Principii ale procesului civil. Principiul contradictorialităţii.
| Comentarii |
|
Dreptul la apărare. Nulitatea hotărârii. Proces echitabil
- Cod procedură civilă: art. 105, art. 129;
- Legea nr. 7/1996.
în procesul civil, părţile au posibilitatea de a participa în mod activ la desfăşurarea judecăţii, atât prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii, cât şi prin dreptul de a combate susţinerile părţii potrivnice şi de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le poate dispune.
Aceste drepturi ale participanţilor sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialităţii. Pentru asigurarea contradictorialităţii în procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora va soluţiona litigiul. Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare, este sancţionată cu nulitatea hotărârii.
Noţiunea de proces echitabil presupune respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii, cât şi a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. 1 C. pr. civ., judecătorul are îndatorirea să facă respectate şi să respecte el însuşi principiul contradictorialităţii şi celelalte principii ale procesului civil.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 335 din 28 octombrie 2009)
Prin plângerea înregistrată la data de 10 ianuarie 2008 la Judecătoria Suceava, reclamanţii S.P.V. şi S.O.K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.S., intabularea în favoarea ior a dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa totală de 1 ha şi 8.296 mp teren, în baza sentinţei civile nr. 2415 din 16 mai 2008 a Judecătoriei Suceava, definitivă şi irevocabilă.
în motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă menţionată s-a constatat că au dobândit prin cumpărare de la pârât dreptul de proprietate asupra terenului identificat în petitul acţiunii, respingându-se, însă, capătul de cerere vizând intabularea dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea lor, cu motivarea că această operaţiune presupune efectuarea unor formalităţi, inclusiv întocmirea unor planuri de situaţie.
După rămânerea definitivă a hotărârii, au solicitat Oficiului de cadastru Suceava intabularea, solicitare căreia nu i s-a dat curs deoarece li s-a cerut să facă dovada că vânzătorul a fost unicul proprietar şi moştenitor al terenului vândut.
Prin sentinţa civilă nr. 496 din 4 februarie 2009, Judecătoria Suceava a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în baza titlului de proprietate nr. 2524 din 16 aprilie 2004 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moştenitorilor defunctei S.E., respectiv S.M., S G. şi pârâtul S.S., în indiviziune, asupra suprafeţei de 1,69 ha teren, situată în intravilanul satului Măriţei, comuna Dărmăneşti, judeţul Suceava.
Prin sentinţa civilă nr. 2415 din 16 mai 2008 a Judecătoriei Suceava, s-a constatat că reclamanţii au dobândit prin cumpărare de la pârât dreptul de proprietate asupra terenului menţionat şi s-a respins cererea prin care s-a solicitat să se constatare că pârâtul este unicul proprietar al terenului înscris în titlul de proprietate nr. 2524 din 16 aprilie 2004.
în considerarea dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 7/1996, a reţinut prima instanţă că pârâtul S.S. nu este singurul moştenitor al defunctei S.E. şi, prin urmare, nici singurul proprietar al terenului înscris în titlul de proprietate menţionat, la dosar neexistând dovezi din care să rezulte că ceilalţi doi coindivizari înscrişi în titlu, S.M. şi S.G., sunt decedaţi, nu au moştenitori, iar unicul moştenitor al celor doi ar fi doar pârâtul, aspect reţinut, de altfel, şi în sentinţa civilă nr. 2415 din 16 mai 2008 a Judecătoriei Suceava.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, în motivarea căruia au arătat că prima instanţă a nesocotit dispoziţiile legale în materie, în sensul că nu a interpretat corect actul în baza căruia au cerut înscrierea în cartea funciară, respectiv sentinţa civilă de constatare a vânzării.
Prin decizia civilă nr. 195 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Suceava a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu au urmat procedura pentru înscrierea în cartea funciară, conform prevederilor din Titlul II al Capitolului II din Legea nr. 7/1996, aceştia solicitând direct instanţei intabularea. Din actele dosarului rezultă că aceştia s-au adresat şi Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Suceava pentru recepţia documentaţiei cadastrale a imobilului, însă procedura prealabilă sesizării instanţei nu a fost finalizată, nefiind pronunţată o încheiere de respingere a cererii de intabulare care să fie contestată în prezentul dosar.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, în motivarea căruia au arătat că cele reţinute de instanţa de apel şi care, de altfel, nu au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor, nu corespund realităţii, deoarece s-au adresat Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Suceava, care printr-o notă le-a solicitat să precizeze moştenitorii celor doi coindivizari. Aşa fiind, reţinerea instanţei de apel, că reclamanţii nu au făcut demersurile necesare intabulării, este greşită.
Examinând recursul prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. pr. civ., privind încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 C. pr. civ., a actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Dezbaterile din apel au avut loc la data de 27 aprilie 2009, iar aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri, apărătorul reclamanţilor a pus concluzii pe fondul apelului, instanţa reţinând dosarul în pronunţare cu privire la temeinicia căii de atac cu care a fost învestită.
Prin decizia ce face obiectul prezentului recurs, instanţa, substituind motivarea primei instanţe, a reţinut excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că reclamanţii nu au urmat procedura pentru înscrierea în cartea funciară, fără a pune în discuţia părţilor această excepţie şi, deci, fără ca ele să pună concluzii cu privire la acest aspect.
Procedând astfel, decizia instanţei de apel este lovită de nulitate, întrucât în procesul civil părţile au posibilitatea de a participa în mod activ la desfăşurarea judecăţii, atât prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii, cât şi prin dreptul de a
combate susţinerile părţii potrivnice şi de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le poate dispune sau excepţiile pe care aceasta le poate invoca din oficiu.
Aceste drepturi ale participanţilor în procesul civil sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental, principiul contradictorialităţii, căruia instanţa, la rândul ei, trebuie să i se supună.
Pentru asigurarea contradictorialităţii în procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora va soluţiona cauza.
Nerespectarea acestui principiu, care asigură, implicit, şi respectarea dreptului la apărare, este sancţionată cu nulitatea hotărârii.
Mai mult, noţiunea de proces echitabil presupune respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii, cât şi a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. 1 C. pr. civ., judecătorul are îndatorirea să facă respectate şi să respecte el însuşi principiul contradictorialităţii şi celelalte principii ale procesului civil.
Pentru considerentele expuse, recursul, în baza art. 304 pct. 5 rap. la art. 312 alin. 1, 2 şi 3 C. pr. civ., a fost admis, casată decizia atacată şi trimisă cauza spre reju-decare aceleiaşi instanţe.
| ← Contestaţie în anulare. Motiv prevăzut de art. 317 alin. 1... | Obligaţie de a face. Calificarea obiectului cererii de către... → |
|---|
