Probe. Incidenţa art.254-260. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri); Probe, dovezi
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 923/2014 din data de 17.09.2014
Probe. Incidența art.254-260. Dosar nr. …………
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. ……../2014
Ședința publică din 17 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A E S
Judecător N Ș
Grefier V O
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant P D, împotriva sentinței civile nr. …. din 07.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. ………/317/2013, în contradictoriu cu intimații pârâți C E, E. V. G.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant P D asistat de avocat B C F, lipsă fiind intimații pârâți C E, E V. G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a pus în discuție cererea formulată de avocat pentru apelantul reclamant și s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru apelantul reclamant P D, a solicitat încuviințarea administrării în cauză a unui raport de expertiză pentru a se stabili contravaloarea degradărilor aduse imobilului de către pârât și a numirii în cauză a expertului R. P., întrucât acesta a efectuat și expertiză extrajudiciară depusă la dosarul cauzei de fond.
Instanța respinge cererea de probatorii cu motivarea că reclamantul nu a fost de acord cu administrarea acesteia la instanța de fond și în raport de probele administrate se apreciază că nu este utilă soluționării cauzei.
În lipsa altor cereri se acordă cuvântul pe fond.
Avocat B C F pentru apelantul reclamant P D solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, apreciază că pretențiile solicitate au fost dovedite cu depoziția martorului I D, care a declarat că părinții au folosit imobilul, cât și cu sentința în revendicare.
De asemenea, susține că valoarea pretențiilor a dovedit-o cu raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de expertul R. P..
Solicită cheltuieli de judecată ocazionate cu soluționarea în fond a cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunești sub nr. ……../317/2013, reclamantul P D a chemat în judecată pe pârâții C E și E V. G, și a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 10.109 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare aducerii imobilului și a anexelor în starea în care au fost preluate de către pârâți și contravaloarea anexelor demolate de aceștia, conform expertizei în construcții efectuate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat că în fapt, este proprietarul imobilului situat în comuna C, sat M, nr…., județul Gorj, imobil intabulat în C.F. 35357 C., nr. cadastral 35357, imobil ce a fost folosit de pârâți în perioada anilor 1999-2013 fără nici un fel de remunerație, că pârâții au intenționat să-l cumpere, însă nu deținea acte de proprietate, iar după ce a reușit să obțină titlul de proprietate și să intabuleze imobilul pe numele său le-a solicitat acestora să încheie contractul de vânzare-cumpărare, conform înțelegerii inițiale, însă pârâții nu au mai fost de acord comunicându-i că nu mai doresc să cumpere imobilul.
Prin sentința civilă nr…. din 07.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. ………/317/2013 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P D, în contradictoriu cu pârâții C E și E V. G.
S-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 08.03.2012 sub nr. ………./317/2012 și ulterior precizată, reclamantul P D a chemat în judecată pe pârâții C E și E V. G pentru a fi aceștia obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în satul M, comuna C, nr. 374, județul Gorj.
Că, prin sentința civilă nr……../28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr. ………./317/2012, rămasă definitivă prin nerecurare a fost admisă acțiunea precizată de reclamantul P D, fiind obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului imobilul casă de locuit situat pe terenul curți-construcții din intravilanul comunei C., județul Gorj, tarlaua …, parcela 1131, în suprafață de 264 mp, cu vecinii: N- DC 51, E- ID, S- rest proprietate, V- I D.
S-a mai reținut că reclamantului P D, în calitate de moștenitor al defunctei I E i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 396 mp situată pe teritoriul comunei C.ț, județul Gorj, în intravilan, compusă din suprafața de 132 mp, teren arabil, în tarlaua 29, parcela, 1130, cu vecinii: N- rest proprietate, E- I D, S- Valea Maiag, V- I D și suprafața de 264 mp, teren curți construcții, în tarlaua 29, parcela 1131, cu vecinii: N- DC 51, E- I D, S- rest proprietate, V- I D, fiind eliberat titlul de proprietate nr. 1517016/22.08.2012.
Că, din probele administrate a rezultat că pe terenul curți construcții se află o casă în care au locuit pârâții și este închisă de către aceștia întrucât au depozitat mobilă și are o ușă din metal prevăzută cu lacăt, reclamantul neavând acces în această locuință. Martorul I D a declarat că pârâții au locuit în casă din anul 2003, iar în anul 2011 au plecat din țară, aceștia fiind concubini.
Instanța a constatat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale acțiunii în revendicare, reclamantul fiind proprietarul imobilului revendicat, iar pârâții au folosit imobilul fără drept, aceștia nefăcând dovada că în data de 31.12.1999 a fost încheiată o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare cu reclamantul și în baza căreia să le fi predat posesia imobilului.
Că, din contractul de împrumut autentificat sub nr. 7996/14.09.1999 de către Biroul Notarului Public A. M. din Tg-Jiu, județul Gorj a rezultat că pârâta C E l-a împrumutat pe numitul C O cu suma de 18.000.000 lei ROL, termenul de restituire fiind la data de 31.12.1999, dar aceasta nu a dovedit că suma respectivă reprezintă avans pentru imobilul în litigiu.
Cu privire la cererea pârâților din nota de ședință depusă de apărătorul acestora, cu privire la restituirea de către reclamant a sumei de 18.000.000 lei ROL pe care ar fi primit-o ca avans pentru casă și teren și calificată cerere reconvențională, instanța a constatat că nu a fost timbrată, deși în ședința publică din 10.09.2012 s-a pus în vedere să se achite taxă judiciară de timbru în sumă de 155 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Că, potrivit încheierii nr. 29917 eliberată la data de 05.07.2013 de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgu Jiu, a fost intabulat dreptul de proprietate cu titlul de drept reconstituire, mod dobândire lege, în cota de 1/1 în favoarea lui Popescu Dumitru și mod dobândire construire în cota de 1/1 asupra imobilului cu nr. cadastral 35357, înscris în cartea funciară 35357 UAT C. asupra imobilului teren în suprafață de 396 mp din acte și de 380 mp (măsurată) și construcțiilor: locuință P, ani construcție 1965, fundație din beton, zidărie din cărămidă, acoperiș din țiglă și anexă P, an construcție 1975, fără fundație, zidărie din lemn, acoperiș din țiglă.
Că, prin acțiunea de față reclamantul P. D.a chemat în judecată pe pârâții C E și E V. G, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 10.109 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare aducerii imobilului și a anexelor în starea în care au fost preluate de către pârâți și contravaloarea anexelor demolate de aceștia, conform expertizei în construcții efectuate în cauză.
Că, prin Cabinet de Avocat.., reclamantul a notificat pârâții să procedeze la demararea lucrărilor de reparații la imobilul situat în comuna C, sat M, nr. .., județul Gorj și le-a pus în vedere ca până la data de 1 iunie 2013 să înceapă lucrările, notificarea fiind primită la data de 20.05.2013 și întrucât pârâții nu au început lucrările de reparații, pentru a se stabili valoarea reparațiilor necesare refacerii imobilului, reclamantul a apelat la serviciile unui expert tehnic în construcții, respectiv expertul R. P. care a întocmit un raport de expertiză tehnică extrajudiciar.
Că, în raportul de expertiză tehnică extrajudiciar expertul a menționat că a convocat părțile pentru data de 13.08.2013, identificarea, verificarea și măsurarea imobilelor fiind efectuată în prezența reclamantului P D, scrisoarea recomandată către pârâți fiind restituită cu mențiunea că destinatarul este plecat din țară, iar soțul refuză primirea și expertul a concluzionat că valoarea de circulație a imobilului la data de 01 septembrie 2013, cu suprafața utilă de 44,74 mp este de 12.300 lei, iar contravaloarea reparațiilor necesare aducerii imobilului și anexelor acestuia în starea inițială este în cuantum de 2.323 lei.
S-a mai reținut, de asemenea, a precizat valoarea unor imobile deteriorate: gardul care delimitează proprietatea cu lungimea de 70,00 m; șopronul din lemn demolat și negăsit; șura (grajdul cu fânar) ca fiind degradat în procent de 70%; tavan căzut la două camere; plită de fontă lipsă de la sobă; pardoseala la camera de deasupra beciului și soclul (elevația casei) și că nu s-au evaluat arborii și pomii, deoarece nu au fost nominalizați ca și obiective pentru expertiză, deși aceștia lipsesc.
Că, acest raport să se constituie într-o expertiză judiciară, trebuie ca instanța să o încuviințeze ca probă și să fie administrată în dosarul în care se invocă și simplul fapt al depunerii unei expertize extrajudiciare nu o transformă într-o probă, dacă nu a fost încuviințată de instanță în acest sens și nici într-o expertiză judiciară, că instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să efectueze în cauză proba cu expertiză judiciară.
Că, prin nota depusă la data de 01.04.2014, reclamantul P D a precizat că pentru a stabili valoarea reparațiilor necesare refacerii imobilului a apelat la serviciile unui expert tehnic în construcții care a întocmit un raport de expertiză extrajudiciar și nu înțelege să solicite efectuarea unui nou raport de expertiză.
Că, potrivit dispozițiilor art. 1522 alin. 1 Cod civil, debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată și în temeiul principiului executării silite în natură a obligațiilor, creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă (art. 1527 alin. 1 din Codul civil).
Că, potrivit ar. 1527 alin. 2 Cod civil, dreptul la executare în natură cuprinde, dacă este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum și orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă și în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul, potrivit prevederilor art. 1528 din Codul civil, poate să o execute el însuși pe cheltuiala debitorului ori să facă să fie executată obligația.
Că, la interogatoriul luat în instanță, pârâtul E. G. a declarat că locuiește din anul 1990 în comuna C, sat județul Gorj, într-un imobil proprietatea concubinei sale, respectiv pârâta C E; că nu îl cunoaște pe reclamant și că acesta nu a venit niciodată la domiciliul lor și nu au fost deranjați timp de 14 ani și martorul ID a declarat că pârâții au adus mobilă în imobil, dar nu au locuit niciodată în această casă. Că în prezent nu se mai poate locui în imobil, pardoseala camerei de pe beci fiind distrusă în totalitate.
Că, în spatele casei este o bucătărie de vară, fiind însă dărâmată și au mai rămas gardul de la drum, precum și o bucată de 4-5 m din gardul care delimitează proprietatea sa de proprietate reclamantului și martorul a mai declarat că pârâta C. E. are proprietate la marginea satului și este plecată de mai mulți ani în Spania și martorul I.D. a fost audiat și în dosarul nr. …./317/2012, acesta declarând că pârâții au locuit în casă din anul 2003, iar în anul 2011 au plecat din țară, aceștia fiind concubini.
S-a apreciat că reclamantul nu a dovedit că reparațiilor necesare aducerii imobilului și a anexelor în starea în care au fost preluate de către pârâți și contravaloarea anexelor demolate de aceștia se ridică la suma de 10109 lei și că ar fi efectuat reparații la imobilul casă și anexe și nu a dovedit existența unor anexe care să fi fost demolate de către pârâți și nici faptul că imobilul casă de locuit și anexele au suferit degradări ca urmare a unor fapte ilicite ale pârâților.
S-a apreciat că nu poate fi vorba nici de vreun prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție și pe care autorul să fie obligat a-l repara, pârâții nefiind obligați printr-un titlu executoriu să restituie imobilul în starea în care l-au primit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamant P. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de apel reclamantul expune situația de fapt a cauzei și probele pe care le-a administrat, singura critică aduse sentinței o reprezintă aceea a aprecierii greșite a probelor de către instanță și în special a raportului de expertiză extra judiciară depus la instanța de fond.
În acest sens arată că instanța a ignorat concluzii acestui raport declarația martorului I D, probe din care rezultă starea de degradare a imobilelor creată din neglijența pârâților.
Susține aceeași situație de fapt invocată și prin cererea de chemare în judecată, în sensul că în perioada anilor 1999 - 2013 imobilul a fost folosit exclusiv de către pârâți, că în anul 2012 le-a propus acestora încheierea actului autentic dar au refuzat realizarea tranzacției și nu au înțeles nici să părăsească imobilele.
Apelantul mai arată că a promovat acțiune în revendicare care a făcut obiectul cauzei nr. …./317/2012 care a fost admisă.
Apreciază că imobilele sunt degradate în proporție de 80% și 50% că acestea nu mai pot fi folosite și că pârâților le revine obligația de a repara prejudiciul.
Tribunalul analizând apelul declarat constată că acesta nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. pentru următoarele considerente:
Critica formulată de apelant privind aprecierea greșită a probelor administrate sau ignorarea acestor probe de către instanță nu este fondată.
Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 10.109 lei reprezentând contravaloarea reparaților necesare aducerii imobilului și a anexelor în care au locuit pârâții în stare locuibilă.
Instanța a dispus administrarea în cauză a probei testimoniale solicitate de către reclamant, fiind încuviințați audierea martorilor C I și I D, ulterior apelantul renunțând la audierea martorului C I.
Pretențiile au înțeles să fie dovedite de către apelant prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul R P și depus la dosarul cauzei.
Prin încheierea din data de 24.03.2014 s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea dacă înțelege să efectueze în cauză proba cu expertiza judiciară, iar prin notele depuse la data de 01.04.2014 apelantul a arătat că nu înțelege să solicite proba pusă în discuție de către instanța de judecată.
Din actele cauzei rezultă că pretențiile solicitate de către apelantul reclamant nu au fost dovedite și în mod corect instanța a dispus respingerea acțiunii ca fiind nedovedită.
Apelantul nu a dovedit valoarea prejudiciul solicitat, întrucât nu a fost de acord cu administrarea probei expertizei care era necesară soluționării cauzei.
Expertiza extrajudiciară cu care reclamantul a înțeles să-și dovedească pretențiile a fost corect înlăturată de instanță, întrucât aceasta nu a reprezentat o probă dispusă și administrată în condițiile art. 254 - 260 C.pr.civ., nu avea caracter contradictoriu, reprezenta o probă unilaterală, nefiind opozabilă pârâților.
Pentru acest motiv instanța a pus în discuție administrarea în cauză a unui raport de expertiză în condițiile art. 330 și urm. C.pr.civ.
Potrivit art. 249 C.pr.civ. cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, ori apelantul reclamant nu și-a dovedit câtimea pretențiilor solicitate, singura probă administrată în condițiile legii fiind proba testimonială prin audierea martorului I. D., însă această probă nu era suficientă pentru soluționarea pricinii.
Față de cele reținute se constată că apelul declarat nu este fondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant P D., domiciliat în, împotriva sentinței civile nr. … din 07.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. …../317/2013, în contradictoriu cu intimatele pârâte C E, E V. G, domiciliate în comuna C, sat M, nr. 85, județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
| ← Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999) | Anulare act administrativ. Jurisprudență Cereri; Chemare în... → |
|---|
