Cerere de intervenţie. Admisibilitate în principiu. Art.64 C.p.civ.
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 250/2016 din data de 16.02.2016
Cerere de intervenție. Admisibilitate în principiu. Art.64 C.p.civ.
Potrivit art.62 alin.1 C.pr.civ. cererea de intervenție principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, iar în condițiile art. 64 alin. 2 C.pr.civ., după ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției printr-o încheiere motivată. Pentru a se pronunța asupra admisibilității în principiu, se fac verificări în ceea ce privește interesul terțului de a interveni, dacă cererea sa are legătură cu cererea principală, dacă cererea este făcută în termen și dacă în raport de natura litigiului, intervenția este admisibilă.
În justificarea interesului, judecătorul este dator să verifice dacă terțul justifică interes și pretinde un drept propriu sau strâns legat de cel pretins de reclamant. În cauză, interesul intervenientei apelante a fost analizat pe fondul cererii, nefiind analizat interesul de a interveni în cauză, care este justificat în speță prin aceea că reclamanta pretinde asupra terenului pe care poartă litigiul un drept de proprietate al său și pe care îl justifică prin înscrisurile atașate cererii de intervenție. Așadar, terțul urmărește protejarea dreptului său de proprietate.
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 250/2016
Ședința publică din 16 Februarie 2016
Completul compus din:
Președinte
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelant D I împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria Novaci la data de 03.11.2015 în contradictoriu cu intimații E D, E R, P V și T N, în cauza având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelanta intervenientă reprezentată fiind de avocat titular N B, lipsă intimații pârâți P V, prezent intimatul pârât T N, prezenți intimații reclamanți E D și E R asistați de avocat T.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care interpelate părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat motiv pentru care instanța declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părților pe apelul formulat în ordinea prevăzută de art. 216 C.pr.civ.
Avocat B solicită admiterea apelului, schimbarea încheierii în sensul de a fi admisă în principiu cererea de intervenție, anulată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru ca în urma probatoriului ce va fi administrat instanța să se pronunțe pe fondul cererii de intervenție. În dezvoltarea motivelor susține că intervenienta apelantă a formulat cerere de intervenție principală prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție menționând că are calitatea de proprietar al unui teren situat pe teritoriul comunei Crasna în punctul Bârc, calitatea sa de proprietar fiind verificată într-un lung șir de litigii purtate cu E D, PV și TN, în urma cărora s-a statuat pe lângă faptul că este proprietar al terenului situat în punctul Bârc și faptul că niciunul dintre părțile cauzei nu sunt proprietarii terenului situat în acest punct exemplificând în acest sens sentința civilă nr.1963/2008 rămasă definitivă, ca efect al deciziei civile nr.600/2009, sentința civilă nr.804/2011 prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în rectificare carte funciară, sentința civilă nr.1014/2012 prin care s-a respins acțiunea în anulare acte cadastrale, decizia civilă nr.2039/2013 prin care a fost admis recursul și s-a admis cererea de intervenție fiind respinsă cererea de ieșire din indiviziune. Instanța de fond trebuia să procedeze la admiterea în principiu a cererii urmând ca în urma probatoriului administrat să admită sau să respingă pe fond această cerere. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat T solicită respingerea apelului formulat, susține că în mod corect judecătorul de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art.62 alin.1 C.pr.civ. reținând că apelanta nu are posesia asupra terenului în litigiu astfel că cererea de intervenție este inadmisibilă raportat la art.35 C.pr.civ. Apelanta intervenientă are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului și anume acțiunea în revendicare prin care poate intra în posesia terenului. Solicită de asemenea cheltuieli de judecată.
Intimatul T N solicită respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față .
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 03.11.2015 cu privire la admisibilitatea în principiu, a cererii de intervenție în interes propriu formulată de numita D I instanța a respins-o ca inadmisibilă, apreciind că așa cum a fost aceasta formulată de intervenientă nu sunt îndeplinite cerințele pentru admisibilitatea acesteia, în principiu, prevăzute de dispozițiile art.62 alin.1 C. proc.civ.
Pentru a decide astfel instanța a reținut că terțul intervenient D I prin motivarea adusă cererii sale, a arătat că aceasta este justificată prin faptul că trebuie să se tranșeze printr-o hotărâre definitivă, calitatea acesteia de proprietar a respectivului teren, pentru a curma șirul de litigii avute cu părțile cauzei, solicitând prin intermediul acesteia instanței să respingă acțiunea reclamanților și totodată să constate că este proprietarul terenului ce face obiectul acțiunii principale.
Așa cum a fost definită, cererea de intervenție în interes propriu sau principală în practică și doctrină, aceasta reprezintă cererea prin care un terț solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată, pentru a i se recunoaște sau stabili un drept propriu, fără fi necesar ca între dreptul pretins de terț și dreptul dedus judecății să existe identitate, ci o legătură strânsă suficiență, care să justifice rezolvarea împreună a celor două cereri.
Prin cererea de intervenție principală formulată, așa cum s-a reținut mai sus și cum transpare fără îndoială din conținutul acesteia, intervenienta D I, deși nu are posesia asupra terenului în litigiu, posesie care aparține reclamanților E, așa cum au susținut aceștia, aspect necontestat de pârâți și intervenientă, solicită instanței să i se constate, în contradictoriu cu părțile inițiale ale cauzei, calitatea acesteia de proprietar asupra respectivului teren, cerere care apare ca fiind în mod vădit inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 35 Cod proc. civ., întrucât intervenienta beneficiază de o acțiune în realizarea dreptului și anume acțiunea în revendicare prin care să intre în posesia terenului posedat de reclamanți și care face obiectul prezentului dosar.
Împotriva încheierii în termen legal a formulat apel intervenienta D I solicitând admiterea apelului motivat de împrejurarea că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apărările făcute de către aceasta ce conduc la concluzia clară că justifică un interes propriu legitim cu privire la suprafața ce face obiectul acțiunii în constatare. Se poate observa cu ușurință că tarlaua 308, parcela 14463 face parte din sentința civilă nr.1102/28.06.200 ce a stat la baza documentației cadastrale întocmită. Numai pentru acest motiv deși trebuia avută în vedere și hotărârile judecătorești depuse, decizia civilă nr.2039/18.10.2013, sentința penală nr.45/05.04.2011 instanța de fond trebuia să procedeze la admiterea în principiu a cererii urmând ca în urma probatoriului administrat să admită sau să respingă pe fond această cerere. A depus în cadrul probei cu înscrisuri s.c. nr.1802/200, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, extras de informare C.F..
În termen legal a formulat întâmpinare intimata P V solicitând respingerea ca nefondat a apelului . A menționat că suprafața de 1366mp arabil a fost identificată topografic la nivelul anului 01.02.2013 de G I, că această suprafață se găsește trecută la registrul agricol la soții E pentru care plătesc impozit, că apelanta în anul 2008 a dat în judecată familia E prin care a solicitat instanței să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren pe o lungime de 100 m, că această hotărâre a fost pusă în executare de executor în anul 2011 pe dosarului nr.74/E/2011 iar în urma executării din terenul de 2000mp a fost retrasă și rămasă suprafața de 1366 mp, că posesia apelantei nu vizează terenul în cauză aceasta fiind doar vecină, vecinătate recunoscută chiar de intervenientă în actul cadastral și sentința civilă nr.1102/2000. Terenul în suprafață de 1366 mp reprezintă terenul ce se găsește între proprietatea familiei E și cea a apelantei. Solicită să fie respinsă cererea intervenientei, cu cheltuieli de judecată.
Au formulat întâmpinare și intimații T N și P V, solicitând respingerea cererii de intervenție, susținând că suprafața a figurat în registrul agricol al bunicului J A, că proprietatea intervenientei a fost obținută printr-o chitanță de mână întocmită între familia C I și M cu D M, iar ginerele lui D M a vândut intervenientei. Mai susțin că suprafața ce o dobândise D M fără a exista o chitanță între aceasta și ginerele său, că cu acest înscris încearcă să inducă în eroare instanța, că cu rea credință soțul intervenientei a promovat cerere de intervenție susținând că terenul în suprafață de 1366 mp îi aparține.
A depus întâmpinării sentința civilă nr.1639, adresa de la OCPI din data de 19.06.2015, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, s.c. nr.1102/2000, cerere de chemare în judecată, declarații olografe ale părților, cereri adresate instanței din alte dosare, convenție întocmită la data de 13.03.1983, acte de stare civilă, registru agricol.
De asemenea au formulat întâmpinare intimații E D și E R solicitând în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ. respingerea ca nefundat a apelului, menținerea încheierii de ședință din data de 03.11.2015, iar în temeiul art.453 C.pr.civ. obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă și a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, cerințe prev. de art.62 alin.1 C.pr.civ. În motivarea cererii de intervenție susține că apelanta a justificat că trebuie să se tranșeze printr-o hotărâre definitivă calitatea de proprietar a terenului pentru a forma șirul de litigii avute cu părțile cauzei, că practic apelanta a solicitat instanței să respingă acțiunea și totodată să constate că este proprietarul terenului ce face obiectul acțiunii principale.
Arată că pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție este necesară îndeplinirea a două condiții terțul să invoce un drept al său iar acest drept să fie în legătură cu pricina dedusă judecății. În mod just s-a reținut că apelanta intervenientă nu are posesia asupra terenului în litigiu, posesie ce aparține intimaților reclamanți după cum a susținut în cererea de chemare în judecată, că raportat la art.35 C.pr.civ. cererea este inadmisibilă, apelanta intervenientă având la îndemână o acțiune în realizarea dreptului, anume acțiunea în revendicare prin care poate intra în posesia terenului ce face obiectul acestui dosar.
În drept au fost invocate dispozițiile art.205 -art.208 C.pr.civ.
Analizând apelul formulat, prin prisma dispozițiilor art.477 C.pr.civ. și dispozițiile incidente ce reglementează intervenția forțată, tribunalul reține următoarea stare de fapt și de drept:
Obiectul cauzei cu care a fost investită instanța de fond este o acțiune în constatare și anume instanța să constate dobândită de către reclamanții intimați E D și R proprietatea asupra terenului de 1366 mp arabil situat în comuna C., sat A. din deal, parcela 14433, tarlaua nr.308, menționându-se în motivarea acțiunii că la data de 08.03.1991 a încheiat cu pârâții P V și T Ș o chitanță sub semnătură privată pentru vânzarea cumpărarea terenului de 1650 mp.
În cursul cercetării judecătorești la prima instanță a formulat cerere de intervenție în interes propriu apelanta intervenientă D I, prin care a solicitat respingerea acțiunii principale, admiterea în principiu și pe fond a cererii de intervenție și constatarea calității sale de proprietar pentru terenul în litigiu situat în punctul Bârc, comuna Crasna, sat aniniș din Deal.
În susținerea cererii sale a menționat că, calitatea sa de proprietar a fost verificată printr-un șir de litigii purtate cu aceleași părți, în urma cărora s-a statuat pe lângă faptul că este proprietar al terenului situat în punctul Bârc și faptul că niciunul dintre părțile prezentei cauze nu sunt proprietarii terenului. În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art.61 alin.2, art. 62, art.64, art.65, art.66 C.pr.civ.
În susținerea cererii de intervenție au fost depuse sentințele menționate în cerere și care în opinia intervenientei dovedesc calitatea de proprietar al acesteia pentru terenul în litigiu.
Prin încheierea criticată pronunțată la data de 3.11.2015 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu, reținând judecătorul de fond că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu prevăzute de art. 62 alin. 1 C.pr.civ.; că intervenienta deși nu are posesie asupra terenului în litigiu ,posesie care aparține reclamanților Enache, solicită instanței să i se constate calitatea de proprietar pe teren, cerere care apare ca fiind în mod vădit inadmisibilă, în raport de disp. art. 35 C.pr.civ., întrucât intervenienta beneficiază de o acțiune în realizarea dreptului și anume acțiunea în revendicare.
Argumentele pentru care judecătorul de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală sunt greșite și privesc analiza pe fond a cererii formulate de intervenientă, care este o acțiune în constatarea calității sale de proprietar asupra terenului în litigiu situat în pct. Bârc, comuna C., sat A. din Deal.
Astfel, potrivit art.62 alin.1 C.pr.civ. cererea de intervenție principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, iar în condițiile art. 64 alin. 2 C.pr.civ., după ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției printr-o încheiere motivată. Pentru a se pronunța asupra admisibilității în principiu, se fac verificări în ceea ce privește interesul terțului de a interveni, dacă cererea sa are legătură cu cererea principală, dacă cererea este făcută în termen și dacă în raport de natura litigiului, intervenția este admisibilă.
În justificarea interesului, judecătorul este dator să verifice dacă terțul justifică interes și pretinde un drept propriu sau strâns legat de cel pretins de reclamant. În cauză, interesul intervenientei apelante a fost analizat pe fondul cererii, nefiind analizat interesul de a interveni în cauză, care este justificat în speță prin aceea că reclamanta pretinde asupra terenului pe care poartă litigiul un drept de proprietate al său și pe care îl justifică prin înscrisurile atașate cererii de intervenție. Așadar, terțul urmărește protejarea dreptului său de proprietate.
Cererea terțului intervenient, în speță a apelantei în cauză are legătură cu cererea principală, fiind dispută în ceea ce privește terenul asupra căruia intervenienta pretinde că îi aparține, cererea de intervenție principală este formulată în termen, iar în raport de natura litigiului dintre reclamant și pârât, intervenția principală este admisibilă.
Intervenienta apelantă acționează pentru a obține pentru sine un profit în sensul legii, urmărind să i se recunoască dreptul de proprietate față de părțile din litigiu, motiv pentru care tribunalul apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admisibilitatea în principiu a unei astfel de cereri, interesul trebuind a fi analizat în această fază procesuală în legătură cu dreptul de a interveni în cauză a terțului și nu în legătură cu fondul cererii, adică al pretențiilor deduse judecății de către intervenienta principală.
Oricum terțul ar fi avut posibilitatea să-și formuleze pretenția și pe cale separată, declanșând un proces în care să aibă calitatea de reclamant,dar a ales să se adreseze instanței în această modalitate printr-o cerere incidentală cerere asupra căreia la momentul pronunțării admisibilității în principiu instanța trebuie să aibă în vedere domeniul de aplicare, interesul de a interveni al terțului și legătura existentă între cererea de intervenție și cea principală, aceste aspecte trebuind să se regăsească în încheierea pronunțată.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ. încheierea va fi schimbată, va fi admisă în principiu cererea de intervenție și va fi trimisă cauza la aceeași instanță, pentru continuarea judecății în contradictoriu și cu intervenienta.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată făcute în prezenta cale de atac, urmează ca acestea să fie avute în vedere de către instanța de trimitere la soluționarea pe fond a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelant D I, împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria Novaci la data de 03.11.2015 în contradictoriu cu intimații E D, E R, P V, și T N.,
Schimbă încheierea din data de 03.11.2015 pronunțată de judecătoria Novaci, în sensul că admite în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
Trimite cauza la aceeași instanța pentru continuarea judecății, în contradictoriu cu intervenienta.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.02.2016, la Tribunalul Gorj.
| ← Anulare tranzacţie. Art. 1562 alin 2 C.civ. . Jurisprudență... | Fond funciar.Art.905 C.pr.civ .. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
