Propunere de arestare preventivă. Nerespectarea dispoziţiilor privind citarea inculpatei şi prezenţa obligatorie a acesteia la soluţionarea propunerii de arestare.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia Penala Decizie nr. 121 din data de 25.03.2015
Prin încheierea nr. 32/19.03.2015 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 852/104/2015, s-a admis propunerea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. -D.I.I.C.O.T.- Biroul teritorial Olt și s-a dispus măsura arestării preventive a inculpaților M.V.O., C. D.-C. și B. A.I., pe durate de câte 30 de zile pentru fiecare inculpat, cu începere de la data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.
Au fost emis mandate de arestare preventivă pentru fiecare inculpat.
S-a constatat că la ora 19,30 în data de 19.03.2015 a expirat măsura preventivă a reținerii inculpatei M. V. O. și că aceasta a fost pusă în libertate la acest termen de sub puterea ordonanței de reținere din dos. nr. 110D/P/2012 din 18 martie 2015 emisă de acest procuror.
Au fost avansate către Baroul Olt onorariile de avocați din oficiu de câte 100 de lei pentru asistența juridică a inculpaților C. D. C. și B. A I. în cursul procedurilor menționate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin adresa nr. 110D/P/2012din 19.03.2015 Parchetul de pe lângă ICCJ- DIICOT- Biroul teritorial Olt a transmis propunerea de arestare preventivă a acestor inculpați cuprinsă în referatul cu același număr din 19.03.2015.
În motivarea propunerii s-a arătat că s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților pentru comiterea faptelor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de minori la data de 22 ian. 2014 iar prin ordonanța din 14.02.2014 procurorul competent a dispus schimbarea de încadrare juridică cu trimitere la intrarea în vigoare a Codului penal la 1.02.2014 aceasta fiind la cele de la art.367 alin.1 și 2 Cp și art. 211 alin.1și 2 rap.laart. 210 alin. 1 lit. a și b Cp cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp. iar prin ordonanțele din 18.03.2015 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților pentru Aceste fapte. De asemenea, se menționează că inculpații se află sub urmărire penală pentru activitatea constând în aceea că la începutul lunii august 2012 cu recrutat-o pe minora M. A. M. învârstă de 17 ani și au indus-o în eroare pe aceasta prin promisiunea unei relații de prietenie dar și ulterioare de căsătorie cu ocazia mai multor întâlniri pe raza municipiului Slatina. În acest sens s-a aratat că inculpatul C. D.C. a creat victimei convingerea că inculpata B.A.I. este sora acestuia și că este îndrăgostit de victimă și că are intenții serioase de căsătorie după care prin cooperare au organizat în data de 13.09.2012 transportarea victimei în Austria mijlocindu-i trecerea frauduloasă a frontierei prin neîndeplinirea condițiilor pentru persoană minoră după care la sosire în Austria inculpatul C. D. C. a cazat-o într-un apartament locuit de mai multe persoane între care și concubina sa B. A. I. ,i-a interzis să părăsească locuința a exploatat-o sexual inclusiv prin folosirea violenței vânzând-o pe victimă unei persoane de origine indiană pentru prețul de 2.000 de euro din care a primit 500de euro ca avans și totodată i-a impus să accepte să întrețină raporturi sexuale cu această persoană. Se mai arată că inculpații C. D.C. și B.A. I. nu se află în custodia autorităților romane întrucât se sustrag de la cercetările penale. Pe de altă parte se menționează că sunt întrunite condițiile cazurilor de arestare de la art. 223 alin. 1 lit. b și c C.p.p. deoarece există probele de mai sus care atestă că inculpații au comis infracțiunile arătate dar și că alte probe dovedesc că inculpații au exercitat presiuni asupra martorilor M. N. și M. N. G. pentru a nu declara nefavorabil inculpaților , la aceleași presiuni susținând că a fost supusă și victima. Pe de altă parte se menționează că este incident și cazul de arestare de la art. 223 alin., 2 C.p.p. nu doar că pentru că există probe din care reiese suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile dar și că este necesară măsura arestării preventive a acestora pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică ce constă în comiterea de ni fapte penale de către inculpați.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că este fondată propunerea reținând că sunt întrunite condițiile cazurilor de arestare de la art. 223 alin.1lit.b și c Cpp. Astfel există probe care susțin suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de minori având încadrările juridice de mai sus sens în care sunt menționate elementele de fapt care rezultă din declarația de persoană vătămată care se referă la actele materiale ale inculpaților care i-au creat impresia falsă a unei relații serioase de prietenie cu sentimente de dragoste din partea inculpatului C.D. C. cu perspective de căsătorie cu ocazia mai multor întâlniri în mun. Slatina după care i-au propus ca în vederea continuării relației victima să vină în AUSTRIA, în fapt recrutând-o pe aceasta, prin inducere în eroare în modul arătat, în vederea practicării prostituției prin transportul victimei, asigurarea trecerii frauduloase a frontierei române prin neîndeplinirea condițiilor impuse în acest scop unui minor neînsoțit de părinți ori tutori ori fără acordul acestora.
De asemenea, din același mijloc de probă au rezultat actele materiale de supunerea victimei la violență în vederea acceptării raporturilor sexuale inclusiv prin practicarea prostituției la stradă, urmate de vinderea victimei pentru prețul de 2.000 de euro cu un avans de 500 de euro către un bărbat de origine indiană consecutiv de supunerea acesteia la constrângere morală pentru a accepta să practice raporturi intime cu acest bărbat. Aceste probe se coroborează cu acelea care sunt în același sens și au ca suport mijlocele de probă reprezentate de declarațiile martorilor dar și cu cele cuprinse în declarația inculpatei M.V. O. din cursul urmăririi penale dar și la judecătorul de drepturi și libertăți din care rezultă actele materiale de recrutare , transport și de avansare a unor sume de bani către victimă, respectiv cu operațiunile frecvente de transfer de bani prin intermediul serviciului Western Union de către inculpați comunicate de către acest serviciu. Pe de altă parte, s-a constatat că inculpații au exercitat presiuni asupra martorilor menționați mai sus dar și asupra victimei în scopul influențării acestora în sens favorabil lor. Astfel, împotriva martorului M. N., tatăl victimei, sunt cele ce rezultă din declarația martorului B. I. care arată că la solicitarea inculpatei B.A.I. , cumnata sa, a telefonat acestui martor căruia i-a oferit suma de 600 de euro spre a-și retrage plângerea împotriva inculpaților adresată organelor de urmărire penală în condițiile în care elemente de fapt similare rezultă din declarația martorului M.D. care a arătat că atunci când a mers la vecinul său martorul M. N. i-a spus acestuia că a auzit în timp ce era în Austria că inculpata M.V.O. este dispusă să ofere chiar și 50.000 de euro în schimbul retragerii acestei plângeri. De asemenea , cu privire la presiunile de același fel la care a fost supusă victima M.A.M. sunt elementele de fapt rezultând din declarația martorei P. (fostă M.) A., mama victimei, care a aratat că au fost căutați de martorii M.R. și de tatăl acestuia M.F. care în cazul întrucât cele declarate de victima M.A.M. nu sunt adevărate vor fi bătuți dacă nu își vor retrage plângerea.
S-au constatat întrunite condițiile cazului de arestare preventivă de la art. 223 alin. 2 Cpp. Astfel , există probele menționate la punctul 1 care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile menționate mai sus dintre care cea de trafic de minori este dintre cele menționate expres de norma în cauză ca fiind între cale pentru care se poate lua măsura preventivă solicitată iar cealaltă este sancționată cu o pedeapsă principală mai mare de 5 ani închisoare. De asemenea, s-a constatat că luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică ce constă în certitudinea comiterii de către aceștia de noi fapte similare (cu cele de mai sus) ce pot constitui infracțiuni. În acest sens pledează modalitatea comiterii faptelor arătate, existența unor indicii în prezenta cauză care atestă că inculpații sunt implicați și în alte acte materiale ilicite similare (precum faptul că un număr de mai multe luni în anul 2012 martora M.N.G.,sora victimei, care practica prostituția a fost găzduită în locuința închiriată de inculpata M.V.O. fără a i se pretinde să contribuie la cheltuielile locative comune ,așa cum rezultă din declarația acestei inculpate ori cele privind frecvența și consistența transferurilor de bani prin serviciul Western Union), pluralitatea de fapte penale la care se referă probele de mai sus în coroborare cu antecedentele penale ale inculpatei M.V.O. prin condamnarea acesteia pentru infracțiuni comise în Italia, așa cum rezultă din mențiunile de pe cazierul judiciar în coroborare cu cele din declarația inculpatei care face referiri în acest sens dar cu mențiunea că a păstrat totuși dreptul la tăcere cu privire la felul infracțiunilor comise. Pe de altă parte, chiar dacă ceilalți doi inculpați nu au antecedente penale, acest lucru nu este concludent deoarece nu poate conduce la altă concluzie decât cea de mai sus deoarece nu prevalează ca forță probată față de cele constatate.
Motivațiile invocate cu caracter real și personal de către inculpați cu ocazia ascultării inculpatei M.V.O. ori dezbaterilor sunt neconcludente. Astfel, susținerile privind neconcordanțe în modul de transport și locul unde a fost transportată victima nu înlătură constatările pe bază de probe ce se referă la realitatea constatărilor de mai sus.
Pe de altă parte, referirile la necesitate aplicării unei măsuri preventive mai blânde, alta decât arestul preventiv, s-a constatat ca irelevante deoarece în raport de criteriile de mai sus măsura arestării preventive este singura aptă să asigure scopurile acestor măsuri prevăzute de art. 202 alin.1 C.p.p., anume buna desfășurare a procesului penal prin asigurarea realității declarațiilor victimei și martorilor dar și prevenire comiterii de noi fapte similare de către inculpați .De asemenea, trimiterile făcute la cuprinsul înregistrării audio video aflată în memory stick-ul atașat prin care se cere a se dovedi că asupra victimei nu s-au exercitat constrângeri și că a participat la o petrecere având o stare de spirit corespunzătoare sunt irelevante deoarece nu înlătură realitatea probelor care susțin cele menționate anterior în condițiile în care această înregistrare se referă la un interval de timp scurt pe când restul probelor prezintă conduita părților pe un interval de timp cu mult mai mare.
De asemenea, susținerea inculpatei potrivit căreia cheltuielile avansate victimei (transport și cazare) au avut ca motivație decât empatia cu starea de pauperitate a familiei victimei se înlătură pe baza argumentului forței probelor de mai sus care susțin constatările arătate. De asemenea, sub aspect procedural s-a constatat că citarea inculpaților lipsă la aceste proceduri s-a făcut la domiciliul cunoscut al acestora cu îndeplinirea condițiilor de la art. 259 alin.1 Cpp, deoarece chiar dacă la dosarul de urmărire penală se află un proces verbal al organelor de poliție ale comunei Teasc jud. Dolj din 18.03.2015 din care rezultă că aceștia sunt plecați în străinătate, aceste informații sunt valabile doar pentru ziua și intervalul orar la care se face referire, nu și pentru ziua următoare de 19.03.2015 pentru care a operat prezumția că locuiesc la adresa de domiciliu.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpatele M.V.O. și B.A.I.
Prin motivele scrise de contestație, depuse prin avocat din oficiu, inculpata B.A.I. a arătat că nu s-a sustras de la urmărirea penală, întrucât după ce a aflat că este cercetată a luat legătura cu martorul B.I. pentru a lua legătura cu un avocat, iar avocatul său ales este Liviu Belulescu, care a solicitat să îi fie comunicate toate actele de procedură .
Se mai arată în contestația inculpatei Mustață faptul că în toată perioada a locuit în străinătate, respectiv în Austria și Italia.
Contestatoarea inculpată M.V.O, a solicitat în fața instanței admiterea contestației, susținând că din probele existente în dosarul de urmărire se poate înlocui măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere atitudinea inculpatei, iar când a aflat că este căutată de poliție a venit din proprie inițiativă din Austria; a avut contact cu persoana vătămată doar o singură data, pe acea perioadă de drum, respectiv deplasarea din Slatina la Caransebeș.
Contestatoarea inculpată B.A.I. , prin apărător din oficiu, solicită admiterea contestației formulate, desființarea încheierii atacate și în rejudecare respingerea propunerii de arestare preventivă, susținând că măsura arestării preventive nu se impune întrucât inculpata nu se sustrage, aceasta fiind plecată în Austria, așa cum rezultă din procesul verbal al mandatului de aducere întocmit de lucrătorii poliției comunei Teasc.
Contestația formulată de inculpata M.V.O este nefondată, reținându-se în esență că în cauză există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile menționate în propunerea de arestare preventivă.
În privința contestației formulate de inculpata B.A.I. , prin avocat din oficiu, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel, constată că aceasta este fondată.
Conform art 225 alin 3 Cod pr penală " inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenul fixat. Termenul se aduce la cunoștința procurorului și avocatului inculpatului, acestuia din urmă acordându-i-se, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei";, iar potrivit art 225 alin 4 Cod pr penală "Soluționarea propunerii de arestare preventivă se face numai în prezența inculpatului, în afară de cazul când acesta lipsește nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza stării sănătății, din cauză de forță majoră sau stare de necesitate nu se prezintă sau nu poate fi adus în fața judecătorului.";
Din analiza art 225 alin 3 și 4 Cod pr penală, se constată că în cazul în care este propusă arestarea preventivă a unei persoane aflate în libertate, citarea acesteia se face conform regulilor generale prevăzute de Codul de procedură penală, fără a fi prevăzute derogări datorate tipului cererii ce urmează a fi soluționate, iar prezența inculpatului este obligatorie, cu excepția cazurilor limitativ enumerate de art 225 alin 4 Cod pr penală, printre care și sustragerea inculpatului.
Eventuala sustragere a inculpatului de la urmărirea penală nu poate avea însă ca efect încălcarea normelor de procedură privind citarea pentru termenul de soluționare a propunerii de arestare preventivă, nefiind prevăzute norme derogatorii în această materie.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel constată că în cauză prima instanță a procedat în mod nelegal la soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatei B.A.I. , în condițiile în care aceasta nu a fost legală citată.
Astfel, prima instanță a stabilit ca soluționarea propunerii de arestare preventivă să se facă la data de 19.03.2015 ora 15:30 și a emis citație către inculpata B.A.I. în aceiași zi, 19.03.2015.
Conform mențiunilor din procesul verbal de predare, citațiile au fost afișate la data de 19.03.2015 de un agent de poliție, însărcinat de instanță cu înmânarea citațiilor, la ora 15:20.
Prima instanță a considerat în mod nelegal că prin afișarea citației la ora 19.03.2015, ora 15:20, este îndeplinită procedura de citare pentru termenul din aceiași zi, ora 15:30, neobservând dispozițiile art 261 alin 4 lit f) și g) Cod procedură penală, respectiv faptul că în cazul în care nicio persoană nu este găsită la domiciliul persoanei citate și se procedează la afișarea înștiințării, citația se consideră comunicată nu la momentul afișării înștiințării, ci la momentul împlinirii termenului stabilit de instanța care a emis citația în care destinatarul este în drept să se prezinte la instanță pentru a i se comunica citația.
În același timp, în mod netemeinic a reținut judecătorul de drepturi și libertăți faptul că procesul verbal întocmit de agenții de poliție în data de 18.03.2015 face dovada că inculpata nu se afla la domiciliu doar în ziua respectivă, pentru data de 19.03.2015, citarea fiind legal îndeplinită conform dispozițiilor art 259 alin 1 Cod pr penală.
Afișarea citației așa cum s-a procedat în fața primei instanțe, nu a înștiințării, este permisă doar în cazurile prevăzute de art 260 alin 2, art 263 alin 3, art 261 alin 5 Cod pr penală, situații ce nu se regăsesc în prezenta cauză, astfel că nu se putea în mod legal afișa citația.
Din informările transmise în cursul urmăririi penale de avocatul ales al inculpatei și cele rezultate din cercetările efectuate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpata nu se află de o lungă perioadă în țară fiind plecată în străinătate, fără a se cunoaște domiciliul său real, în condițiile în care până în prezent nu a fost audiată de organele judiciare și nu i s-a adus la cunoștință obligația de a aduce la cunoștință schimbarea domiciliului.
În consecință, chiar dacă domiciliul legal al inculpatei este în continuare la adresa la care a fost afișată citația , suntem în fapt în situația prevăzută de art 259 alin 5 Cod pr penală, respectiv, nu se cunoaște domiciliul inculpatei și nici locul său de muncă, ceea ce impunea ca citarea inculpatei B. să se facă și prin afișarea înștiințării la sediul organului judiciar, respectiv sediul primei instanței, iar propunerea de arestare preventivă a inculpatei B. să fie soluționată doar după expirarea termenului prevăzut de art 259 alin 5 lit f și g Cod pr penală.
Nu în ultimul rând, dată fiind urgența soluționării cauzei, instanța putea apela la instrumentul emiterii unui mandat de aducere a inculpatei la data și ora stabilite pentru soluționarea propunerii de arestare preventivă, posibilitate prevăzută de art 265 alin 2 Cod pr penală, ocazie cu care agentul însărcinat cu îndeplinirea mandatului de aducere ar fi putut face cercetările prevăzute de art 266 alin 4 Cod pr penală.
Prima instanță mai avea și posibilitatea de a cita inculpata la sediul avocatului ales, a cărui delegație a fost transmisă prin fax parchetului încă din data de 10.03.2015, conform dispozițiilor art 259 alin 4 Cod pr penală, avocatul ales solicitând (fila 246 dos urm penală), ca toate actele de procedură penală ce vor fi emise să fie comunicate la adresa cabinetului de avocatură.
De altfel, conform art 225 alin 3 Cod pr penală, anunțarea avocatului ales al inculpatei din cursul urmăririi penale era obligatorie, chiar dacă delegația avocațială menționa doar dreptul de reprezentare și asistență în fața organelor de urmărire penală, lucru firesc dat fiind că nu se formulase propunere de arestare preventivă.
Ori, prima instanță nu a procedat conform normelor de procedură anterior enumerate, limitându-se la a aprecia că afișarea nelegală a citației la domiciliul inculpatei face dovada îndeplinirii procedurii de citare.
Cum avocatul din oficiu al inculpatei B. a invocat atât în fața primei instanțe, cât și în contestația împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, faptul că inculpata are un apărător ales ce nu a fost anunțat, Curtea apreciază că în fapt avocatul din oficiu al inculpatei a invocat o nelegală citare, atâta timp cât o posibilitate de citare a inculpatului este la avocatul ales, iar avocatul ales a solicitat, așa cum menționează și avocatul din oficiu ca "toate actele de procedură"; în privința inculpatei, deci inclusiv citațiile, să fie comunicate la cabinetul său.
De asemenea, în condițiile în care procedura de citare a inculpatei B. pentru termenul de judecată din 19.03.2015 ora 15:30 a fost nelegală, instanța nu putea constata că inculpatul se sustrage de la judecarea propunerii de arestare preventivă, astfel că devin incidente și dispozițiile art. 281 alin 1 lit. e) Cod pr penală, conform cărora atrage nulitatea absolută a actului, în speță a încheierii judecătorului de drepturi și libertăți, încălcarea dispozițiilor privind prezența inculpatului, în situația în care participarea sa este obligatorie, așa cum este cazul și în situația soluționării propunerii de arestare preventivă.
Totodată, dispozițiile art 425 ind 7 pct 2 lit b) Cod pr penală, impun instanței de control judiciar să desființeze încheierea și să dispună rejudecare cauzei de prima instanță, în cazul în care se constată că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea, fără a condiționa soluția de trimitere pentru rejudecare de solicitarea în acest sens a părții nelegal citate sau de invocarea nelegalei citări de către o altă persoană.
În consecință, având în vedere nelegala citare și nulitatea absolută a încheierii în privința inculpatei B.A., conform considerentelor anterioare, Curtea a admis contestația formulată de această contestatoare inculpată, prin avocat din oficiu , a desființat încheierea contestată numai cu privire la inculpata B. și a trimis cauza la prima instanță pentru rejudecarea propunerii de arestare preventivă a acestei inculpate.
Au fost menținute dispozițiile din încheierea contestată privind pe inculpata M.V.O.
| ← Aplicabilitatea şi efectele deciziilor curţii constituţionale... | Funcţionar public. Ordin detaşare în interesul ... → |
|---|
