederile din cuprinsul art. 44 C.proc.civ., referitoare la numirea curatorului special, reprezentând o reglementare distinctă de aceea pe care o conține art. 152 C.fam. privind instituirea curatelei de către autoritatea tutelară, au aplicabilitate proprie.
în împrejurările speței (în care se contesta calitatea reprezentantului reclamantei și se invoca lipsa de discernământ a acesteia), atât în apel, cât și în primă instanță se impunea numirea unui curator al reclamantei și punerea în discuție a ratificării actelor de procedură efectuate în numele reclamantei.
Având în vedere că Tribunalul a soluționat apelul fără a intra în cercetarea fondului urmează, ca în baza art. 312 alin. (3) C.proc.civ. să se admită recursul, să se caseze decizia din apel.
Cum criticile din apel vizează chiar necercetarea fondului cauzei de către prima instanță din considerente privitoare la lipsa dovezii calității de reprezentant al reclamantei, iar Tribunalul, în soluționarea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al apărătorului în apel, s-a pronunțat implicit asupra acestei chestiuni ce face obiectul judecății apelului, considerentele deciziei putând fi apreciate ca o dezlegare de drept a problemei în discuție, se vor examina și motivele de apel privitoare la valabilitatea mandatului judiciar în prima fază a judecății.
Acțiunea în constatarea nulității contractului de împrumut încheiat de reclamantă cu pârâtul s-a formulat prin apărător, la dosar fiind depusă împuternicirea avocațială în care apare client reclamanta.
împuternicirea avocațială, potrivit art. 68 C.proc.civ., coroborat cu dispozițiile Legii nr. 51/1995, atestă identitatea părților, conținutul și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.
La dosar s-a depus și contractul de asistență juridică încheiat de Societatea Profesională de Avocați O.R.G. pentru reprezentarea în proces a reclamantei în care apare reclamanta. în contract s-a înscris mențiunea conform căreia contractul s-a încheiat prin fiica reclamantei P.R.
Pârâtul a invocat lipsa dovezii calității de reprezentant al reclamantei, referindu-se în concret la lipsa mandatului dat de reclamantă fiicei acesteia în vederea încheierii contractului de asistență juridică.
Prin urmare, excepția nu privește propriu-zis lipsa procurii judiciare și respectiv a dovezii calității de reprezentant al reclamantei, ci lipsa mandatului acesteia pentru încheierea contractului de asistență judiciară.
Potrivit art. 1533 C.civ., mandatul poate fi expres sau tacit.
în consecință, forma scrisă nu este obligatorie, astfel că în mod greșit prima instanță a reținut încheierea contractului de asistență juridică pentru reclamantă de către fiica acesteia în lipsa mandatului, fără a verifica ipoteza mandatului tacit.
Pe de altă parte, în speță invocându-se nulitatea contractului de împrumut pentru lipsa discernământului reclamantei, se impunea, după cum am arătat deja, ca instanța să numească un curator special, care să reprezinte interesele reclamantei și să-i ratifice actele.
Față de toate aceste considerente, soluția ce se impunea în apel era de admitere a apelului, de desființarea sentinței și de trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe spre a se pronunța pe fondul cauzei.
| ← Conflict negativ de competenţă. Condiţii | Sechestru judiciar. Nerespectarea regulii publicităţii.... → |
|---|
