Procedura insolvenţei. Neevocarea fondului de către instanţa de recurs. Inadmisibilitatea cererii de revizuire a deciziei. - art. 322 Cod de procedură civilă 1865
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 194/C din data de 20.05.2014
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
Materie: Revizuire litigii cu profesioniști.
Procedura insolvenței. Neevocarea fondului de către instanța de recurs. Inadmisibilitatea cererii de revizuire a deciziei.
- art. 322 Cod de procedură civilă 1865
Decizia nr. 194/ C/ 20. 05. 2014 a Secției a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea.
Dosar 11551/83/2012**
Prin Decizia nr.109/C/2014, Curtea de Apel Oradea a respins ca tardiv recursul declarat de recurenții pârâți D.M. și D.A.V. în contradictoriu cu intimata debitoare SC T.T. SRL SATU MARE - prin lichidator judiciar I.E. IPURL Satu Mare, împotriva SENTINȚEI nr. 1830/F din 12.12.2013 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
Pentru a decide astfel, verificând excepția tardivității invocată în ședința publică din 25.03.2014, s-a constatat că, sentința atacată cu recurs, a fost comunicată recurenților la data de 7.01.2014 ( filele 128 - 129 din dosarul de fond), iar recursul a fost declarat la 16.01.2014 (data ștampilei de înregistrare la Tribunalul Satu Mare precum și a poștei electronice cu care a fost trimis recursul fila 8 din dosarul de recurs ).
Potrivit art.301 Cod procedură civilă, "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel….";
Legea nr. 85/2006, în art. 8(2), prevede termenul de recurs de 7 zile de la comunicarea hotărârii, termen aplicabil hotărârilor pronunțate în cauzele în care procedura insolvenței a fost deschisă anterior datei de 15.02.2013, cum este cazul în speță.
Or, raportat la data comunicării sentinței recurate (7.01.2014), termenul de recurs de 7 zile de la comunicarea hotărârii a expirat la data de 15.01.2014, situație față de care recursul declarat în data de 16.01.2014 se situează în afara termenului legal de recurs.
Împotriva acestei decizii, precum și a Încheierii de ședință din data de 25.03.2014, au formulat cerere de revizuire recurenții D.M. și D.A.V., solicitând desființarea în totalitate a Deciziei și Încheierii, rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii în întregime a cererii lichidatorului judiciar și exonerarea lor de la orice obligație față de debitor și creditorii săi, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a deciziei și încheierii, cu consecința respingerii în întregime a cererii lichidatorului judiciar și exonerarea lor de la orice obligație față de debitor și creditorii săi.
În drept, revizuienții invocă prevederile art. 322 pct. 2, 5 și 8 din Vechiul Cod de procedură civilă, precum și dispozițiile art. 101, 115, 118, 134 și 136 din Vechiul Cod de procedură civilă.
În probațiune, se solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar în motivarea în fapt a cererii, se arată următoarele:
În privința motivului prevăzut de art. 322 pct. 8 din Vechiul Cod de procedură civilă, arată că acesta este incident în cauză, întrucât în ziua în care s-a judecat recursul revizuienta se afla în drum spre Oradea, având asupra sa înscrisuri concludente și pertinente cauzei, când autobuzul cu care se deplasa de la Satu - Mare s-a defectat. Revizuientul, cu care a luat legătura telefonic, a înștiințat prin poșta electronică instanța despre această întârziere, însă în ciuda acestei înștiințări, instanța de recurs a închis ședința de judecată și a rămas în pronunțare asupra cauzei, în lipsa părților. Ajunsă la instanță, a depus prin registratură înscrisurile invocate, însă instanța nu a repus cauza pe rol și nici nu a amânat pronunțarea, deși îi era cu neputință să le studieze în aceeași zi, având în vedere că erau numeroase și avea de soluționat și alte dosare.
În consecință, revizuienta a fost împiedicată să apară în fața instanței de o împrejurare mai presus de voința sa, neavând nici alte mijloace de transport și nici mijloace prin care să înștiințeze ea însăși instanța despre această imposibilitate.
În privința motivului prevăzut de art. 322 pct. 5 din Vechiul Cod de procedură civilă, arată că acesta este incident în cauză, întrucât probele depuse la dosar după închiderea dezbaterilor sunt relevante pentru determinarea perioadei de prescripție a sumelor ce fac obiectul condamnării sale la plată, a perimării dreptului creditorului de a cere executarea silită a "creanțelor"; înregistrate, prescripția cererii de chemare în judecată a lichidatorului judiciar, și ele sunt concludente și pertinente stabilirii nevinovăției sale pentru exonerarea de răspundere în despăgubirea falitei.
Creditoarea DGFP Satu Mare cunoștea suma certă, lichidă și exigibilă a creanței debitoarei încă din anii 2004 - 2005, precum și calitatea sa de administrator statutar al debitoarei încă de la înființare, respectiv din anul 2004. Pe cale de consecință, prin raportul său obligatoriu de depus la 60 de zile de la deschiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu a adus nici un element nou și necunoscut creditoarei, care să justifice acțiunea de atragere a răspunderii sale. Totodată, a depus la dosar acte din care rezultă că nu s-a ocupat de administrarea societății, fiind în concediu de maternitate în perioada 2000 - 2004, iar din 2005 studentă în București, precum și că a delegat această atribuție altor persoane.
Revizuienta mai arată că în cauză este incident și art. art. 322 pct. 2 coroborat cu pct. 5 din Vechiul Cod de procedură civilă, arătând că întâmpinarea pe care a depus-o în fond, după rejudecare, a fost lipsită de efectele sale juridice, la fel și excepțiile pe care le-a invocat, pentru motivul că fondul este rejudecat după casare și acest fapt necesită o altă procedură decât cea în primă instanță. Or, din dispozițiile art. 101, 115, 118, 134 și 136 din Vechiul Cod de procedură civilă rezultă că avea obligația de a depune întâmpinare, iar în lipsa ei, judecătorul avea obligația de a-i cerere, la prima zi de înfățișare, să arate excepțiile, mijloacele de probă și înscrisurile doveditoare ale apărării sale. Judecătorul a considerat decăderea sa din drepturile la apărare, având în vedere singurul considerent al rejudecării după casare. Or, cererea de chemare în judecată a lichidatorului i-a fost comunicată chiar de judecător în rejudecarea după casare, în condițiile în care, în decizia de casare, rejudecarea a fost dispusă tocmai pentru că actele de procedură nu i-au fost comunicate. Pe cale de consecință, prima dată când putea să depună întâmpinare, să formuleze excepții și să propună probe era la termenul de judecată din data de 05.12.2013, prima zi de înfățișare. Ignorând data și stadiul procedurii, judecătorul - sindic, în mod neîntemeiat și nelegal, a privat-o de toate drepturile sale, iar instanța de recurs a menținut o astfel de nelegalitate.
Recursul a fost formulat și depus în termen, cu o zi înainte de data la care registratura curții de apel l-a înregistrat. A fost trimis la 15.01.2014 ora 11:59 și recepționată la o dată ulterioară, însă potrivit codului de procedură civilă, data de predare la poștă este cea care hotărăște dacă recursul este în termen, și nu data la care ajunge la destinatar.
Revizuienții au mai solicitat ca motivele de revizuire și încadrarea juridică a acestora să fie cercetată și din oficiu.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu și-a exprimat poziția asupra cererii de revizuire.
La termenul de judecată din data de 20.05.2014, instanța a pus în discuția părților inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Verificând admisibilitatea cererii de revizuire formulată, instanța a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 322 din Vechiul Cod de procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege.
În speța de față, se solicită revizuirea unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs, caz în care, astfel cum prevede textul mai sus arătat, este necesar ca această hotărâre judecătorească să evoce fondul.
Or, această condiție nu este îndeplinită în cazul hotărârii atacate cu prezenta cerere de revizuire întrucât prin Decizia instanței de recurs nr. 109/25.03.2014, recursul a fost respins ca fiind tardiv introdus, astfel că nu a fost analizat pe fond.
Revizuirea, ca și cale extraordinară de atac, urmărește îndreptarea erorilor de fapt săvârșite de instanța a cărei hotărâre se atacă. În primă instanță, a evoca fondul înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor. În consecință, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Cu alte cuvinte, întrucât în speță, prin hotărârea de recurs, instanța de recurs nu a făcut o analiză a fondului cauzei, pe baza probelor administrate, ci doar a respins recursul ca tardiv formulat, această hotărâre nu evocă fondul. În cuprinsul hotărârii atacate cu cererea de revizuire nu se face nici o referire la fondul litigiului, contrar celor susținute de revizuientă.
În consecință, s-a constatat că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă și a fost respinsă în consecință.
| ← Angajarea răspunderii administratorului statutar. Neaducerea la... | CONSTATAREA NULITĂŢII UNUI CONTRACT DE CREDIT ÎNCHEIAT DE... → |
|---|
