Sechestru judiciar. Nerespectarea regulii publicităţii. Necitarea pârâtului. Consecinţe
| Comentarii |
|
În procedura de soluţionare a sechestrului judiciar se impune citarea părţilor, iar judecătorul cauzei este obligat să dea curs şi dispoziţiilor conform cărora preşedintele amână judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, încălcarea unei asemenea obligaţii fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii pronunţate cu neobservarea acestei cerinţe.
Secţia comercială, Decizia nr. 975 din 12 august 2009
Prin sentința civilă nr. 867/06.05.2009 pronunțată în dosarul nr. 1396/108/2009, Tribunalul Arad a admis cererea formulată de reclamantul Z.S. împotriva pârâtei SC V. SRL Arad și a dispus înființarea sechestrului judiciar asupra imobilului, proprietatea societății pârâte, situat în localitatea Arad, înscris în CF nr. 65167, nedefinitivă, nr. top 232.1971/1/3/2, nr. cad. 9732C.1, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1345/108/2009 aflat pe rolul aceluiași tribunal, încredințându-se paza bunului sechestrat către SC E. SRL Arad.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC V. SRL Arad, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C.proc.civ., susținând că sentința recurată este lovită de nulitate absolută datorită neregularităților săvârșite de tribunal, în sensul că societatea pârâtă nu a fost legal citată. De asemenea, prima instanță a pronunțat o hotărâre nulă absolut întrucât, deși art. 600 alin. (1) C.proc.civ. obligă la pronunțarea în ședință publică a încheierii de sechestru judiciar, tribunalul a pronunțat hotărârea în camera de consiliu, alte neregularități văzând denumirea greșită a actului jurisdicțional (sentință în loc de încheiere) și redactarea acestuia după expirarea celor 48 ore de la pronunțare.
Prin decizia civilă nr. 975/12.08.2009 pronunțată în dosarul nr. 1396/108/2009, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul pârâtei și a casat sentința civilă nr. 867/06.05.2009 a Tribunalului Arad, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Referitor la critica vizând pronunțarea Tribunalului în camera de consiliu și nu în ședință publică, ceea ce ar atrage nulitatea hotărârii recurate, instanța de control judiciar a constatat că aceasta vizează o nulitate de ordine publică, motiv pentru care ea va fi soluționată cu prioritate în raport de celelalte critici aduse prin cererea de recurs.
Conform art. 600 alin. (1) C.proc.civ., cererea de sechestru judiciar se soluționează cu citarea părților, de urgență, art. 592 alin. (3) C.proc.civ. aplicându-se în mod corespunzător. Potrivit acestor din urmă dispoziții, prevederile art. 581 alin. (3) C.proc.civ. privitoare la pronunțarea și redactarea hotărârii se aplică și la soluționarea cererii de sechestru judiciar. Art. 581 alin. (3) reglementează modul de soluționare și de pronunțare asupra cererii privind ordonanța președințială. Sub acest cuprins, Curtea a reținut că, analog procedurii de judecată a cererii pentru ordonanță președințială și cererea pentru sechestru judiciar, odată ce este soluționată cu citarea părților în ședință publică se impune ca și pronunțarea hotărârii asupra acestei cereri să se producă tot în ședință publică. Prin urmare, soluționarea cererii de sechestru judiciar nu derogă de la regula publicității ședinței de judecată și pronunțării în ședință publică a încheierii de admitere sau de respingere a cererii de sechestru.
Regula de principiu a publicității ședinței de judecată și pronunțării hotărârii judecătorești în ședință publică este prevăzută de art. 127 din Constituția Românie,art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și art. 121 alin. (3) C.proc.civ. încălcarea acestei reguli de principiu, evocată cu severitate de dispozițiile mai sus-arătate, aduce atingere dreptului la un proces echitabil, dreptului la judecarea procesului de către o instanță imparțială care să dispună în mod transparent asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil al părților, dreptului la liberul acces la actul de justiție al oricărei părți angajate într-un proces civil, în sensul de a i se asigura participarea neîngrădită la dezbaterea propriei cauze în fața instanței de judecată într-o ședință publică și tot astfel la pronunțarea deznodământului judiciar pronunțat de instanță, dreptului la apărare, în sensul asigurării posibilității oricărei părți în procesul civil de a pune concluzii și a combate susținerile celeilalte părți în ședință publică, prin respectarea de către instanța de judecată a principiului publicității ședinței de judecată și pronunțării hotărârii judecătorești, precum și principiilor oralității, contradictorialității și nemijlocirii ședinței de judecată.
Curtea statuează că aceste drepturi au fost încălcate în privința părții recurente, întrucât Tribunalul, contrar regulii instituite de Legea fundamentală, dar și de Legea de organizare judiciară și de Codul de procedură civilă, și anume regula publicității ședinței și pronunțării hotărârii judecătorești, încălcând și normele procesual civile în concret instituite de art. 600 alin. (1) C.proc.civ., a pronunțat hotărârea sa în camera de consiliu, deci într-o ședință nepublică și fără citarea părților. înlăturarea acestei neregularități, precum și a vătămărilor aduse drepturilor pârâtei, așa cum au fost evocate mai sus, nu poate avea loc decât prin anularea hotărârii pronunțate de către Tribunal, cu consecința casării și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Relativ la critica privind neregularitățile procedurii de citare a societății recurente, produse în fața primei instanțe, se constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
La primirea cererii de instituire a sechestrului judiciar Tribunalul a dispus citarea părților potrivit art. 600 C.proc.civ. Pentru primul termen de judecată, cel din 22.04.2009, fila de citare a pârâtei s-a întors la dosar cu mențiunea efectuată de agentul procedural că adresa este incompletă, iar destinatarul necunoscut, ceea ce semnifică o lipsă totală de procedură. La acest termen de judecată Tribunalul decide că este necesară repetarea procedurii de citare față de recurentă, atât la sediul indicat în cererea de chemare în judecată, cât și prin afișare la ușa instanței, conform art. 95 C.proc.civ.. Până la termenul următor de judecată acordat la 6.05.2009 se realizează doar procedura de citare prin afișare, așa cum rezultă din dosarul de fond, în schimb citarea la sediul persoanei juridice nu s-a mai repetat. Cu toate acestea, la același termen, Tribunalul se pronunță asupra cererii de instituire a sechestrului judiciar, deși în practicaua hotărârii reține că „procedura este completă, fără citarea părților”. Totuși, pârâta recurentă nu a fost încunoștințată printr-o citație sau într-un alt mod care să asigure comunicarea actelor de procedură și nu a fost prezentă la acest termen de judecată. Procedând astfel, tribunalul a încălcat dispozițiile art. 87 alin. (1) pct. 2 și 9, art. 95 și 92, precum și art. 107 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) pct. 2, persoanele juridice de drept privat se citează prin reprezentanții lor la sediul principal sau, după caz, al sucursalei ori reprezentanței. Potrivit art. 87 pct. 9, dacă persoana juridică nu are reședință cunoscută, se citează potrivit art. 95. Această din urmă dispoziție reglementează citarea prin publicitate atunci când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să identifice sediul sau domiciliul pârâtului. Art. 95 alin. (2) și (3) reglementează procedura de citare prin publicitate, și anume emiterea citației și afișarea acesteia la ușa instanței, respectiv publicarea citației în Monitorul Oficial sau într-un ziar răspândit. în fine, art. 95 alin. (4) statuează că dacă se dovedește că reclamantul a obținut cu rea-credință citarea prin publicitate, toate actele de procedură ce au urmat încuviințării acestei citări vor fi anulate. în privința persoanelor juridice legiuitorul procesual civil restrânge posibilitatea de citare prin publicitate, statuând în conținutul art. 921 că pentru aceste entități comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare decât în situațiile de excepție, în care se refuză primirea citației sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acesteia.
Prin urmare, Tribunalul în mod greșit a dispus citarea prin afișare a pârâtei la al doilea termen de judecată, în condițiile în care procedura de citare a acestei pârâte a fost neefectuată pe motivul că adresa este incompletă, iar destinatarul necunoscut. Oricum, deși a dispus citarea prin afișare pentru termenul următor, această procedură nu s-a realizat nici măcar în varianta inițială, practic, instanța neemițând citație la sediul pârâtei. Curtea constată că sediul pârâtei recurente, așa cum este indicat în cererea introductivă de instanță, dar și în petiția de recurs este un sediu statutar, real și public diseminat de către autoritatea de registru al comerțului, astfel că instanța de fond în mod nelegal a dispus citarea pârâtei prin afișare, apoi a omis să repete procedura de citare, iar, în final, a soluționat cauza considerând că procedura este completă fără citarea părților.
în procedura de soluționare a sechestrului judiciar, potrivit art. 600 alin. (1) C.proc.civ., se impune citarea părților și, prin urmare, judecătorul cauzei este obligat să dea curs și dispozițiilor art. 107 C.proc.civ., conform cărora președintele amână judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, încălcarea acestei obligații fiind sancționată cu nulitatea hotărârii pronunțate cu neobservarea respectivei cerințe. încălcarea condițiilor de formă sau neobservarea cerințelor legale la îndeplinirea unui act de procedură au drept consecință declararea nulității actului astfel îndeplinit dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului (art. 105 alin. (2) C.proc.civ.). Ca atare, încălcarea dispozițiilor ce reglementează citarea părților în proces se sancționează cu nulitatea relativă, iar declararea acestei nulități poate avea loc numai în măsura în care părții i s-a cauzat o vătămare sau un alt prejudiciu ce nu se poate înlătura decât prin aplicarea sancțiunea nulității relative.
Curtea a statuat că prin necitarea societății recurente în cauza în care instanța a dezbătut instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului său, la cererea reclamantului intimat, părții i s-au adus numeroase vătămări, în principal a următoarelor drepturi: dreptul la informare cu privire la existența procesului în care a fost angajată ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant; dreptul de a cunoaște datele procesului, în sensul de a-i fi comunicate cererea de chemare în judecată și dovezile însoțitoare; dreptul de a dispune de poziția sa procesuală; dreptul la apărare, in personam sau printr-un profesionist al dreptului, în sensul combaterii pretențiilor cu caracter civil ale reclamantului; dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia pârâta recurentă să se bucure de egalitatea tratamentului judiciar și de egalitate în fața legii. încălcarea tuturor acestor drepturi constituie tot atâtea vătămări cu caracter procesual civil din cauza cărora recurenta a fost privată de dreptul de a fi judecată de o instanță imparțială și de o pronunțare transparentă asupra drepturilor și obligațiilor sale procesuale civile, iar înlăturarea respectivelor vătămări nu se poate realiza decât prin anularea hotărârii judecătorești pronunțată în aceste condiții și repunerea pârâtei în situația juridică de a beneficia, ab initio, de primul grad de jurisdicție conferit de art. 600 alin. (1) C.proc.civ.
| ← Contractul de mandat. Mandatul ad litem avocaţial. Condiţii de... | Apel. Suspendarea judecăţii. Scop, condiţii şi efecte → |
|---|
