Raportul dintre răspunderea civilă delictuală şi cea contractuală este cel de la general la special, în sensul că răspunderea delictuală alcătuieşte dreptul comun al răspunderii civile, astfel că dacă într-o situație dată nu sunt îndeplinite condiţiile ră
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 1755 din data de 16.05.2016
Prin sentința nr. 2153 din data de 19 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 4305/101/2015 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Educației Naționale, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
Inspectoratul Școlar al Județului Mehedinți și Consiliul Județean Mehedinți și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu aceștia.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC x SA reprezentată prin administrator judiciar y, față de pârâta Primăria z, județul Mehedinți.
Împotriva sentinței nr. 2153 din data de 19 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 4305/101/2015 a declarat recurs reclamanta S.C. x S.A. prin administrator judiciar y.
În motivarea recursului, recurenta reclamantă a susținut că prin sentința atacată se promovează o greșită interpretarea a normelor legale privind daunele și executarea silită a obligațiilor, nerespectându-se exigențele principiului reparării integrale a prejudiciului, care se referă la stabilirea întinderii reparației datorate de persoana răspunzătoare și se aplică reparării tuturor prejudiciilor, el fiind consacrat expres în art. 1531 NCC.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Cu prioritate, Curtea a analizat excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare întrucât în argumentarea excepției se referă la neinvocarea de către recurentă a unor critici concrete împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Analizând excepția nulității recursului invocată prin întâmpinări, în temeiul art. 248 N.C.proc.civ. aplicabil în recurs potrivit art. 494 N.C.proc.civ., Curtea reține următoarele:
Excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor invocate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 N.C.proc.civ. este neîntemeiată, întrucât în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății se regăsesc critici la adresa sentinței care face obiectul recursului, recurenta arătând greșeala instanței de fond, fiind cuprinse mențiunile prevăzute în art. 486 alin. 1 lit. d N.C.proc.civ..
Recurenta reclamantă a indicat motivul de casare ca fiind cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ. conform cu care: "Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material";, astfel încât Curtea va respinge excepția nulității recursului invocată de intimații pârâți prin întâmpinare.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 2.118.105,68 lei cu titlu de daune directe și indirecte, corporale și necorporale suferite de societate ca urmare a neachitării în termen a sumelor datorate conform contractului.
Reclamanta a încheiat contracte de lucrări cu Primăria z, în calitate de autoritate contractantă, cu nr. 4503/27.09.2007 având ca obiect "Reabilitare și amenajare școala cu clasele I-VIII D."; și cu nr. 5084/24.10.2007 având ca obiect "Reabilitare și amenajare școala cu clasele I-VIII J.";.
Ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contracte, prin sentința nr. 567/PI/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr. 2915/2009 (fila 8, dosar 7172/30/2013) a fost obligată pârâta Primăria Comunei z să plătească reclamantei 901.293,69 lei din care 779.227,67 lei contravaloarea lucrărilor executate și 122.066,02 lei penalități de întârziere.
Reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, invocând existența faptei ilicite și a prejudiciului patrimonial, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția debitorului.
În cererea de recurs, recurenta reclamantă a invocat dispoziții din Noul Cod Civil, cât și din vechiul Cod civil, apreciind că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a normelor de drept material care vizează răspunderea juridică.
Curtea menționează dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, conform cu care "actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.";
Prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. 1 și 2 din Noul Cod civil, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză se aplică dispozițiile codului civil de la 1864.
Prevederile art. 969 din vechiul cod civil ridică la rang de lege convenția părților, așa încât acestea sunt ținute la executarea, întocmai și cu bună-credință, a obligațiilor asumate.
În speță, drepturile și obligațiile deduse judecății sunt cele prevăzute în contractele de lucrări, în care sunt prevăzute clauze obligatorii și clauze specifice, în art. 13 fiind stabilite sancțiunile pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor, iar în art. 19 fiind stabilite modalitățile de plată.
Potrivit art. 13.2 din contracte, în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acesta are obligația de a plăti penalități, o sumă echivalentă cu o cotă de 0,1 % din plata neefectuată pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor. Potrivit art. 19.1 din contracte, achizitorul are obligația de a efectua plata către executant în termen de maxim 10 zile de la emiterea facturii de către acesta.
În contractele de servicii părțile au inclus o clauză convențională, având natura juridică a clauzei penale reglementată de dreptul comun, și anume de art. 1066 C.civ., în vigoare la data încheierii contractelor de servicii. Potrivit art. 1066 din vechiul C.civ., "clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i";, clauza penală fiind acea convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul sau.
Rolul clauzei penale este acela de a evalua pe cale convențională prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încălcării de către debitor a obligațiilor contractuale, instituind în sarcina acestuia din urmă obligația de a-i achita creditorului o sumă de bani ori o altă valoare patrimonială. Clauza penală este un contract, iar convențiile sunt obligatorii nu numai pentru părți, dar și pentru instanță.
În ambele contracte de servicii părțile au convenit asupra sancțiunii în caz de nerespectare a obligațiilor asumate, instituind prin art. 13 pct. 2 clauza penală. Acest fapt a fost avut în vedere la pronunțarea sentinței nr. 566/PI/09.06.2009 de către Tribunalul Timiș, Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr. 2915/30/2009, prin care a fost obligată Primăria comunei z la plata contravalorii lucrărilor neachitate 779.227,67 lei și penalităților de întârziere 122.066, 02 lei (fila 8, dosar 7172/30/2013).
Dispozițiile art. 1082 C.civ. consacră dreptul creditorului de a obține daune în caz de neexecutare în natură a obligației, situație în care neexecutarea trebuie să fie imputabilă debitorului. Această culpă atrage înlocuirea obiectului obligației inițiale asumate prin contract, printr-un echivalent.
În speța de față, unde este antrenată răspunderea contractuală, prin intermediul clauzei penale părțile au constituit un calcul anticipat al daunelor moratorii, aceasta fiind prevăzută pentru eventualitatea executării cu întârziere a obligației din convenția inițială.
Prin stipularea clauzei penale, părțile au convenit că orice încălcare a obligațiilor va determina un prejudiciu a cărui întindere este stabilită în prealabil. În cauză, evaluarea daunelor fiind calculată anticipat nu se pune problema analizării condițiilor necesare pentru obținerea daunelor, printre care cea legată de imputabilitatea producerii prejudiciului.
Potrivit clauzelor contractuale stabilite în contractele de lucrări, nu există temei pentru angajarea terților în condițiile în care aceștia nu și-au asumat obligații, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că raportul dintre răspunderea civilă delictuală și cea contractuală este cel de la general la special, în sensul că răspunderea delictuală alcătuiește dreptul comun al răspunderii civile, astfel că dacă într-o situație dată nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, în măsura în care s-a produs un fapt ilicit culpabil, operează răspunderea delictuală pentru repararea prejudiciului (Decizia nr. 2905 din 27 septembrie 2013 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă, având ca obiect acțiune în despăgubiri).
În speță, recurenta reclamantă, deși invocă obligații ce decurg din contractele de lucrări încheiate cu Primăria comunei z în calitate de autoritate contractantă, apreciază că faptele descrise în cererea de chemare în judecată și reluate în cererea de recurs sunt fapte ilicite, invocând îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Atunci când prejudiciul este cauzat ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale, creditorul păgubit nu are dreptul de a opta între acțiunea contractuală și acțiunea delictuală deoarece s-ar încălca domeniul de aplicare al răspunderii contractuale, care este o răspundere specială. Dacă s-ar admite un drept de opțiune al creditorului contractual, i s-ar oferi posibilitatea acestuia de a introduce acțiunea pe temei delictual și atunci când dreptul la acțiune pe temei contractual s-a stins, ori de a pretinde despăgubiri pentru orice prejudiciu, cu toate că debitorul răspunde numai pentru prejudiciul direct și previzibil. Orice răspundere care nu îndeplinește condițiile regimului contractual, vizează domeniul regimului delictual, nefiind permis cumulul formelor de răspundere.
Așa cum arată și recurenta, Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, transpune Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 48 din 23 februarie 2011.
Legiuitorul român a ales să înlăture de la aplicabilitatea Legii nr. 72/2013 contractele încheiate anterior intrării sale în vigoare. Astfel, potrivit art. 21 din Legea nr. 72/2013, dispozițiile acestei legi nu sunt aplicabile obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi.
Obligațiile de plată a unor sume de bani rezultând din contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi au regimul stabilit potrivit clauzelor contractuale și dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii sau, după caz, modificării acestora.
Analizând argumentele instanței de fond, Curtea reține că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
| ← Legea nr. 290/2003, republicată este o lege specială şi are... | Certificatele medicale nu sunt acte administrative în... → |
|---|
