Răspundere civilă delictuală. Asigurări sociale de sănătate.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul GORJ Decizie nr. 255/2016 din data de 17.02.2016

Actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie in sarcina paratului - victima a agresiunii, obligația de a comunica numele persoanei care a provocat agresiunea, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului National Unic. Prin urmare, nu se poate retine ca omisiunea de a furniza astfel de relații reprezintă o faptă ilicită.

În ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia in aceste cazuri pârâtul, chiar dacă este asigurat medical(deși nu există o dovadă în acest sens ),nu beneficiază de servicii medicale spitalicești din fondul asigurărilor sociale de sănătate, instanța reține că, in conformitate cu disp. art. 92 OUG 195/2002, acordarea asistenței medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat și cel neasigurat). De asemenea asigurații au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgență conform art. 218 lit. h din Legea nr. 95/2006.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 255

Ședința publică din data de 17 februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Judecător

Grefier

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova împotriva sentinței civile nr. 2391 din 08.09.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești,în dosarul nr….. în contradictoriu cu pârâtul S V.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, apelantul-reclamant Spitalul Clinic de Urgență Craiova a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea de apel și nemaifiind probe de administrat, se constată apelul în stare de judecată și se reține spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești, la data de 12.05.2015, sub nr. …, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova,în contradictoriu cu pârâtul S V a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3.108,63 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.

In motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul S V a fost internat la Secția Neurochirurgie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, pentru perioada 27.11.2012-03.12.2012, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 3.108,63 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru, prevăzute de art.998 și 999 Cod civil, precum și condițiile prevăzute de art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spitalizare nu sunt suportate din fondul național de asigurări de sănătate, ci se recuperează de la persoanele care datorează debitul, reclamantul a suferit o diminuare a patrimoniului cu efectuarea cheltuielilor de spitalizare, la baza acesteia stând atitudinea pârâtului care nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a vătămat.

A susținut reclamantul că debitul solicitat reprezintă, potrivit art.313 din Legea nr.95/2006";prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată"; și face parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat"; definit de art.21 din Codul de Procedură Fiscală cu privire atât la conținutul cât și cuantumul creanțelor fiscale, obligațiile fiscale fiind definite de art.22 al Codului de procedură fiscală: obligația de a plăti la termenele legale, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; obligația de a plăti majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor, și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii, iar termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de 5 ani și începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1357 și 1358 C.Civil, 112 Cod Procedură Civilă și art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății,

A solicitat judecarea cauzei în lipsă și a fost anexat decontul de cheltuieli din data de 05.01.2013.

Cererea de chemare în judecată și înscrisurile doveditoare au fost comunicate pârâtului, însă acesta nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 2391 din 08.09.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești, în dosarul nr. …. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova în contradictoriu cu pârâtul S V, având ca obiect pretenții.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că pârâtul a fost internat în perioada 27.11.2012-03.12.2012 la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, pentru tratarea leziunilor, costurile serviciilor medicale fiind de 3108,63 lei.

Potrivit art.313 alin.1 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate cu asistența medicală acordată.

Reclamantul a arătat că pârâtul a fost victima unui accident de circulație și, în această situație, reclamantul nu se poate îndrepta împotriva victimei accidentului de circulație sau a agresiunii, având posibilitatea formulării acțiunii civile împotriva persoanei vinovate de producerea acestora, conform prevederilor art.313 din Legea nr.95/2006, persoană care este ținută să repare prejudiciul cauzat prin fapta sa, conform acestor dispoziții legale.

Susținerea reclamantului că pârâtul nu a făcut demersurile legale în vederea identificării persoanei culpabile și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui vinovat de producerea acestora și astfel s-ar prezuma recunoașterea de către pârât a culpei în producerea prejudiciului invocat de reclamant, nu poate fi reținută, întrucât inacțiunea constituie faptă ilicită, în sensul prevăzut de art.1349 alin.1 Cod civil, aplicabil față de data săvârșirii faptei ilicite, doar atunci când norma legală obligă pe o persoană să acționeze într-un anumit mod, iar cerința legală nu este respectată.

Ori, prin dispozițiile Codului penal, referitoare la infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă, se instituie dreptul de a formula plângerea în favoarea persoanei vătămate și nu o obligație în sarcina acesteia, pentru ca omisiunea formulării unei astfel de plângeri sau retragerea ei să constituie faptă ilicită.

Având în vedere situația pârâtului, de victimă a accidentului rutier sau a agresiunii și că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta reclamantă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond și pe cale de consecință obligarea pârâtului i la plata contravalorii serviciilor medicale acordate acesteia, de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.

În motivarea apelului a arătat că prin sentința civilă instanța a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. Prin acțiunea introdusă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei menționate, sumă de reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare suportate de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova , acordarea serviciilor medicale pârâtului internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova ca urmare a unui accident de circulație/agresiune.

Arată că având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: " persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efectiv vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume furnizorii de servicii medicale se subroga în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar, spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la personale care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâta a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acesteia potrivit art. 15 din MSF și CNAS nr. 1220/890/2003 și art. 313 din Legea nr. 95/2006.

În cauza de față apreciază faptul că printr-o simplă interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 313 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia că în acele situații în care din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.

Mai arată că, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligențe pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligată la recuperarea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare.

Menționează faptul că, sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speța de față Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, și restituite către Casa de asigurări de Sănătate Dolj, de la persoanele care datorează debitul.

De asemenea precizează faptul că spitalul a chemat în judecată pe susnumitul, după ce aceasta a fost înștiințat despre debit și rugat să le comunice date/documente din care să reiese cine este autorul faptei și în urma cărora unitatea să facă demersurile necesare pentru recuperarea debitului și virarea sumei către CAS Dolj. Spitalul nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta decât evidența persoanelor spitalizate. Spitalul reportează lunar situația pacienților ca fiind victimele accidentelor/agresiunilor Casei de Asigurări de Sănătate Dolj, care ulterior le solicită banii încasați pe fiecare caz în parte.

Prin rezoluția din data de 26.11.2015 având în vedere dispozițiile art. XV din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 471 alin. 5 Cod de procedură civilă s-a comunicat intimatului- pârât S… V.., cererea de apel, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea prezentei comunicări, iar intimatul - pârât S. V. nu a depus la dosar întâmpinare, motiv pentru care s-a fixat primul termen de judecată la data de 20.01.2016.

Tribunalul, analizând apelul declarat, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozițiilor legale incidente, constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă la instanță a solicitat reclamanta in contradictoriu cu pârâtul S V, obligarea celui din urmă la plata sumei de 3108,63 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu internarea celui din urmă pe perioada 27,11.-03.12.2012.

În drept a invocat apelanta -reclamantă dispozițiile art 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății și art 998-999 Cod civil

Prin sentința civilă cu nr. 2391/2015 a fost respinsă acțiunea, reținându - se instanța de fond in considerentele sentinței civile ca că pârâtul a fost internat în perioada 27.11.2012-03.12.2012 la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, pentru tratarea leziunilor, costurile serviciilor medicale fiind de 3108,63 lei și având în vedere situația pârâtului, de victimă a accidentului rutier sau a agresiunii în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia, apreciind că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006 si persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.

În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamanta, respectiv prevederile art. 1349 Cod civil, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite, a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat,precum și vinovăția autorului faptei ilicite.

Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.

Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle în legătura de cauzalitate cu fapta ilicita în sensul ca acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.

Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculos.

Nu se poate reține existența unei fapte ilicite în sarcina pârâtului, în sensul de acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-a vătămat dreptul subiectiv al altei persoane, deoarece însăși reclamanta precizează ca pârâtul este victima încălcării de către un pretins autor a normelor legale .

Analizând celalalt temei de drept invocat de reclamanta- apelantă în susținerea cererii sale, instanța constată ca actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie in sarcina paratului - victima a agresiunii, obligația de a comunica numele persoanei care a provocat agresiunea, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului National Unic. Prin urmare, nu se poate retine ca omisiunea de a furniza astfel de relații reprezintă o faptă ilicită.

Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse tribunalul apreciază criticile apelantei- reclamante ca nefondate, sentința instanței de fond fiind argumentat motivată raportat la motivele expuse și temeiul in drept invocat, motiv pentru care in temeiul art 480 alin 1 c.pr.civ apelul va fi respins la nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de Spitalul Clinic de Urgență cu sediul în Craiova, ...., județul Dolj, în contradictoriu cu pârâtul S.V., domiciliat în comuna …, județul Gorj, .., având ca obiect pretenții.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2016 la Tribunalul Gorj.

← Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509...		Anulare tranzacţie. Art. 1562 alin 2 C.civ. . Jurisprudență... →

Răspundere civilă delictuală. Asigurări sociale de sănătate.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Răspundere civilă delictuală. Asigurări sociale de sănătate.