Contestaţia împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe în temeiul art.75. Eroare esenţială. Condiţii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia a II-a civila Decizie nr. 78 din data de 29.03.2016
Legiuitorul a pus la dispoziția celor care justifică un interes calea unei contestații la înscrierea unei creanțe în tabelul definitiv, chiar în condițiile în care aceștia nu au recurs la calea contestației reglementate de art. 73 alin.2 din Legea nr. 85/2006, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 75, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esențiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Lipsa documentelor justificative și lipsa datelor din evidența contabilă a debitoarei referitoare la o creanță, nu reprezintă aspecte noi pe care debitoarea prin administratorul special nu le-au cunoscut la momentul întocmirii tabelului preliminar și care să nu fi putut fi invocate în cadrul unei contestații la tabelul preliminar.
În contextul în care nu a formulat contestație în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, debitorul prin administrator special nu poate uza de calea contestației prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006 pentru a invoca aspectele pe care putea să le invoce în cadrul contestației la tabelul preliminar.
Lipsa documentelor justificative și lipsa datelor din evidența contabilă a debitoarei referitoare la o creanță nu conduc la concluzia inexistenței creanței și nu pot fi caracterizate ca eroare determinantă cu privire la trecerea în tabelul definitiv a creanței.
În situația lipsei documentelor justificative se pot efectua verificări în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin.2 din Legea nr. 85/2006 care stabilesc posibilitatea administratorului judiciar de a solicita explicații, informații și documente suplimentare de la creditor, iar, dacă creanța a fost înscrisă fără a se considera necesare astfel de verificări, acestea se pot face în cadrul contestației la tabel.
Neînregistrarea datelor în contabilitatea debitoarei nu poate face dovada decât în contra debitoarei, ci nu în favoarea ei.
Prin sentința nr. 1076 din data de 12.11.2015, Tribunalul Dolj - Secția a II-a Civilă a admis în parte contestația la tabelul preliminar formulată de debitoarea SCASRL prin administrator special MM în ceea ce privește creditorii : SCSLMLTD prin reprezentant convențional SCAPSRSRL și OLRIFNSA.
A dispus înlăturarea creditorului SCSLMLTD din tabelul preliminar al debitoarei SCACSRL.
A dispus înscrierea creditoarei OLRIFNSA în tabelul preliminar al debitoarei cu o creanță în cuantum de 81.439,31 lei.
A respins contestația împotriva înscrierii creditoarei SCGHCLTDCLTD și a menținut înscrierea acesteia în tabelul preliminar cu o creanță în cuantum de 19.893,81 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 28.09.2012 s-a înregistrat tabelul definitiv al debitoarei SCACSRL în care figurează în calitate de creditori SCSLMSRL cu o creanță în cuantum de 62.303 lei, creditoarea SCOLRIFNSA cu o creanță în cuantum de 100.650 lei și SCGHCLTD, cu o creanță în cuantum de 19.893 lei.
Împotriva creanțelor înscrise în acest tabel debitoarea a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 75 din Legea nr.85/2006.
Art. 75 din Legea nr. 85/2006 : " (1) După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute."
Debitoarea a invocat faptul că niciuna dintre creditoarele anterior menționate nu figurează cu nicio datorie, acestea fiind stinse.
În cauză s-a efectuat expertiză contabilă prin care s-a concluzionat faptul că în ceea ce privește creanța invocată de creditoarea SCSLMSRL nu a fost depusă anexa la contractul de cesiune din care să rezulte cuantumul și structura creanței cedate corespunzător titlurilor executorii din care rezultă, declarația de creanță fiind însoțită de cele 3 contracte de leasing fără să fie prezentate și documentele justificative din care să rezulte această creanță.
S-a menționat faptul că prin verificarea evidenței contabile a debitoarei, respectiv fișa de cont a furnizorului, nu există o datorie cu care debitoarea să fie înregistrată față de creditoare, datorie decurgând din cele trei contracte de leasing.
Pentru completarea raportului de expertiză cu privire la statuarea asupra existenței creanței și determinarea cuantumului acesteia, expertul a solicitat ca fiind necesare următoarele documente: înscrisuri din care să rezulte cuantumul ratelor ce compun capitalul neachitat, facturile emise și neachitate, înscrisuri justificative ale cheltuielilor de recuperare, precum și cu privire la valoarea de vânzare a bunurilor recuperate pentru fiecare contract de leasing în parte.
Prin adresa remisă la dosarul cauzei la data de 05.11.2015, creditoarea a comunicat faptul că este în posesia următoarelor acte: contractele de leasing, scadențarul plăților, contractul de cesiune si anexele acestuia, notificările de reziliere.
Actele identificate de creditoare nu se regăsesc printre cele solicitate de expert în vederea determinării existenței creanței și a cuantumului acesteia.
Coroborând lipsa documentelor justificative cu privire la sumele invocate de creditoare drept creanțe decurgând din cele 3 contracte de leasing cu lipsa oricăror date din evidența contabilă a debitoarei, date din care să rezulte o datorie a debitoarei față de creditoare, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 75 alineat 1 din Legea nr. 85/2006 sub aspectul existenței unei erori esențiale strecurată la înscrierea creanței.
Astfel actele și documentele depuse de creditoare nu au fost apreciate ca susceptibile de a primi eficiența unor înscrisuri contabile din care să rezulte existența unei creanțe pe care creditoarea să o poată invoca împotriva debitoarei, lipsind elementul de certitudine sub chiar aspectul existenței creanței și implicit sub aspectul cuantumului pretins și înscris în tabel.
Cât privește creanța creditoarei SCOLRIFNSA s-a reținut că în documentele expuse creditoarea nu arată modul de calcul al dobânzii penalizatoare, procentul de dobândă aplicat și nici perioada pentru care s-a aplicat.
Împotriva concluziilor raportului de expertiză creditoarea nu a formulat obiecțiuni și nici nu a remis la dosar vreun document, un înscris prin care să clarifice aspectele neconforme reținute de expert între documentele justificative și înscrierea în tabel.
În lipsa oricăror documente justificative care să evidențieze modalitatea de calcul a dobânzii penalizatoare, procentul de dobândă aplicat precum și perioada pentru care s-a aplicat această penalitate, sunt de asemeni îndeplinite condițiile unei erori esențiale, simpla menționare a unui procent matematic în contractul de leasing fiind insuficientă pentru a justifica în concret cuantumul dobânzii penalizatoare solicitat de creditoare.
Concluziile raportului de expertiză au infirmat existența vreunei erori de calcul sau de orice altă natură care să fi condus la înscrierea greșită în tabel a creanței în cuantum de 19.893,81 lei deținută de creditoarea SCACSRL.
S-a reținut că împotriva raportului de expertiză contabilă nu a formulat obiecțiuni decât creditoarea SCSLMSRL.
Prin urmare, în privința creanței acestui creditor criticile formulate de debitoare în cuprinsul contestației cu privire la existența vreunei erori la înscriere, sunt infirmate.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse precum și dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 s-a constatat că este întemeiată contestația sub aspectul creanțelor deținute de creditoarele: SCSLMSRL și S OLRIFN SA.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea SCSLMSRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat, în principal, modificarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză și, în subsidiar, respingerea contestației împotriva creanței deținute de SCSLMLTD și menținerea creanței așa cum a fost înregistrată în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei.
În motivele de recurs creditoarea a invocat inadmisibilitatea și tardivitatea contestației formulate împotriva tabelului definitiv al creanțelor debitoarei, arătând că instanța de fond a apreciat eronat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta creditoare a susținut că în cauză nu este vorba de o eroare esențială și a invocat practică judiciară în materie.
Pe fond, recurenta a susținut că odată cu cesiunea, cedenta RL i-a transmis contractele de leasing financiar nr. 85176/21.02.2008, 85175/21.02.2008, 97905/23.05.2008, anexele la aceste contracte și notificările de reziliere a acestora, documente pentru depunerea cărora a solicitat amânarea și că, în condițiile în care în contabilitatea debitoarei înscrisurile constatatoare ale datoriei nu există, aceasta nu presupune lipsa datoriei.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.8, 71-74, 75-76 din Legea nr.85/2006, art. 304 pct.9 și 3041 Cod procedură civilă 1865.
Recurenta creditoare a depus la dosar contractele de leasing, facturi, notificări.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că acesta este fondat.
Legea nr.85/2006 prevede posibilitatea contestării creanțelor și drepturilor de preferință doar în cazul creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul preliminar, care cuprinde creanțe născute anterior deschiderii procedurii, conform art.73 și în cazul creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul suplimentar, care cuprinde creanțe născute între data deschiderii procedurii și data intrării în faliment, conform art.107 coroborat cu 73.
Creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul/lichidatorul judiciar în tabelul definitiv și tabelul definitiv consolidat nu pot fi contestate, aspect ce rezultă și din semnificația atribuită de legiuitor în art.3 pct. 17 și 19 noțiunilor de tabelul definitiv și tabelul definitiv consolidat, anume tabele care cuprind creanțele împotriva cărora nu s-au formulat contestații și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor.
În afara cazurilor menționate, legiuitorul a prevăzut posibilitatea contestării creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul definitiv în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.75.
Potrivit art. 75 alin 1 din Legea nr. 85/2006 după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Textul menționat conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor împotriva creanțelor și drepturilor de preferință înscrise în tabelul preliminar de creanțe și până la închiderea procedurii.
Astfel, legiuitorul a pus la dispoziția celor care justifică un interes calea unei contestații la înscrierea unei creanțe în tabelul definitiv, chiar în condițiile în care aceștia nu au recurs la calea contestației reglementate de art. 73 alin.2 din Legea nr. 85/2006, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 75, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esențiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Redactarea textului impune ca o condiție pentru a uza de calea contestației prevăzute de art. 75 necunoașterea existenței cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe, ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv de creanțe.
În speță, debitoarea prin administratorul special a contestat creanța creditoarei SCSLMLTD după întocmirea tabelului definitiv.
Aspectele invocate de debitoare și reținute de judecătorul sindic, privind lipsa documentelor justificative și lipsa datelor din evidența contabilă a debitoarei referitoare la creanța SCSLMLTD, nu reprezintă aspecte noi pe care debitoarea prin administratorul special nu le-au cunoscut la momentul întocmirii tabelului preliminar și care să nu fi putut fi invocate în cadrul unei contestații la tabelul preliminar.
Deși a cunoscut sau trebuia să cunoască înscrierea creanței creditoarei SCSLMLTD în tabelul preliminar, debitorul prin administrator special nu a formulat contestație la tabelul preliminar în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006.
În contextul în care nu a formulat contestație în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, pe care evident avea posibilitatea să o formuleze până la termenul stabilit de judecătorul sindic pentru soluționarea contestațiilor la tabelul preliminar și definitivarea acestuia (28.09.2012), debitorul prin administrator special nu poate uza de calea contestației prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006 pentru a invoca aspectele pe care putea să le invoce în cadrul contestației la tabelul preliminar.
În plus, lipsa documentelor justificative și lipsa datelor din evidența contabilă a debitoarei referitoare la creanța SCSLMLTD nu conduc la concluzia inexistenței creanței și nu pot fi caracterizate ca eroare determinantă cu privire la trecerea în tabelul definitiv a acestei creanțe.
În situația lipsei documentelor justificative se pot efectua verificări în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin.2 din Legea nr. 85/2006 care stabilesc posibilitatea administratorului judiciar de a solicita explicații, informații și documente suplimentare de la creditor, iar, dacă creanța a fost înscrisă fără a se considera necesare astfel de verificări, acestea se pot face în cadrul contestației la tabel.
Or, în speță, nu s-au solicitat explicații, informații și documente suplimentare de la creditor.
Cât privește neînregistrarea datelor în contabilitatea debitoarei nu poate face dovada decât în contra debitoarei, ci nu în favoarea ei.
În consecință, nefiind vorba de aspecte noi, necunoscute până la momentul definitivării tabelului cuprinzând creanțele împotriva averii debitorului și neputând caracteriza aceste aspecte ca eroare esențială, determinantă în stabilirea creanței creditoarei, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile art. 75 pentru admiterea contestației debitoarei prin administrator special la tabelul definitiv al creanțelor.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că soluția judecătorului sindic cu privire la contestația debitorului prin administrator special la tabelul definitiv împotriva creanței creditoarei SCSLMLTD este nelegală și, având în vedere dispozițiile art. 304 și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de creditoarea SCSLMLTD, va modifica sentința nr. 1076 din 12.11.2015 pronunțată în dosarul nr. 11241/63/2012/a2 de Tribunalul Dolj - Secția a II-a Civilă în sensul că va respinge contestația la tabelul definitiv.
| ← Certificatele medicale nu sunt acte administrative în... | Admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedintială în... → |
|---|
