Angajarea răspunderii administratorului statutar. Neaducerea la cunoştinţa instanţei şi a părţii adverse a schimbării domiciliului în timpul judecăţii. Neluarea în seamă a schimbării domiciliului. - art. 98 Cod de procedură civilă 1865
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 193/C din data de 20.05.2014
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
Materie: Recurs litigii cu profesioniștii.
Angajarea răspunderii administratorului statutar. Neaducerea la cunoștința instanței și a părții adverse a schimbării domiciliului în timpul judecății. Neluarea în seamă a schimbării domiciliului.
- art. 98 Cod de procedură civilă 1865
Decizia nr. 193/ C/ 20. 05. 2014 a Secției a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea.
Dosar 5066/ 83/ 2009
Prin Sentința nr. 830/ F/ 2011 Tribunalul Satu Mare a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar al falitei SC M.B. SRL, R. O. I. S. SPRL, cu sediul procedural ales în Satu Mare, str. C., nr.xx, jud. Satu Mare, împotriva pârâților F.S.M. și B.M. și în consecință:
A obligat pârâții să suporte din averea proprie pasivul falitei în sensul că i-a obligat pe pârâți în solidar să plătească în contul averii falitei suma de 117.216 lei, reprezentând despăgubiri.
În temeiul art. 6 alin. 11 din OG nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal s-a dispus comunicarea sentinței cu DGFP Satu Mare în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei (filele 63-67 din dosarul de insolvență), ultimul bilanț contabil întocmit la data de 31.12.2007, interogatoriul pârâților făcut public la solicitarea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Pârâtul B.M. a deținut calitatea de asociat unic și administrator statutar al societății falite până la data de 19.08.2008, când, urmare a cesiunii părților sociale, asociat unic și administrator statutar a devenit pârâta F.S.M.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că la data retragerii pârâtei din societate s-a procedat la predarea documentelor financiar-contabile ale societății către noul administrator.
În ultimul bilanț financiar depus de către debitoare pe anul 2007 au fost evidențiate scriptic active în sumă de 586.724 lei, bunuri ce nu au putut fi identificate de lichidatorul judiciar.
Legal citați, pârâții nu s-au prezentat în instanță pentru a răspunde la interogator și nu au făcut dovada predării la lichidatorul judiciar a documentelor privind existența evidenței contabile a debitoarei. În aceste condiții, lichidatorul judiciar a înțeles să facă public interogatoriul pârâților și a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Coroborând starea de fapt anterior reținută cu dispozițiile legale amintite judecătorul sindic a constatat că fapta pârâților de a nu ține contabilitatea în condițiile prevăzute de lege se încadrează în fapta ilicită prevăzută de lit. d) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat și constituie totodată o încălcare a dispozițiilor exprese ale art. 72,73,74 din Legea nr. 31/1990 privind obligația administratorilor de a ține toate registrele și evidențele prevăzute de lege.
Prin săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte ilicite de către pârâți, în patrimoniul societății debitoare s-a creat un prejudiciu evident reprezentat de cuantumul datoriilor acumulate de către societate, între fapta ilicită, prejudiciu și starea de insolvență a debitoarei existând un raport de cauzalitate, prin neținerea evidențelor contabile prevăzute de lege, administratorii contribuind în mod direct la agravarea stării de incertitudine privind situația juridică a societății și la creșterea stării de insolvență a societății.
Constatând că, în privința pârâților sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 998 cod civil privind angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia, în temeiul art.11 lit. g) din Legea nr.85/2006 și a textelor de lege amintite, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului și a obligat pârâții în solidar să suporte din averea proprie pasivul debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B.M. solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe de fond, pentru următoarele considerente:
- el nu a fost citat la nici un termen de judecată, în fața instanței de fond, actele de procedură fiind comunicate la adresele: N.O., str. P., nr. 23 și Austria, AM W.xx/x xxxx W., care nu constituie domiciliul său;
- el este cetățean român cu domiciliul în străinătate, iar în conformitate cu adeverința eliberată de Registrul Central de Evidență a Populației al localității S. am W. atașată recursului, pe durata soluționării litigiului (2009 - 2011) avea domiciliul în P. xxx Top x xxxx S.G., respectiv S. xx/x xxxx G. bei W.;
- nu i-au fost comunicate nici cererea de chemare în judecată, nici actele depuse în probațiune, neștiind de proces și fiind în imposibilitate să-și formuleze apărări în cauză;
- a aflat cu totul întâmplător de existența litigiului, reîntors la rudele din țară (N. O.), prin comunicarea de către organele fiscale de executare silită a actelor de executare pentru aceste sume (somație, titlu executor).
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.5, art.105 alin.2, art.107 Cod procedură civilă.
Intimatul lichidator nu a formulat întâmpinare.
Verificând cu prioritate excepția tardivității formulării recursului prin prisma motivelor de recurs invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, curtea a reținut următoarele:
La data de 14.03.2011 la Tribunalul Satu Mare în dosarul de fond a fost înregistrată cererea recurentului prin care solicita amânarea judecării cauzei pentru un termen ulterior pentru a-și angaja avocat (fila 30 din dosarul de fond).
În această cerere semnată de el, recurentul face trimitere la termenul din 15.03.2011, menționând că este primul termen de judecată de care a luat cunoștință și își indică domiciliul ca fiind în N. O., str. P. nr.xx județul Satu Mare.
La 15.03.2011, instanța de fond a amânat judecarea cauzei pentru data de 12.04.2011, recurentul pârât fiind citat atât de la adresa indicată de el în cererea de amânare cât și la domiciliul soției, din L. str. A. nr. xx (filele 31, 32 din dosarul de fond), întrucât cererea de amânare a fost primită după dezbateri.
La 12.04.2011, instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei amânând 7 zile pronunțarea pentru ca părțile să depună concluzii scrise, iar la 19.04.2011, cauza a fost judecată, sentința fiind comunicată la adresa de domiciliu indicată de pârât în cererea de amânare, fiind primită sub semnătură de o rudă (fila 45), în data de 5.05.2011.
Potrivit art. 98 Cod procedură civilă schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății, trebuie, sub pedeapsa neluării în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Cum comunicarea sentinței la domiciliul indicat de pârât și primirea ei de către o rudă este legal îndeplinită conform art.92 alin.3 Cod procedură civilă și cum de la data de 14.03.2011 când pârâtul și-a indicat domiciliul la care a fost citat pentru data când s-a judecat cauza și unde i s-a comunicat sentința, pârâtul nu a înștiințat instanța prin petiție la dosar că și-ar fi schimbat domiciliul, curtea a apreciat că potrivit art. 98 Cod procedură civilă nu poate lua în seamă susținerea recurentului că pe parcursul procesului ar fi avut domiciliul în străinătate, că nu i s-a comunicat cererea de chemare în judecată și actele depuse la dosar și că ar fi fost în imposibilitate să-și pregătească apărarea, cauza fiind amânată o lună de zile după formularea cererii de amânare pentru angajare avocat de către el.
Pe de altă parte din Registrul Central de Evidență a Populației al localității S. am W. S. aflat la filele 5-7 din dosarul de recurs în xerocopie tradusă din limba germană, rezultă că în perioada 26.10.2010 - 19.04.2011 cât s-a derulat procesul privind angajarea răspunderii recurentului întemeiată pe prevederile art.138 din Legea nr. 85/2006, doar între 2.02.2011 - 5.05.2011 a avut domiciliul înregistrat în localitatea G. bei W. ( GKZ xxxx), str. S. xx/x, deci și la 14.03.2011 când a indicat domiciliul în N. O., str. P., nr.xx, situație față de care i se aplică sancțiunea neluării în seamă a schimbării domiciliului prevăzută de art.98 Cod procedură civilă, pârâtul neputând să-și invoce propria culpă în neînștiințarea instanței despre schimbarea domiciliului.
În consecință curtea a apreciat că termenul de recurs de 7 zile a început să curgă de la comunicarea legală a sentinței la domiciliul indicat de pârât, respectiv de la 5.05.2011, situație față de care promovarea recursului la 21.03.2014 se situează cu aproape 3 ani peste termenul legal.
Față de toate aceste considerente, în baza art.301 Cod procedură civilă raportat la art.8 din Legea nr. 85/2006 curtea a respins ca tardiv recursul declarat de pârât.
| ← SUSPENDARE PROVIZORIE PE CALE DE ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ... | Procedura insolvenţei. Neevocarea fondului de către instanţa... → |
|---|
