Răspundere contractuală. Interpretarea clauzelor contractuale conform dispoziţiilor art. 1266 şi 1267 C. civ. Contract de închiriere utilaje şi nu contract de prestări servicii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia II-a civilă Decizie nr. 403 din data de 11.09.2014
Conform dispozițiilor art. 1777 C. civil "Locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie.";
Legea nu prevede faptul că folosința bunului se face personal de chiriaș în sensul că, pentru a ne găsi în fața unui contract de închiriere, numai acesta poate să-l manevreze.
Dreptul de folosință asupra bunului închiriat nu presupune neapărat un contact direct și exclusiv între chiriaș și bun, ci posibilitatea de a-l folosi, pentru realizarea scopului urmărit la data încheierii contractului, cu deservenți - personal special pregătit în manevrarea bunului.
Prin decizia nr. 52 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj-Secția a II-a civilă în dosarul nr. 2487/318/2013 s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă SC PROSIDEX ROM SRL PRIN ADM. JUDICIAR GLOBAL INSOLVENCY SPRL, împotriva sentinței civile nr. 8825 din 06.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 2487/318/2013. S-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă SC ALLDIN CONSTRUCT SRL, împotriva sentinței civile nr. 8825 din 06.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 2487/318/2013. A fost schimbată sentința în sensul că s-a respins acțiunea și a fost obligată reclamantă SC PROSIDEX ROM SRL la 2923,10 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta pârâtă SC ALLDIN CONSTRUCT SRL.
În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că între reclamanta SC PROSIDEX ROM SRL și pârâta SC ALLDIN CONSTRUCT SRL s-a încheiat contractul nr. 29/19.04.2012 intitulat contract de închiriere utilaje, la obiectul contractului fiind menționat că acesta constă în închirierea utilajelor și autovehiculelor descrise în contract în vederea desfășurării activității de exploatare, prelucrare și transport la punctele de lucru ale chiriașului din Bala, Rudina și Motru.
Conform disp. art. 1266 cod civil contractele se interpretează după voința concordantă a părților, la stabilirea acestei voințe ținându-se seama de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între ele și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului, iar conform art. 1267 Cod civil clauzele se interpretează unele prin altele dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului.
Din interpretarea clauzelor contractuale dintre părțile din prezentul litigiu instanța de apel a reținut că părțile se află în prezența unui contract de închiriere utilaje, respectiv reclamanta a închiriat de la pârâtă utilajele necesare pentru desfășurarea unor activități de exploatare, prelucrare și transport, nerezultând astfel din nici o altă clauză contractuală susținerile reclamantei în sensul că în speță nu ne aflăm în prezența unui contract de închiriere, ci în prezența unui contract de prestări servicii. În acest sens sunt și toate celelalte clauze contractuale constând în obligațiile proprietarului și obligațiile chiriașului din care de asemenea rezultă că prestația esențială a fost închirierea unor utilaje în schimbul plății chiriei.
Din ansamblul probatoriu administrat s-a apreciat că nu rezultă faptul că proprietarul utilajelor s-ar fi făcut vinovat de nerespectarea vreunor clauze contractuale, el asigurând deservenții și funcționarea utilajelor, neexistând probe concludente din care să rezulte că ar fi creat reclamantei pârâta un prejudiciu în cuantumul solicitat prin cererea introductivă de instanță.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă, tribunalul l-a apreciat fondat pentru următoarele considerente:
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă contractuală este necesară dovedirea existenței unui prejudiciu creat unuia dintre contractanți de către celălalt dintre ei, cu vinovăție și existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
S-a apreciat că instanța de fond a administrat un probatoriu complex, însă acest probatoriu nu este de natură să creeze instanței convingerea că pârâta prin încălcarea obligațiilor contractuale a cauzat un prejudiciu reclamantei, întrucât probele sunt contradictorii, iar pe de altă parte cu referire la cuantumul prejudiciului nici nu au fost administrate probe, părțile nesolicitându-le nici la instanța de fond și nici în apel.
Cuantumul reținut de instanță ca fiind prejudiciu, respectiv 36.000 EURO nu este motivat și nici nu putea fi motivat întrucât pe parcursul soluționării cauzei nu au fost administrate probe din care să rezulte dacă există un prejudiciu și în ce cuantum.
Sub acest aspect s-a apreciat că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, însă conform disp. art. 480 alin.3 CPC în această situație cauza poate fi trimisă spre rejudecare primei instanțe numai dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel, în speță nici una dintre părți nesolicitând prin cererea de apel trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Pe de altă parte instanța de apel nu poate reface întregul probatoriu administrat la instanța de fond, probatoriu incomplet și contradictoriu atâta timp cât nici una dintre părți, în apel, nu a solicitat suplimentarea probatoriului cu mijloace de apărare și dovezi astfel cum sunt ele prevăzute prin disp. art. 478 CPC.
În aceste condiții pe baza probatoriului administrat la instanța de fond, tribunalul a apreciat sentința ca netemeinică și nelegală, nemotivată în fapt și în drept, cât timp nu există probe concludente care să creeze convingerea instanței de control judiciar că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și în acest mod a prejudiciat reclamanta cu suma de 36.000 EURO.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 10.06.2014 reclamanta SC PROSIDEX ROM SRL PRIN ADM. JUDICIAR GLOBAL INSOLVENCY SPRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că din probele administrate în cauză cu ocazia soluționării fondului rezultă că la 19.04.2012 a fost încheiat de părți contractul nr. 29 care nu poate fi calificat decât ca un contract de prestări servicii, nu de închiriere. Acest lucru rezultă din cuprinsul clauzelor contractuale astfel cum au fost ele menționate în art. III și IV.
În perioada de probă, în toate cele opt zile de activitate, prestatorul a realizat o productivitate de 250 t/zi.
În mod greșit instanța de apel a reținut că este vorba de un contract de închiriere, neobservând clauzele prevăzute de pct. V, 5.1 și 5.2, pct. XI, 11.2 și dispozițiile art. 1777, art. 1266 și art.1267 C.civ.
Proprietarul utilajelor nu a transmis niciodată dreptul de folosință asupra acestora, singurul care avea posibilitatea să folosească utilajele era pârâtul.
În contract s-a prevăzut în mod expres că scopul contractului este cel de a obține produse concasate, iar executarea contractului era condiționată în mod expres de o perioadă de probă în care prestatorul trebuia să facă dovada capacității de producție a utilajelor proprii, folosind propriii deservenți, fără nicio intervenție din partea beneficiarului.
Prin contract s-a stabilit că prestatorul avea obligația de a obține o productivitate de 250 t serpentinită 16-40 mm/zi, ori, după terminarea perioadei de probă, s-au obținut numai 2000 t față de 5000 t, existând astfel o pierdere de 3000 t.
Motivele care au dus la neobținerea productivității zilnice sunt imputabile numai prestatorului, acesta asigurând toate mijloacele necesare îndeplinirii activității.
Prestatorul și-a recunoscut în mod expres culpa cu ocazia răspunsului la interogatoriu, prin declarațiile martorilor și înscrisurile aflate la dosar prin care se face dovada punerii la dispoziție a unei cantități mult mai mari de combustibil decât cel folosit în perioada de probă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 79 C.pr. civ. și art. 314 C.pr. civ.
La 09.09.2014 intimata pârâtă SC ALLDIN CONSTRUCT SRL a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, cererea formulată de reclamantă fiind înregistrată la data de 15.02.2013, fiind astfel aplicabile dispozițiile N.C.pr. civilă în ce privește competența de soluționare a cauzelor și calea de atac corespunzătoare, recursul fiind inadmisibil.
În drept au fost invocate dispozițiile N.C.pr. civilă.
Curtea a apreciat recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a stabilit, în cauză sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură civilă vechi, astfel încât nelegalitatea hotărârii instanței de apel va fi analizată prin raportare la normele invocate , respectiv art. 304 pct. 7-9 C.pr. civ., dispozițiile art. 314 C.pr. civ., invocate de recurentă, neavând legătură cu cauza, acestea vizând judecata în recurs de către Î.C.C.J.
Potrivit art. 304 pct. 7-9 C.pr. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în următoarele situații: " (..).7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;
8. când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; 9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii; ".
În ce privește motivarea hotărârii instanței de apel, Curtea a constatat că aceasta a fost motivată în fapt și în drept judecătorii expunând raționamentul logico-juridic ce a condus la adoptarea soluției pronunțate în cauză.
Motivele expuse nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura pricinii.
De altfel, recurenta, în motivele de recurs, nu argumentează în ce ar fi constat nemotivarea sau motivarea străină/contradictorie, criticile încadrându-se, în majoritatea lor, în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr. civ., apreciindu-se că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul nr. 29/19.04.2012 ca fiind un contract de închiriere și nu unul de prestări servicii și că a făcut o greșită aplicare a normelor legale referitoare la interpretarea clauzelor contractuale.
Contractul de prestări servicii este contractul prin care o parte, denumită prestator, se obligă să presteze anumite servicii unei alte părți, denumite beneficiar, în schimbul unui preț.
Curtea a constatat însă că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1266 și 1267 C. civ., interpretarea contractului încheiat de părți fiind în sensul că este un contract de închiriere utilaje așa cum, de altfel, l-au și denumit părțile, și nu unul de prestări servicii.
Recurenta a susținut că scopul contractului era acela de a se obține produse concasate de carieră în cariera Bala Rudina și transportul acestora la stația CFR Motru Est, invocând în acest sens dispozițiile art. IV din contract.
S-a observat însă că pct. IV al contractului, denumit " scopul contractului";, are două subpuncte 4.1 și 4.2, fiecare referindu-se la scopul urmărit de fiecare parte a contractului:
"4.1. obținerea de produse concasate de carieră în cariera Bala Rudina și transportul acestora la stația CFR Motru Est.
4.2. Obținerea prețului chiriei utilajelor";.
În consecință, deținătorul utilajelor a urmărit încasarea chiriei, ca în orice contract de închiriere, în timp ce chiriașul a urmărit obținerea de produse concasate și transportul acestora cu utilajele pârâtei SC ALLDIN CONSTRUCT SRL. De aici rezultă cu claritate faptul că părțile au încheiat un contract de închiriere.
A mai susținut recurenta că, potrivit art. III din contract, durata contractului depindea de perioada de probă de 5 zile de la data semnării contractului și de productivitatea obținută în această perioadă.
Ori, în cuprinsul art. III se precizează durata acestuia, de 12 luni, posibilitatea de prelungire a contractului și existența unei perioade de probă de 5 zile, fără nicio condiționare legată de această perioadă de probă; " prezentul contract este valabil începând cu data semnării acestuia, pentru o perioadă de 12 luni ( cu perioada de probă de 5 zile de la data semnării contractului) cu posibilitatea prelungirii lui prin act adițional datat, semnat și ștampilat de către părți; Perioada de probă condiționează continuarea contractului care poate fi reziliat la încheierea perioadei de probă dacă se constată că rezultatele obținute nu sunt cele scontate";.
Interpretarea invocată de recurentă este peste clauzele contractuale, în afara acestora și fără nicio dovadă în sensul existenței intenției părților de a încheia un contract de prestări servicii și nu unul de închiriere, așa cum rezultă din clauzele întregului contract.
A mai susținut recurenta că prin contractul nr. 29/19.04.2012 nu i s-a transmis dreptul de folosință asupra utilajelor deoarece nu le-a putut folosi personal, ci acestea erau deservite de personalul SC ALLDIN CONSTRUCT SRL.
Conform dispozițiilor art. 1777 C. civil "Locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie.";
Legea nu prevede faptul că folosința bunului se face personal de chiriaș în sensul că numai acesta poate să-l manevreze pentru a ne găsi în fața unui contract de închiriere.
Chiriașul a închiriat utilaje speciale, împreună cu deservenții acestora, deoarece aceste utilaje necesită personal special pregătit în manevrarea lor pentru a putea fi folosite de chiriaș în vederea realizării scopului urmărit de el.
Dreptul de folosință asupra bunului închiriat nu presupune neapărat un contact direct și exclusiv între chiriaș și bun, ci posibilitatea de a-l folosi pentru realizarea scopului urmărit de el la data încheierii contractului.
Or, conform art. 5.1.3, proprietarul utilajelor era obligat să respecte întocmai indicațiile personalului tehnic al chiriașului, astfel încât dreptul de folosință al bunului de către chiriaș a fost asigurat și a rezultat expres din clauzele contractului.
Mai mult, conform art. 5.2.7 chiriașul putea manevra utilajele numai prin personalul specializat care deservea utilajele, ceea ce înseamnă că aceste utilaje funcționau numai conform indicațiilor chiriașului, însă acesta nu putea să acționeze personal utilajele, acesta necesitând personal specializat și autorizat, fapt cunoscut de părți încă de la data încheierii contractului.
Cât privește obligația de a se obține o cantitate minimă de produs (250 t/zi de serpentinită) aceasta nu rezultă din niciuna din clauzele contractuale.
Instanța de apel a arătat că la judecata în fond nu au fost administrate probe pentru dovedirea întinderii prejudiciului, acestea nefiind solicitate nici în apel și că nu există probe convingătoare cu privire la culpa pârâtei în executarea contractului de închiriere.
În recurs, reclamanta SC PROSIDEX ROM SRL PRIN ADM. JUDICIAR GLOBAL INSOLVENCY SPRL nu aduce probe noi și nici critici care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr. civ. invocate de recurentă, ci ele se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 10 C.pr. civ., care a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea a apreciat că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, aceasta făcând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr. civ. recursul formulat de reclamanta apelantă SC PROSIDEX ROM SRL PRIN ADM. JUDICIAR GLOBAL INSOLVENCY SPRL a fost respins ca nefondat.
| ← Beneficiarului i se acordă finanţarea nerambursabilă în... | Recurs inadmisibil. Hotărârea judecătorească este supusă... → |
|---|
